basc (adj.)

etimologie:

basc(ă) (beretă) basc bască

  • 1. Beretă cu marginile îndoite înăuntru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • O dată cu zorii, pe șesul întins, O tînără fată s-arată, Cosițele negre cu grijă le-a prins Sub bască, ștrengara de fată. FRUNZĂ, S. 18.
      surse: DLRLC
    • Își potrivi pe cap basca de vînător. CAMILAR, N. II 143.
      surse: DLRLC

etimologie:

51 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

BÁȘCA adv., prep. (Pop. și fam.) 1. Adv. Despărțit, deosebit, separat; în chip deosebit, în alt mod. 2. Prep. (În) afară de..., exceptând, nepunând la socoteală... – Din tc. bașka.

BÁȘCĂ, băști, s. f. 1. (Înv. și reg.) Beci. 2. (Înv.) Ridicătură de pământ întărită care proteja o fortificație; redută. [Var.: báștă s. f.] – Din pol. baszta.

BÁȘTĂ s. f. v. bașcă.

BÁȘCA, adv., prep. (Pop. și fam.) 1. Adv. Despărțit, deosebit, separat; în chip deosebit, în alt mod. 2. Prep. (În) afară de..., exceptând, nepunând la socoteală... – Din tc. bașka.

BÁȘCĂ, băști, s. f. 1. (Înv. și reg.) Beci. 2. (Înv.) Ridicătură de pământ întărită care proteja o fortificație în afara zidurilor ei; redută. [Var.: báștă s. f.] – Din pol. baszta.

BÁȘTĂ s. f. v. bașcă.

BÁȘCA1 adv. 1. (Uneori precedat de prep. «de»; adesea adjectival) Despărțit, deosebit, separat. Vezi bine: pensia e bașca, o am după legea a veche. CARAGIALE, O. I 93. Stăpînu-tâu, ca stăpînu-tău; ce ț-a face el, asta-i deosebit de bașca. CREANGĂ, P. 266. 2. (În corelație cu «una») În chip deosebit, altfel. Asta-i! Una vorbim și bașca ne-nțelegem. CARAGIALE, O.I 45.

BÁȘCA2 prep. (În) afară de..., fără a se socoti..., nepunînd la socoteală... La curte tot am ajuns ca o sută cincizeci de rumîni, bașca muierile, bașca plozii. STANCU, D. 145. Și boierul nostru tot o pereche dă...Păi, pe mine mă pui cu el? El cîte vite are? Cîte căruțe? Bașca toate alelalte. PAS, L. I 287.

BÁȘCĂ, băști, s. f. Încăpere subterană boltită; beci, subsol. Un individ a fost vîrît de un sfert de ceas în bașca primăriei. SADOVEANU, P. S. 62. Toate aceste încăperi, precum și deosebitele băști sau cămări boltite... răspundeau toate în horă. ODOBESCU, S. I 128.

BÁȘCA1 adv. 1. Despărțit, deosebit, separat. Pensia e bașca, o am după legea a veche (CARAGIALE). 2. În chip deosebit; altfel. Una vorbim și bașca ne înțelegem (CARAGIALE). – Tc. bașka.

BÁȘCA2 prep. (În) afară de..., nepunând la socoteală... La curte tot am ajuns ca o sută cincizeci de rumîni, bașca muierile (STANCU). – Tc. bașka.

BÁȘCĂ, băști, s. f. (Înv. și reg.) Beci, subsol. – Pol. baszta.

báscă2 (albie, lâna tunsă de pe o oaie, luză, vestă) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. bắștii; pl. băști

báșca (fam.) adv., prep.

báșcă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. bắștii; pl. băști

báșcă s. f., g.-d. art. băștii; pl. băști

básc2, -ă [At: V. ROM. octombrie 1934, p. 19 / Pl: ~sci, -sce, -uri, băști / E: fr basque] 1-2 smf a (Persoană) care aparține unei populații din Pirineii occidentali, în Franța și în Spania. 3-4 a Care aparține (sau este caracteristic) bascilor (1).

báscă1 sf [At: DEX2 / V: basc sn / E: fr [beret] basque] Beretă cu marginile îndoite înăuntru.

Intrare: basc (adj.)
substantiv masculin și feminin (MF15)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular basc bascul bască basca
plural basci bascii basce bascele
genitiv-dativ singular basc bascului basce bascei
plural basci bascilor basce bascelor
vocativ singular bascule, basce bască, basco
plural bascilor bascelor
Intrare: basc(ă) (beretă)
basc (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular basc bascul
plural bascuri bascurile
genitiv-dativ singular basc bascului
plural bascuri bascurilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F84)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bască basca
plural băști băștile
genitiv-dativ singular băști băștii
plural băști băștilor
vocativ singular
plural
Intrare: Bască
Bască
nume propriu (I3)
Intrare: bască
substantiv feminin (F84)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bască basca
plural băști băștile
genitiv-dativ singular băști băștii
plural băști băștilor
vocativ singular
plural
Intrare: bașca
invariabil (I1)
Surse flexiune: DOR
Intrare: bașcă
substantiv feminin (F85)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bașcă bașca
plural băști băștile
genitiv-dativ singular băști băștii
plural băști băștilor
vocativ singular
plural
baștă (pl. băști)
substantiv feminin (F51) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular baștă bașta
plural băști băștile
genitiv-dativ singular băști băștii
plural băști băștilor
vocativ singular
plural
Intrare: Băsca
Băsca
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: bășca
bășca
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: Bășcă
Bășcă
nume propriu (I3)
Intrare: Bâsca
Bâsca
nume propriu (I3)

28 de definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

BASC2, bascuri, s. n. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. [Var.: báscă (pl. băști) s. f.] – Din fr. [beret] basque.

BASC4, -Ă, basci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Țara Bascilor, regiune situată în Pirinei, în Franța și Spania. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor (1), privitor la basci. ♦ (Substantivat, f.) Limba izolată neindo-europeană, vorbită de basci. – Din fr. basque.

BASC2, -Ă, basci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară din Țara Bascilor, regiune așezată în Pirinei, în Franța și Spania. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor2 (1), privitor la basci2. – Din fr. basque.

BÁSCĂ, băști, s. f. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. [Var.: basc s. n.] – Din fr. [beret] basque.

BASC3, -Ă, basci, -e, s. m. și f. Persoană aparținînd unei populații care locuiește în Pirineii occidentali (în Franța și în Spania) și de-a lungul țărmului învecinat al oceanului.

BASC2, -Ă, basci, -e, adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor3. Limba bască.

BÁSCĂ, băști, s. f. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. O dată cu zorii, pe șesul întins, O tînără fată s-arată, Cosițele negre cu grijă le-a prins Sub bască, ștrengara de fată. FRUNZĂ, S. 18. Își potrivi pe cap basca de vînător. CAMILAR, N. II 143. – Variantă: basc, bascuri (CONTEMPORANUL, S. II, 1948, n-. 108, 3/3), s. n.

BASC1 s. n. v. bască.

BASC2, -Ă, basci, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aparținând unei populații care locuiește în Pirineii occidentali. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor (1). – Fr. basque.

BÁSCĂ, băști, s. f. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. [Var.: basc s. n.] – Fr. [beret] basque.

basc1 (nume etnic) adj. m., s. m., pl. basci; adj. f., s. f. báscă, pl. básce

basc2 / báscă1 (beretă) s. n. / s. f., pl. báscuri / băști

báscă3 (limbă) s. f., g.-d. art. báscei

báscă1 (beretă) v. básc2

basc (persoană) s. m., adj. m., pl. basci; f. sg. báscă, g.-d. art. báscei, pl. básce

báscă (limba) s. f., g.-d. art. báscei

báscă (beretă) s. f., g.-d. art. băștii; pl. băști

BÁSCĂ s. beretă. (Poartă ~ pe-o ureche.)

BASC s.n. 1. V. bască. 2. Parte a unei rochii, care, pornind din talie, acoperă șoldurile. [< fr. basque < it. basca]

BÁSCĂ s.f. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. [Pl. băști, var. basc s.n. / < fr. (beret) basque].

BASC2, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Pirinei. ◊ (s. f.) limbă aglutinantă vorbită de basci. (< fr. basque)

BÁSCĂ s. f. beretă cu marginile îndoite înăuntru. (< fr. /beret/ basque)

BÁSCĂ băști f. Acoperământ pentru cap, confecționat dintr-un material moale, de obicei din lână, având formă rotundă și plată, cu marginile îndoite înăuntru; beretă. [G.-D. băștii] /<fr. basque


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

BÁSCĂ s. beretă. (Poartă ~ pe-o ureche.)