separat, ~ă [At: BARIȚIU, P. A. III, 119 / V: (reg) ~per~ / Pl: ~ați, ~e / E: separa] 1 a Care a încetat să mai fie împreună (cu cineva sau ceva) Si: despărțit, izolat. 2 a Care a fost desprins (ca element independent) dintr-un ansamblu. 3 a Care este independent (de cineva sau de ceva). 4 a Care a constituit o delimitare. 5 a (Îs) Pace ~ă Pace pe care o încheie un stat în mod izolat, fără aliații săi de război. 6 av În mod independent.

SEPARAT, -Ă, separați, -te, adj. Care se găsește izolat, care nu comunică, nu se confundă cu alții; deosebit; care a fost despărțit sau izolat dintr-un complex. V. distinct. Casa lui Toderici găzduia, în două odăi separate, gînduri și întîmplări din două lumi. VORNIC, P. 179. Nu e de loc adevărat că artiștii mari și-au creat o lume separată. Ei au luat o parte adîncă la durerile altora. IONESCU-RION, c. 105. ◊ Pace separată = pace pe care o încheie un stat în mod izolat, separîndu-se de aliații săi de război. ◊ Expr. A face opinie separată v. opinie.

SEPARAT, -Ă adj. Aparte, izolat. [Cf. fr. séparé].

SEPARAT ~tă (~ți, ~te) și adverbial v. A SEPARA și A SE SEPARA. ◊ Pace ~tă pace încheiată de un stat în mod izolat de aliații săi. /v. a (se) separa

separat a. despărțit, deosebit.

*separát, -ă adj. Despărțit. Adv. A trimete separat.

seperat, ~ă a vz separat

SEPARAT adj., adv. 1. adj. despărțit, izolat, răzlețit, (pop.) răznit, (înv.) osebit. (Pasăre ~ de stol.) 2. adv. (înv.) osebi. (Stă ~.) 3. adj. despărțit, izolat. (Camere complet ~.) 4. adj. aparte, deosebit, distinct, special. (Secția ocupă o clădire ~.) 5. adj. deosebit, diferit, distinct, (înv. și reg.) chilin. (Problemele impun rezolvări ~.) 6. adj., adv. independent. (Dezvoltarea ~ a două limbi înrudite; studiază ~ fenomenele.) 7. adv. aparte, deosebit, (pop.) deosebi, (fam.) bașca. (~ de asta, i-a mai dat...)

SEPARAT adj., adv. 1. adj. despărțit, izolat, răzlețit, (pop.) răznit, (înv.) osebit. (Pasăre ~ de stol.) 2. adv. (înv.) osebi. (Stă ~.) 3. adj. despărțit, izolat. (Camere complet ~.) 4. adj. aparte, deosebit, distinct, special. (Secția ocupă o clădire ~.) 5. adj. deosebit, diferit, distinct, (înv. și reg.) chilin. (Problemele impun rezolvări ~.) 6. adj., adv. independent. (Dezvoltarea ~ a două limbi înrudite; studiază ~ fenomenele.) 7. adv. aparte, deosebit, (pop.) deosebi, (fam.) bașca. (~ de asta, i-a mai dat...)

vorbim împreună și ne înțelegem separat prov. (adol.) folosit pentru a sublinia incompatibilitatea punctelor de vedere ale interlocutorilor.