APARTE adv. În mod separat, deosebit (de...). ♦ (În teatru, ca indicație pentru actori) Cu glas mai scăzut, ca și cum ar vorbi cu sine însuși. ♦ (Adjectival) Deosebit, special; anumit. Trăsătură aparte. – A³ + parte (după fr. à part).

aparte ain, av [At: I. NEGRUZZI, S. V, 144 / E: fr à part] 1-2 (În mod) separat. 3-4 (La teatru) Ca și cum ar vorbi cu sine însuși, dar cu glas tare. 5-6 Deosebit.

*APARTE I. adj. Deosebit: are un caracter cu totul ~ II. adv. Fără amestec cu alții sau cu altceva, deosebit: locuește ~; pune lucrurile acestea ~ [după fr. à part].

APARTE adv. În mod separat, deosebit (de...). ♦ (În teatru, ca indicație pentru actori). Ca și cum ar vorbi cu sine însuși, dar cu glas tare. ♦ (Adjectival) Deosebit, special, anumit. Trăsătură aparte. – A³ + parte (după fr. à part).

APARTE adv. Separat. ♦ (În teatru, indicînd felul în care trebuie dată o replică) Ca și cum ar vorbi cu sine însuși, dar cu glas tare (ca să audă publicul). ♦ (Adjectival) Deosebit, special. În alegerea aceasta a motivelor durerii, Beldiceanu merită un loc aparte. IONESCU-RION, A. 125.

APARTE adv. Separat. ♦ (În teatru, ca indicație pentru actori). Ca și cum ar vorbi cu sine însuși, dar cu glas tare. ♦ (Adjectival) Deosebit, special. Avea un fel aparte de a vorbi. – Din parte (după fr. à part).

APARTE adv. Separat. ♦ (Teatru) Spus sie însuși, vorbind cu sine, dar tare (ca să audă publicul). // adj.invar. Deosebit, special. [Cf. fr. à part].

APARTE I. adv. separat. II. adj. inv. deosebit, special. (după fr. à part)

APARTE¹ adv. 1) În mod separat. A locui ~. 2) teatru Spus ca pentru sine, dar să fie auzit de public. /Din parte

APARTE² adj. invar. Care are caracter izolat; individual; particular. /Din parte

aparte adv. la o parte. ║ n. 1. vorbă sau frază rostită de un actor și pe care, chipurile, n’o aude întrevorbitorul; 2. mic grup separat, conversație particulară.

*apárte adv. (după it. a parte și fr. à part). În parte: voĭ privi fie-care lucru aparte. S. n. fără pl. Ceĭa ce actoru spune aparte pe scena, presupunînd că nu-l aude de cît publicu.

aparte adj. invar., adv. (trăsături ~, îmbrăcat mai ~)

!aparte adj. invar., adv.

aparte adv.

aparte

aparte.

APARTE adv., adj. 1. adv. v. separat. 2. adj. v. anumit. 3. adj. deosebit, distinct, separat, special. (Un capitol ~ din lege.) 4. adj. deosebit, particular, special, specific, sui generis. (Are un gust ~.) 5. adj. deosebit, individual, neobișnuit, singular, special, (livr.) insolit. (Un caz ~.) 6. adj. v. ales.

APARTE adv., adj. 1. adv. deosebit, separat, (pop.) deosebi, (fam.) bașca. (~ de asta, i-a mai dat...) 2. adj. anume, anumit, deosebit, special, (înv. și pop.) osebit. (Cu o metodă ~.) 3. adj. deosebit, distinct, separat, special. (Un capitol ~ din lege.) 4. adj. deosebit, particular, special, specific, sui-generis. (Un gust ~.) 5. adj. deosebit, individual, neobișnuit, singular, special, (livr.) insolit. (Un caz ~.) 6. adj. ales, deosebit, distins, (înv. și reg.) scump. (Vorbe ~.)

Aparte ≠ împreună, laolată

aparte adv. – 1. În mod separat. – 2. Deosebit, special. – 3. (S. m.) Dialog fără martori, discuție cu sine. It. aparte, cf. fr. aparté.