20 de definiții pentru beci (s.n.) beciu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

béci1 sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: nct] 1 Pivniță. 2 Închisoare (la subsolul unei clădiri).

BECI, beciuri, s. n. 1. Pivniță. 2. Închisoare (în subsolul unei clădiri). – Et. nec.

BECI, beciuri, s. n. 1. Pivniță. 2. Închisoare (în subsolul unei clădiri). – Et. nec.

BECI, beciuri, s. n. 1. Încăpere subterană (uneori boltită) construită mai ales la subsolul unei clădiri. V. pivniță, celar. Alexandrescu locuia într-un beci, sub scară la mitropolie, la unchiul său, părintele Ieremia. GHICA, S. A. 124. Abia unde și unde se mai vede cîte un palat vechi, cu beciuri boltite. NEGRUZZI, S. I 71. Un gospodar s-apucase să-și facă un beci în pămînt, pentru ținut zarzavaturi. ȘEZ. I 286. 2. Închisoare (de obicei în subsolul unei clădiri). Dacă ne înhață... ne putrezesc ciolanele în beci. PAS, L. I 60. Căpitan Bălan a dat pe Toma în mîna slujitorilor, să-l vîre sub turnul porții în beci și să-l puie cu picioarele în butuc. SADOVEANU, F. J. 577.

BECI, beciuri, s. n. 1. Încăpere subterană (construită în subsolul unei clădiri), unde se păstrează alimente, lemne de foc etc. V. pivniță, celar. 2. Închisoare (în subsolul unei clădiri). – Cuman bec.

BECI ~uri n. 1) Construcție subterană (aparte sau la subsolul unei clădiri) în care se păstrează alimentele; pivniță. 2) Închisoare în subsolul unei clădiri. /Orig. nec.

BECI s.n. (Mold., ȚR) Pivniță. A: Beciuri îndoite și-ntreite o vei face [corabia], iară eu iacă voi aduce potop. DP, 24r. Ieremia-Vodă au fost pus multă avere la mănăstire la Suceviță, într-un beciu supt curțile domnești. NECULCE. B: Pasă de vezi beciul plin. MMD 1775, 59r. Etimologie necunoscută. Cf. pohreb, sclip. substantiv neutru

becĭ n., pl. urĭ (cum. beč, loc întărit; turc. Beč, ung. Bécs, rom. Becĭ. Viena. Cp. cu peșteră). Sud. Pivniță, hrubă.

beciu n. 1. suterană sub palatul domnesc, ce servia de închisoare: Domnul cu Stoica se coborîră în beciurile boltite ale palatului OD.; 2. pivniță boltită pentru ținut de ale mâncării și băuturii. [Turc. (cuman) BEČ, loc întărit].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BECI s. v. arest, închisoare, ocnă, penitenciar, pușcărie, temniță.

BECI s. pivniță, (reg.) bașcă, (prin Mold.) hrubă, (Mold. și Bucov.) pohreb, (prin Mold.) zemnic, (înv., și în Transilv., Ban. și Mold.) podrum. (Ține alimentele la ~.)

beci s. v. AREST. ÎNCHISOARE. OCNĂ. PENITENCIAR. PUȘCĂRIE. TEMNIȚĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

béci (béciuri), s. m. – Berbec tînăr, de doi ani. – Mr. beci. Bg., sb. biče „taur tînăr”, sb. bičij „taurin”. Schimbarea semantică, deși curioasă, este aceeași ca în cazul lui buhai, care înseamnă totodată și „taur” și „berbec”. Diculescu, Elemente, 444, crede că este reprezentant al gr. βηϰίον „oaie tînără” și legat de it. becco. Pușcariu 198 de asemenea îl lega de it., dar îl considera rezultat al lui (ber)beculus, care ar fi trebuit să dea *bechi; însuși autorul și-a abandonat ipoteza în DAR; cf. REW 9270 și 1020a. Capidan, Dacor., IV, 444, se referă la sl. belče, de la bĕlŭ „alb”, ipoteză puțin verosimilă. Cf. bic.

béci (béciuri), s. n. – Subsol, pivniță. Probabil din cuman. beč „fortificat” (DAR, Pușcariu, Lr., 315), cuvînt oriental care s-a păstrat și în numele vechi al Vienei, tc. beçrom. Beci (cf. Șeineanu, II, 42). Der. becer, s. m. (șef peste bucătăriile domnești, dregător al curții care, începînd cu sec. XVIII, exercita efectiv funcția stolnicului); becerie, s. f. (bucătărie domnească). Numele de becer (cf. pivnicer) se explică prin întrebuințarea dată în mod tradițional pivnițelor drept cămară. Totuși, DAR dă originea sa ca necunoscută, și se gîndește numai la o posibilă legătură cu germ. Zucker-bäcker. Nu este sigur, pe de altă parte, că becer înseamnă, „plăcintar”, cum greșit afirmă DAR și Candrea; cf. Odobescu: becerul, adică bucătarul domnesc. Scriban propune ca etimon sb. pečar „brutar”.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

béci, beciuri, s.n. – Carceră, arest, închisoare. ♦ (top.) Beci, numele capitalei Austriei, Viena. „Hai, mândră, să mă petreci, / Numai până acolo-n Beci” (Bârlea, 1924: 101). ♦ (onom.) Beci, nume de familie (16 persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Din tc. (cuman.) beč „loc întărit, fortificat” (Șăineanu, Pușcariu, Frățilă); cuvânt oriental care s-a păstrat și în numele vechi al Vienei (DER); et. nec. (MDA).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a băga pe moșul în beci expr. (adol.) v. a băga pe ăla micu’ la serviciu.

Intrare: beci (s.n.)
beci1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N60)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beci
  • beciul
  • beciu‑
plural
  • beciuri
  • beciurile
genitiv-dativ singular
  • beci
  • beciului
plural
  • beciuri
  • beciurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N50)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beciu
  • beciul
  • beciu‑
plural
  • beciuri
  • beciurile
genitiv-dativ singular
  • beciu
  • beciului
plural
  • beciuri
  • beciurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

beci (s.n.) beciu

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Alexandrescu locuia într-un beci, sub scară la mitropolie, la unchiul său, părintele Ieremia. GHICA, S. A. 124.
      surse: DLRLC
    • Abia unde și unde se mai vede cîte un palat vechi, cu beciuri boltite. NEGRUZZI, S. I 71.
      surse: DLRLC
    • Un gospodar s-apucase să-și facă un beci în pămînt, pentru ținut zarzavaturi. ȘEZ. I 286.
      surse: DLRLC
  • 2. Închisoare (în subsolul unei clădiri).
    exemple
    • Dacă ne înhață... ne putrezesc ciolanele în beci. PAS, L. I 60.
      surse: DLRLC
    • Căpitan Bălan a dat pe Toma în mîna slujitorilor, să-l vîre sub turnul porții în beci și să-l puie cu picioarele în butuc. SADOVEANU, F. J. 577.
      surse: DLRLC

etimologie: