14 definiții pentru basc (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BASC4, -Ă, basci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Țara Bascilor, regiune situată în Pirinei, în Franța și Spania. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor (1), privitor la basci. ♦ (Substantivat, f.) Limba izolată neindo-europeană, vorbită de basci. – Din fr. basque.

basc2, ~ă [At: V. ROM. octombrie 1934, p. 19 / Pl: ~sci, ~sce, ~uri, băști / E: fr basque] 1-2 smf, a (Persoană) care aparține unei populații din Pirineii occidentali, în Franța și în Spania. 3-4 a Care aparține (sau este caracteristic) bascilor (1).

basc2, -ă s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f. Persoană care face parte din populația de bază a Țării Bascilor sau este originară de acolo; (la pl. m.) populație preindo-europeană care s-a format, care locuiește în Țara Bascilor. 2 adj. Care aparține Țării Bascilor sau bascilor, care se referă la Țara Bascilor sau la basci; care este originar din Țara Bascilor. ◆ (subst. f.) Limba izolată neindo-europeană, probabil rămășiță a unui grup de limbi mediteraneene preindo-europene, vorbită de basci. • pl. -ci, -ce. /<fr. basque; cf. nm. pr. Țara Bascilor, regiune aflată pe ambele versante ale munților Pirinei, în Spania și Franța, azi comunitate autonomă în Spania.

BASC2, -Ă, basci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară din Țara Bascilor, regiune așezată în Pirinei, în Franța și Spania. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor2 (1), privitor la basci2. – Din fr. basque.

BASC2, -Ă, basci, -e, adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor3. Limba bască.

BASC2, -Ă, basci, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aparținând unei populații care locuiește în Pirineii occidentali. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor (1). – Fr. basque.

BASC2, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Pirinei. ◊ (s. f.) limbă aglutinantă vorbită de basci. (< fr. basque)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

basc1 (nume etnic) adj. m., s. m., pl. basci; adj. f., s. f. báscă, pl. básce

basc (persoană) s. m., adj. m., pl. basci; f. sg. báscă, g.-d. art. báscei, pl. básce

báscă3 (limbă) s. f., g.-d. art. báscei

báscă (limba) s. f., g.-d. art. báscei


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

basc (-că), adj. – Din Țara Bascilor. Fr. basque.Der. bască, s. f. (beretă). S-a spus înainte și bască (< fr. basque) pentru „fustă lungă”; cuvîntul a ieșit din uz o dată cu moda. Același lucru se poate spune despre baschină, din fr. basquine.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BASC, -Ă adj. (cf. fr. basque): în sintagma limbă bască (v.).

BÁSCĂ s. f. (cf. fr. basque): limbă preistorică a vechilor iberi vorbită de basci în Țara Bascilor (la granița dintre Franța și Spania, în ambele părți ale Pirineilor) – aproape de un milion de oameni (dintre aceștia, peste 900 de mii sunt în Spania, iar restul în Franța), la care se adaugă câteva mii în SUA. Cele mai vechi atestări de limbă b. sunt unele toponimice din secolul al VIII-lea. Texte literare au apărut abia în secolul al XVI-lea. Lucrările de literatură din secolul al XIX-lea dovedesc marea bogăție a folclorului basc. Structura limbii b. este deosebită de aceea a limbilor indo-europene: este o limbă aglutinantă, cu unele elemente flexionare și polisintetice. Vocabularul limbii b. a suferit puternica influență romanică, germanică și arabă, iar structura ei gramaticală este complicată (motiv pentru care se învață foarte greu și pentru care bascii sunt mândri).

Intrare: basc (adj.)
basc3 (adj.) adjectiv
adjectiv (A15)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • basc
  • bascul
  • bascu‑
  • bască
  • basca
plural
  • basci
  • bascii
  • basce
  • bascele
genitiv-dativ singular
  • basc
  • bascului
  • basce
  • bascei
plural
  • basci
  • bascilor
  • basce
  • bascelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

basc (adj.)

etimologie: