band s.n. [bend] (muz.) Bandă. • /<engl. band.

BAND s.n. v. bandă¹.

BAND s. n. bandă¹ (3). (< engl. band)

BANDĂ¹, bande, s. f. 1. Grup de răufăcători care acționează sub conducerea unui șef. ♦ (Glumeț) Grup de prieteni. 2. (Înv.) Ceată de soldați aflați sub aceeași bandieră. 3. Trupă de muzicanți, fanfară, taraf de lăutari. – Din fr. bande, germ. Bande.

BEA, beau, vb. II. 1. Tranz. (Adesea fig.) A înghiți un lichid. ◊ Expr. A bea paharul pănă-n fund = a îndura un necaz, o durere până la capăt. 2. Intranz. Spec. A consuma băuturi alcoolice. ◊ Expr. (Fam.) A bea în sănătatea (sau în cinstea, pentru succesul) cuiva = a sărbători pe cineva, consumând băuturi alcoolice în cinstea (și pe socoteala) lui. 3. Tranz. A cheltui, a risipi bani, avere etc. pe băutură. ◊ Expr. A-și bea și cămașa = a cheltui totul pe băutură. A-și bea (și) mințile = a bea până la inconștiență sau până la nebunie. 4. Tranz. (Pop.; în expr.) A bea tutun = a fuma. – Lat. bibere.

BEHEHE interj. Cuvânt care imită strigătul oilor sau al caprelor; bee, mehehe. [Var.: bee interj.] – Onomatopee.

bandă¹ sf [At: (a. 1834) URICARIUL VIII, 184 / Pl: ~de / E: fr bande, it banda, ger Banda] 1 (Înv) Ceată de soldați care luptă sub aceeași bandieră (2). 2 Grup de răufăcători care acționează sub conducerea unui șef. 3 (Fam) Grup de prieteni mereu împreună. 4 Trupă de muzicanți. 5 Fanfară. 6 Taraf de lăutari.

băl, ~ă [At: ANON. CAR. / V: bel¹ a, bală, bea² sf, bâlă a / Pl: ~i, ~e / E: vsl вѣлъ] (Reg) 1 a (D. părul oamenilor) Blond. 2 a (D. oameni; îoc oacheș) Cu părul blond și cu fața albă. 3 a Frumos. 4 sf Iubită. 5 sf Lele. 6 a (D. animale; îoc negru) Care are corpul sau numai botul alb. 7 smf Animal cu corpul sau cu botul alb.

bea² sf vz băl

bea³ [At: COD. VOR. 50 / Pzi: beau, bei, bea, bem, beți, (înv) beați, beau / E: ml bibere] 1 vt A înghiți un lichid. 2 vt A suge. 3 vi A consuma băuturi alcoolice. 4 vi A chefui. 5 vt (C. i. un fapt, un eveniment sau o persoană) A bea (4) în cinstea și pe cheltuiala cuiva. 6 vi (Fam; îe) A ~ în sănătatea (sau cinstea, ori pentru succesul) cuiva A sărbători pe cineva, consumând băuturi alcoolice în cinstea și pe cheltuiala lui. 7 vt (Pfm; îe) A-și ~ (și) mințile A bea până la inconștiență sau până la nebunie. 8 vt (Fig) A cheltui, a risipi bani, avere pe băutură. 9 vt (Pop; îe) A-și ~ și cămașa A cheltui totul pe băutură. 10 vr (D. un lucru; înv) A se învechi. 11 vt (Înv; îe) A ~ tutun A fuma.

bea¹ i vz behehe

beaheahea i vz behehe

bec³ i vz behehe

becă i vz behehe

bece¹ i vz behehe

bee i vz behehe

beheahea i vz behehe

behee i vz behehe

behehe [At: ȘEZ. IV, 16 / V: bee, bea, bec³, behee, beheahea / E: fo] 1 i Cuvânt care imită strigătul oilor sau caprelor. 2 s (Rar) Miel. 3 s (Rar) Oaie. 4 s (Rar) Capră.

bel¹, ~ă a vz băl

biel a vz băl

bándă¹ s.f. 1 Grup, ceată de răufăcători care acționează sub conducerea unui șef; clică, șleahtă. Bandă de hoți. 2 (fam., glum.) Grup de prieteni (care sînt mereu împreună). 3 (muz.) Ansamblu muzical instrumental; band. 4 (fam.; și bandă militară) Fanfară. 5 (înv.) Ceată de soldați aflați sub aceeași bandieră. • pl. -e. /<fr. bande, germ. Bande, it. banda; cf. și engl. band.

băl, -ă adj. (reg.) 1 (despre oameni sau despre părul lor) Blond. 2 (despre animale, mai ales despre oi) Alb pe tot corpul sau numai pe bot. • pl. -i, -e. /<sl. veche бала.

bea vb. II. 1 tr. A înghiți, a consuma un lichid. ◊ Expr. A bea paharul pînă la fund = a îndura o supărare, un necaz pînă la capăt. A bea tot amarul v. amar. A nu avea (nici) după ce bea apă v. apă. A bea apă clocotită și a mînca foc v. clocotit. Doar n-am băut cucută (ca să...) v. cucută. Doar n-am băut gaz v. gaz. A bea dintr-o înghițitură v. înghițitură. A bea dintr-un pahar (cu cineva) v. pahar. A bea paharul morții (ori de moarte) v. pahar. Vrei, nu vrei, bea Grigore agheasmă v. vrea. ♦ A sorbi, a suge. ◊ Poet. Văd fluturi albaștri ușori Roind și bînd miere din flori (EMIN.). 2 intr. A consuma băuturi alcoolice. ◊ Expr. (fam.) A bea în cinstea (sau pentru succesul) cuiva = a sărbători pe cineva. A bea la botul calului v. bot. A-și bea (și) mințile v. minte. A se pune pe mîncat și pe băut v. mînca. A bea (cîte) un păhărel v. păhărel. A bea în (ori pentru, reg., de) sănătatea (cuiva) v. sănătate. A bea ca în tîrg v. tîrg. A bea de-i (sau pînă-i) trosnesc (sau să-i trosnească) urechile (sau fălcile) v. trosni. A ține (pe cineva) pe mîncat și pe băut v. mînca. Bea de usucă v. usca. ♦ (tr.) A sărbători (printr-o petrecere, printr-un chef) pe cineva; a consuma băuturi în cinstea și pe cheltuiala altuia. 3 intr. A cădea în patima beției. A început să bea. 4 tr. A cheltui, a risipi bani, avere etc. pe băutură. ◊ Expr. A-și bea și cămașa v. cămașă. 5 tr. Expr. (pop.) A bea tutun (sau o țigară) = a fuma. A bea ciubuc v. ciubuc. Cît ai bea o țigară ori în cîtă vreme ai bea o țigară v. țigară. • prez.ind. beau. /lat. bĭbĕre.

bec¹ s.m. (sport) Fundaș la jocul de fotbal. • pl. -ci. /<engl. back.

bec² s.n. 1 Sferă sau pară de sticlă cu un soclu (prin care se montează la o lampă) și cu un filament în interior, care devine incandescent și luminează cînd este străbătut de un curent electric; ext. orice corp de iluminat electric. ◊ Bec de siguranță = siguranță care oprește un aparat, o instalație etc. în caz de deranjament. Bec de control = a) lampă electrică portativă, cu care se încearcă dacă un circuit electric prezintă sau nu o întrerupere; b) bec electric montat pe un tablou de distribuție pentru a semnaliza anumite deranjamente. Bec cu incandescență v. incandescență. ◊ Expr. (fam.) A face (sau a curăța) ceva bec = a face ceva să strălucească de curățenie. A fi (sau a cădea, a călca) pe bec = a) afi sau a ajunge într-o situație fară ieșire; a i se înfunda; b) a rămîne uimit; c) (fam.) a cădea în mîinile poliției; d) (arg.) a rămîne însărcinată. A-i stinge (cuiva) becul v. stinge. 2 Sită a unei lămpi de gaz. 3 Arzător special de laborator pentru combustia gazelor, care permite reglarea accesului aerului și al gazului, arderea facîndu-se cu flacără luminoasă sau neluminoasă, în funcție de necesități. 4 (tehn.) Bec de sudură = ajutaj de sudură prin care iese amestecul de gaz combustibil și gaz carburant. 5 (constr.) Mulură la partea de jos a ferestrei, care împiedică prelingerea apei de ploaie pe fațadă. • pl. -uri. /<fr. bec.

bee interj. v. behehe.

behehe interj., subst. 1 interj. Cuvînt care imită strigătul oilor sau al caprelor. 2 subst. (pop.) Miel; oaie. 3 subst. (pop.) Capră. • și bee interj, /form. expr.

bel¹ s.m. (fiz.) Unitate de măsură pentru intensitatea sunetelor, reprezentînd raportul logaritmic dintre intensitatea undei sonore măsurate și intensitatea la pragul de audibilitate (b). • pl. -i. /<fr. bel; cf. nm. pr. Alexander Graham Bell, fizician american.

bel², -ă adj. (înv.) Frumos. • pl. -i, -e. /<fr. belle, it. bella.

big band [big’bend] s.n. (muz.) Ansamblu mare orchestral de jazz, avînd peste 20 de instrumentiști. • /<engl. big band.

*BANDĂ (pl. -de) sf. 1 Ceată: sărăcite de bandele de zavergii, de bașbuzuci, de Zaporojeni și de sute de bande de tîlhari răspîndiți peste toată țara (I.-GH.) ¶ 2 🎖️ Ceată, trupă: o ~ din cavaleria noastră să meargă să supere ariergarda dușmanului (BĂLC.) ¶ 3 (pl. bande, bănzi) 🎼 Ceată de muzicanți, taraf de lăutari: ~ militară; bande de lăutari jucau hore și doine (NEGR.); mi-ai dat boii pe mîncări și pe băuturi, și încă mai aduci și bănzi în casă (RET.) ¶ 4 (pl. benzi) Fășie de hîrtie care se lipește împrejurul unui jurnal, unei reviste, etc. și pe care se scrie adresa: un băietan înalt... pregătea benzile pentru expediție (VLAH.) ¶ 5 ⛹ Marginea elastică a biliardului: bila n’a atins banda ¶ 6 ⛹ La jocul de popice, marginea din dreapta sau din stîngă, căptușită cu scînduri, pe planul pe care se rostogolește bila [fr.].

BĂL I. adj. 1 🐑 Se zice despre o oaie albă sau care are numai capul sau botul alb ¶ 2 Băn. Vacă ~ă, vacă albă ¶ Băn. Alb la față, bălaiu: Drag mi-a fost neicuța’l ~, De trei ani mă țiu cu el (HOD.). II. BĂLĂ sf. Băn. Mîndră, drăguță: Băla care-mi place mie, Gura ei strugur de vie (HOD.) [vsl. bélŭ] .

❍BĂLUC I. adj. Mold. dim. BĂL (ȘEZ.). II. BĂLUCA sf. 1 Trans. Fetiță blondă ¶ 2 🐑 Oiță bălă.

BĂLUȚ I. adj. dim. BĂL: Păcurar cu oi băluță, Căpătatu-ți-ai drăguță? (HOD.). II. BĂLUȚĂ sf. 1 🐑 Oiță bălă ¶ 2 Joc țărănesc.

BĂUT I. adj. 1 p. BEA ¶ 2 Beat: e cam ~ ¶¶ contr. NEBĂUT: a stat toată ziua ~ și nemîncat. II. sbst. Faptul de a bea: se tot gîndi cum s’ar putea desvăța bărbatul de la ~ul cel fără cumpăt (RET.); s’au așternut pe mîncate și pe ~e, veselindu-se împreună (CRG.).

BĂUTOR I. adj. verb. BEA 1 Care bea ¶ 2 Care se îmbată, bețiv: cu bărbatul ~ Nu-i face pită ’n cuptor (IK.-BRS.). II. sm., BĂUTOARE sf. Bărbat, femeie care bea bețiv(ă): de nu-ți fi mîncători și băutori buni, v’ați găsit beleaua cu mine (CRG.).

BEA (beau) vb. tr. 1 A înghiți apă, vin sau alt lichid, mai cu deosebire pentru a-și stîmpăra setea: ~ apă, vin; 👉 'APA, LINGURĂ; proverb: nu plătește nici apa pe care o bea, nu e bun de nici o treabă, îți pierzi banii de pomană crezînd că poți trage vre-un folos de pe urma lui; – să bei vinul, dar să nu te bea, poți să bei, dar să nu te ’mbeți încît să-ți pierzi mințile ¶ 2 A cheltui pe băuturi: am un leu și vreau să-l beau (începutul unui cîntec popular); a-și ~ banii; a-și ~ și căciula din cap; a-și ~ și cămașa, a-și cheltui tot avutul pe băutură ¶ 3 abs. A bea băuturi spirtoase, care îmbată: Cine bea pîn’ la ’mbătare, Nume bun în lume n’are (PANN); bea ca un burete, bea cît șapte, bea de se turtește, se zice despre cineva care bea peste măsură; ~ în sănătatea cuiva, a închina pentru cineva, a bea un pahar de vin, de rachiu, etc. făcînd urări pentru sănătatea cuiva ¶ 4 pop. A fuma: eu aș bea o țigară de tutun, domnule! (SAD.) [lat. bĭbĕre].

BEHEHE! I. interj. Imită sbieretul oii sau caprei. II. sm. familiar Oaie, berbec sau capră, numai în loc.: pentru ~ prăpădește pe mihoho, întrebuințată în glumă pentru a arăta că cineva, umblînd să dobîndească un lucru de nimic, pierde în timpul acesta un lucru mai de preț.

BEL adj. 🐑 BĂL

BANDĂ¹, bande, s. f. 1. Ceată, grup de răufăcători care acționează sub conducerea unui șef. ♦ (Glumeț) Grup de prieteni. 2. (Înv.) Ceată de soldați aflați sub aceeași bandieră. 3. Trupă de muzicanți, fanfară, taraf de lăutari. – Din fr. bande, germ. Bande.

BEA, beau, vb. II. 1. Tranz. (Adesea fig.) A înghiți un lichid. ◊ Expr. A bea paharul până-n fund = a îndura un necaz, o durere până la capăt. 2. Intranz. Spec. A consuma băuturi alcoolice. ◊ Expr. (Fam.) A bea în sănătatea (sau în cinstea, pentru succesul) cuiva = a sărbători pe cineva, consumând băuturi alcoolice în cinstea (și pe socoteala) lui. 3. Tranz. A cheltui, a risipi bani, avere etc. pe băutură. ◊ Expr. A-și bea și cămașa = a cheltui totul pe băutură. A-și bea (și) mințile= a bea până la inconștiență sau până la nebunie. 4. Tranz. (Pop.; în expr.) A bea tutun = a fuma. – Lat. bibere.

BEE interj. v. behehe.

BEHEHE interj., subst. 1. Interj. Cuvânt care imită strigătul oilor sau al caprelor; mehehe. 2. Subst. Miel; oaie; capră. [Var.: bee interj.] – Onomatopee.

BANDĂ¹, bande, s. f. 1. Ceată, grup de oameni întovărășiți în vederea unui scop (mai ales rău); grup constituit în vederea unei acțiuni de subminare a intereselor colectivității; șleahtă, clică. Bandă de hoți. ▭ În zadar umblau streji de arnăuți... Nu puteau... descoperi bandele vagabonzilor. NEGRUZZI, S. I 16. ♦ (Glumeț) Grup de prieteni care apar mereu împreună. De cînd ești în bandat noastră, ești în fiecare seară la teatru. CAMIL PETRESCU, T. II 92. 2. (De obicei cu determinarea «de lăutari») Trupă, de muzicanți, taraf de lăutari. Avem aci o bandă numeroasă de lăutari, reprezentată cel puțin prin douăzeci și cinci de personaje cu instrumente variate. ODOBESCU, S. III 111. Orașul și împrejurimile erau luminate de mii de focuri; bande de lăutari jucau hore și doine. NEGRUZZI, S.1107. ◊ Bandă militară = fanfară. 3. (Învechit) Ceată de soldați puși sub aceeași bandieră. V. ceată. O bandă din cavaleria noastră să meargă să supere ariergarda dușmanului. BĂLCESCU, O. II 113. – Pl. și: (2, regional) bănzi (RETEGANUL, P. I 7).

BĂL, -Ă, băli, -e, adj. (Ban., Transilv.) 1. (Despre oameni, în opoziție cu oacheș, smead) Blond; bălai, bălan. Frunză verde calapăr, Doi voinici, maică, mă cer: Unu-i negru, unu-i băl. Frunză verde de măr dulce, După băl, maică, m-aș duce. HODOȘ, P. P. 186. 2. (Despre oi, mai rar despre boi, vaci, cîini sau cai; în opoziție cu lai) Alb pe tot corpul sau numai pe bot.

BEA, beau, vb. II. 1. Tranz. A înghiți, a consuma un lichid. Unii... se opreau la vreo fîntînă, făcîndu-se că beau apă. DUMITRIU, B. F. 107. Are obiceiul a bea în toată Sara o cupă de lapte dulce. CREANGĂ, P. 97. Hai, mîndră, la apă bună, Apă bună de băut, Gură dulce de vîndut. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 233. (Absol.) [La izvor] un tînăr călător... s-a rugat Să bea din cana lor. COȘBUC, P. I 281. ◊ (Poetic) Ochii mei sînt morți ca și lacurile de unde bea curcubeul apă. DAVIDOGLU, O. 100. ◊ Expr. A bea paharul pînă-n fund = a îndura un necaz, un chin, o durere pînă la capăt. (Familiar) Doar n-am băut gaz, se zice ca răspuns negativ la o propunere sau o invitație nepotrivită. ♦ A suge, a sorbi. Văd fluturi albaștri ușori Roind și bînd miere din flori. EMINESCU, O. IV 5 ◊ Fig. Aș fi băut ulcioare de lumină Din... raza soarelui blajină. TULBURE, V. R. 11. O strînse cu atîta foc, încît îi părea c-o să-i beie viața toată din gura ei. EMINESCU, N. 64. 2. Intranz. A consuma băuturi alcoolice. Băuse și prinsese mai multă mîncărime de limbă. PAS, L. I 9. Nemaiavînd pe ce bea, ți-a vîndut ție punga cu făină. RETEGANUL, P. IV 27 Cu rudele bea și benchetuiește, dar neguțătorii nu face. NEGRUZZI, S. I 249. ◊ Expr. A bea în sănătatea (sau în cinstea) cuiva = a închina cu un pahar de vin, de rachiu etc. pentru cineva, fîcîndu-i urări. ♦ A se da la beție; a avea patima beției. A început să bea. ♦ Tranz. (Familiar, cu privire la o persoană sau la un eveniment) A sărbători (printr-un chef sau printr-o petrecere), a consuma băuturi în cinstea și (de obicei) pe cheltuiala altuia, mai ales a celui sărbătorit. Mi-e să nu întîrzii, că te-aș bea. DAVIDOGLU, M. 42. Izvorul de unde capeți informațiile... îl cunosc... – Aș! – Pe ce te prinzi?... -Pe un dejun la Iordache... Primești? -Primesc, zise Caracudi sigur că mă bea. CARAGIALE, O. II 301. 3. Tranz. (Cu privire la bani, avere etc.) A cheltui, a risipi pe băutură; a toca. Cucul zice, mierla zice: Nu-ți bea banii, măi voinice! ALECSANDRI, P. P. 298. Cu lăutari și cu gloată Băui, nene, turma toată. ALECSANDRI, P. P. 265. ◊ Expr. A-și bea și cămașa = a cheltui totul pe băutură. A-și bea și mințile = a-și pierde judecata sănătoasă din cauza băuturii, a bea pînă la inconștiență sau la nebunie. 4. Tranz. (Popular, cu privire la tutun, țigări, lulea) A fuma. De cînd am prins a dezlega buchile, nu mai beau tabac. CAMILAR, N. II 369. Din pricina, ta n-am fost în stare să beau o țigară de tutun. SADOVEANU, O. III 535. Dacă găsește tutun, îl bea! CARAGIALE, O. VII 23. Mai șede moș Nichifor așa pe gînduri, pînă-și gătește de băut luleaua. CREANGĂ, P. 132. – Forme gramaticale: prez. ind. beau, bei, bea, bem, beți, beau; imperf. beam, beai, bea, beam, beați, beau; perf. s. băui, băuși, bău, băurăm, băurăți, băură; part. băut și (Transilv., Ban.) beut (HODOȘ, P. P. 190).

BEHEHE interj. Onomatopee care imită zbieretul oilor sau al caprelor; mehehe. ♦ (Substantivat, glumeț) Berbec, oaie sau capră. Dascăle, Pascăle, Adus-ai pe behehea? TEODORESCU, P. P. 260. Pentru behehe vei prăpădi și pe mihoho (= umblînd prea mult după un lucru neînsemnat, poți pierde ceva mai de preț).

BANDĂ¹, bande, s. f. 1. Ceată, grup de oameni întovărășiți în vederea unui scop (rău); grup constituit în vederea unei acțiuni de subminare a intereselor colectivității; clică, șleahtă. ♦ (Glumeț) Grup de prieteni. ♦ Trupă de muzicanți, taraf de lăutari. ◊ Bandă militară = fanfară. 2. (Înv.) Ceată de soldați puși sub aceeași bandieră. – Fr. bande.

BĂL, -Ă, băli, -e, adj. (Reg.) 1. (Despre oameni) Blond. 2. (Despre animale) Alb pe tot corpul sau numai pe bot. – Slav (v. sl. bĕlŭ „alb”).

BEA, beau, vb. II. 1. Tranz. (Adesea fig.) A înghiți, a consuma un lichid. ◊ Expr. A bea paharul pînă-n fund = a îndura un necaz, o durere pînă la capăt. (Fam.) Doar n-am băut gaz, se spune ca răspuns negativ la o propunere nepotrivită. 2. Intranz. A consuma băuturi alcoolice. ◊ Expr. A bea în sănătatea (sau în cinstea) cuiva = a închina cu un pahar de băutură pentru cineva, făcîndu-i urări. ♦ A cădea în patima beției. ♦ Tranz. (Fam.) A sărbători pe cineva (printr-un chef sau printr-o petrecere), a consuma băuturi în cinstea (și pe socoteala) cuiva. 3. Tranz. A cheltui, a risipi bani, avere etc. pe băutură. ◊ Expr. A-și bea și cămașa = a cheltui totul pe băutură. A-și bea și mințile = a bea pînă la inconștiență sau pînă la nebunie. 4. Tranz. (Pop.) A fuma. Nu mai beau tabac (CAMILAR). – Lat. bibere.

BEHEHE interj. Cuvînt care imită strigătul oilor sau al caprelor. – Onomatopee.

BANDĂ¹ s.f. 1. Grup de oameni (reuniți mai ales în scopuri rele, necinstite); grup format cu scopul unei acțiuni de subminare a colectivității, de sabotaj etc.; șleahtă, clică. 2. (Glumeț) Grup de prieteni care umblă de obicei împreună. 3. Mică trupă de muzicanți; taraf de lăutari; orchestră, grup de instrumente. [Pl. bande, var. (3) band s.n. / < fr. bande, it. banda < got. bandi – steag, engl. band].

BANDĂ¹ s. f. 1. grup de oameni (reuniți în scopuri necinstite); clică. 2. (glumeț) grup de prieteni care umblă împreună. 3. ansamblu muzical instrumental; band; trupă de muzicanți. (< fr. bande, it. bande, /3/ engl. band)

BANDĂ¹ ~e f. 1) Grup de oameni întovărășiți în vederea unui scop reprobabil; șleahtă; gașcă; clică; clan. ~ de jefuitori. 2) Ceată de prieteni. ~ veselă. 3) Trupă de muzicanți. [G.-D. bandei] /<fr. bande, germ. Bande

BĂL ~ă (~i, ~e) reg. (despre oi) Care este alb pe tot corpul sau numai pe bot. /<sl. bĕlu

A BEA beau 1. tranz. 1) (un lichid) A consuma, înghițind (pentru a-și potoli setea). * ~ paharul până la fund a îndura un necaz sau o suferință până la capăt. ~ în sănătatea (sau în cinstea) cuiva a închina un pahar de băutură în cinstea celui sărbătorit. 2) (bani, avere) A cheltui până la epuizare. * A-și ~ și mințile a bea până la inconștiență. 3) pop.: ~ tutun a fuma, trăgând fumul în plămâni. 2. intranz. A consuma băuturi alcoolice în mod abuziv; a avea patima beției. /<lat. bibere

BĂL adj. (Ban.) Bălan, blond, alb. Bĕl. Albus. AC, 330. Etimologie: sl. bĕlŭ. Vezi și băloi Cf. gălbeneț (2). adjectiv

bandă f. 1. (pl. bande) ceată, reunire de indivizi sub aceaș căpetenie: bandă de hoți, bandă de lăutari; 2. (pl. benzi) legătură, fășie de hârtie sau de stofă lungă și îngustă: trimit sub bandă o carte; 3. margine la o țesătură.

băl a. 1. alb, vorbind de oi (în opozițiune cu laiu); 2. în Banat: frumos, mândru (în cântecele populare); 3. în Oltenia: bălă, lele, țărancă. [Slav. BIELŬ, alb].

beà v. 1. a sorbi cu gura și a înghiți un lichid; 2. a trage pe gât fumul, a fuma: a bea tutun; 3. a bea fără măsură, a avea darul beției: cam bea. [Lat. BIBERE; sensul 2 se rapoartă la fumatul oriental, care era mai mult o soarbere decât o aspirare].

behehe! int. bee! ║ m. berbece, oaie: pentru behehe vor prăpădi și pe mihoho NEGR. [Onomatopee].

bel a. Mold. V. băl.

*2) bándă f., pl. e (fr. bande și it. banda, d. got. bandi, steag. V. bandieră, bandit, contrabandă). Ceată (trupă) de hoți orĭ de lăutarĭ. V. taraf.

băl, bălă adj. pl. băĭ, băle (vsl. bĭelŭ, alb. V. bălaĭ, balcoș). Ban. Trans. vest. Bălaĭ.

be și behehé interj. care arată strigătu oilor.

beáŭ (vest) și béŭ (est), beút (Ban. Olt. Trans.) și băút, a bea v. tr. (lat. bĭbere; it. bere, și bévere, pv. beure, fr. boire, sp. pg. beber. – Beaŭ, beĭ, el bea, eĭ bea, în nord iĭ beu; să beaŭ, să beĭ, să bea, în nord să beĭe, bănd și, la Moxa, beund). Înghit un lichid: a bea apă, vin. Pop. Fumez (ca turc. tütün ičmek): a bea tutun. Îs bețiv: acest om cam bea. Cheltuĭesc pe băutură: am un leŭ și vreŭ să-l beŭ (P.P.) Fig. A bea paharu pînă’n fund, a suferi o nenorocire pînă la capăt. A bea în sănătatea cuĭva, a închina un pahar (a ridica un toast) în sănătatea cuĭva. Cp. cu ĭau și vreaŭ.

behehé, interj. care arată strigătu oilor. V. be.

beŭ V. beaŭ.

bandă² (grup) s. f., g.-d. art. bandei; pl. bande

băl (reg.) adj. m., pl. băli; f. bălă, pl. băle

bea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beau, 2 sg. bei, 3 sg. bea, imperf. 1 beam, perf. s. 1 sg. băui, m.m.c.p. 1 pl. băuserăm; conj. prez. 1 sg. să beau, 3 să bea; ger. bând; part. băut

bandă¹ (grup) s. f., g.-d. art. bandei; pl. bande

băl (reg.) adj. m., pl. băli; f. bălă, pl. băle

bea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beau, 2 sg. bei, imperf. 1 sg. și pl. beam, 2 sg. beai, perf. s. 1 sg. băui; conj. prez. 3 să bea; ger. bând; part. băut

bandă (grup) s. f., g.-d. art. bandei; pl. bande

băl adj. m., pl. băli; f. sg. bălă, pl. băle

bea vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. beau, 2 sg. bei, imperf. 1 sg. și pl. beam, 2 sg. beai, perf. s. 1 sg. băui; ger. bând; part. băut

bee v. behehe

behehe/bee interj.

bandă, pl. bande («grupuri»)

bea (1 sil.) (ind. prez. 1 sg. beau, 2 sg. bei, imperf. beam, beai... 1 sil.; perf. băui, part. băut)

bandă, bande (de tâlhari) și benzi (de hârtie).

beau, bei 2.

BANDĂ s. 1. (peior.) cârdășie, clan, clică, gașcă, șleahtă, (livr.) coterie, (rar) tagmă, (înv.) cardașlâc, tacâm, taraf, (fig.) bisericuță. 2. v. ceată.

BANDĂ s. v. taraf.

BĂL adj. v. bălai, bălan, blond, galben.

BEA vb. 1. a trage, (reg.) a țucsui, (fam. fig.) a pili, a suge. (E bețiv, ~ mult.) 2. a consuma. (~ multe ceaiuri diuretice.)

BEA vb. v. fuma, sorbi, suge.

BANDĂ s. 1. (peior.) cîrdășie, clan, clică, gașcă, șleahtă, (livr.) coterie, (rar) tagmă, (înv.) cardașlîc, tacîm, taraf, (fig.) bisericuță. (Borfașii formau o ~.) 2. buluc, ceată, cîrd, droaie, gloată, grămadă, grup, mulțime, pîlc, stol, (pop.) crilă, liotă, (reg.) canara, ciurdă, mișină, (Olt. și Transilv.) ciopor, (Olt. și Ban.) clapie, (înv.) cin, tacîm. (~ de copii.)

bandă s. v. TARAF.

băl adj.v. BĂLAI, BĂLAN, BLOND, GALBEN.

BEA vb. 1. a trage, (reg.) a țucsui, (fam. fig.) a pili, a suge. (E bețiv, ~ mult.) 2. a consuma. (~ multe ceaiuri diuretice.)

bea vb. v. FUMA. SORBI. SUGE.

bandă (-de), s. f. – Ceată, grup. – Mr. bandă. Fr. bande, it. banda. Pl. benzi, este f. rar. Cf., tc., bg. banda, ngr. μπάντα (› mr.), din it. (Ruffini 334).

bea (beau, băut), vb. – 1. A înghiți un lichid. – 2. A cheltui băutură, a-și prăpădi banii, a mînca, a fuma. – 3. A fuma. – Mr. beau (beari), megl. bęu, istr. beut (mbeare). Lat. bĭbĕre (Pușcariu 192; REW 1074; Candrea-Dens., 152; DAR); cf. it. bere, prov. beure, fr. boire, sp., port. beber. Este cuvînt cu răspîndire foarte generală (ALR 81). Conjug. sa se caracterizează în Mold. prin tendința de a suprima în toate formele diftongul ea: beau › beu, să beu › să bee. Expresia a bea tutun (sens 3) este traducerea tc. tütün icmek, ngr. πίνω ϰαπνόν. Cf. și băutură, beat. Der. băut, adj. (beat); băutor, adj. (bețiv), pe care REW și Pascu, Lat. Elem., 275, le fac să provină direct din lat. bibitor, cf. it. bibitore, fr. buveur, prov., cat. bevedor, sp., port. bebedor.

behehe interj. – Imită behăitul oilor și caprelor. – Var. bea(aa), be(ee), me(a)he(a)he(a). Creație expresivă, de unde derivă: behăi, vb. (a scoate sunetul specific al oilor); behăitură, s. f. (behăit); behăhăi, vb. (a behăi).

bandă, bande, s.f. 1. Formație de ceterași, taraf: „Cu trei-patru ceteraș, / Cu băndzâle din oraș” (Papahagi, 1925: 229). 2. Fanfară, orchestră militară. 3. Ceată de răufăcători. – Din germ. Bande „bandă, ceată; orchestră”, fr. bande, it. banda „bandă, grup; fanfară” (DEX, MDA).

băl, bală, bălă, (bal, bel), adj. (înv.) 1. Alb. ■ (Oaie) cu lâna de culoare albă; alb curat. 2. (ref. la culoarea părului) Bălai: „Maică, doi feciori mă cer, / Unu-i negru ș-altu băl” (Bârlea, 1924, I: 310). ■ (top.) Valea lui Băl, în Rohia; Băleasa, afluent al Izei, ce izvorăște sub vf. Ștefăniței și se varsă în râul Iza, la Săliștea de Sus. – Din sl. bĕlŭ „alb” (DER, MDA); cuv. autohton (Hasdeu, Brâncuș), din radicalul i.-e *bhel „strălucitor, alb” (v. Pokorny, IEW, 118).

bandă, bande, s.f. – 1. Formație de ceterași, taraf: „Cu trei-patru ceteraș, / Cu băndzâle din oraș” (Papahagi, 1925: 229). 2. Fanfară, orchestră militară (DRT, 2010). 3. Ceată de răufăcători. – Din germ. Bande „bandă, ceată; orchestră”, fr. bande, it. banda „bandă, grup; fanfară” (DEX, MDA).

băl, bală, bălă, (bal, bel), adj. – (înv.) 1. Alb; (ref. la oi) cu lâna de culoare albă; alb curat (Precup, 1926). 2. (ref. la culoarea părului) Bălai: „Maică, doi feciori mă cer, / Unu-i negru ș-altu băl” (Bârlea, 1924, I: 310). ♦ Valea lui Băl, toponim în Rohia; Băleasa, afluent al Izei, ce izvorăște sub vf. Ștefăniței și se varsă în Iza, la Săliște. – Din sl. bĕlŭ „alb” (DER, MDA); cuvânt autohton (Hasdeu, Brâncuș), din radicalul i.-e *bhel „strălucitor, alb” (v. Pokorny, IEW, 118).

bandă, bande, s.f. – Orchestră, ceterași (Memoria 2004). – Din germ. Bande „bandă, ceată” (DEX).

băl, bală, bălă, (bal, bel), adj. – (înv.) 1. Alb; (ref. la oi) cu lâna de culoare albă; alb curat (Precup 1926). 2. (ref. la culoarea părului) Bălai: „Maică, doi feciori mă cer, / Unu-i negru ș-altu băl” (Bârlea 1924 I: 310). Valea lui Băl, toponim în Rohia-Lăpuș; Băleasa, afluent al Izei, ce izvorăște sub vf. Ștefăniței și se varsă în Iza la Săliștea; Bălan, nume de familie provenit dintr-o poreclă sau un supranume („blond”). – Din sl. bĕlŭ „alb” (DA, DER); Cuvânt autohton (Hasdeu 1894, Brâncuși 1983) din radicalul i.-e *bhel „strălucitor, alb”.

BAND, com. în jud. Mureș, pe Comlod; 7.326 loc. (1991). Stație de c. f. Biserică de lemn (sec. 18).

BAND. I. 1. Band/u act.; Bandulović, Marco, vlah bosniac, ep. cat. (Romanoslavica III). 2. Bandolea (Moț). 3. Bandea t. 4. Bandiciu, D., pr., ard., 1916. 5. Bandiĭaga, V. (Sd VI 31). 6. Bandesel t., ard. (Drăg). II. Bănd. 1. Băndac (Tec II; BCI IV 215). 2. Băndea zis și Bîndea t. (Mus). 3. Băndoc, mold., 1680 (Sd VII 321); – 1800 (BCI VII 13). Băndac și Bîndacu (Răc 18), cf. subst. bîndoc „burtă de porc”; cele două forme ale numelui duc la identitatea temelor Bandu = Bîndu, ca și Băndea = Bîndea. 4. Bănduț (RI VI 263). V. Bendu și Bîndu.

NUNC EST BIBENDUM (lat.) acum să bem! – Horațiu, „Ode”, I, 37, 1-2: „Nunc este bibendum, nunc pede libero pulsanda tellus!” („Acum să bem, acum să batem cu piciorul, liber (în voie), pământul!”). Poetul salută victoria romanilor la Actium. Îndemn entuziast la sărbătorirea unui mare succes.

ORIGINAL DIXIELAND JASS BAND, grup american de jaz. Alcătuit numai din muzicieni albi, s-a constituit în 1913, la New Orleans. În 1917 a scos primul disc din istoria jazului (înregistrare de gramofon).

Banda neagră – Expresia vine de la o ceată de mercenari aventurieri, organizați militărește, care, după moartea șefului lor, au adoptat un drapel negru. Aceasta s-a întâmplat în Franța, prin veacul al XVI-lea. Mai tîrziu, în timpul Revoluției Franceze, oamenii de artă au dat numele de „Banda neagră” unei asociații de speculanți capitaliști, care cumpărau castele istorice și alte imobile rămase fără stăpîn și le dărîmau, ca să vîndă terenurile și materialele, fără nici o considerație pentru valoarea istorică sau artistică a acestor monumente. Denumirea și-a extins accepțiunea și a început să fie folosită pentru orice asociație de oameni necinstiți și speculanți. De aici și legătura cu „bursa neagră”. IST.

L’appétit vient en mangeant, mais la soif s’en va en buvant (fr. „Pofta vine mîncînd, dar setea trece bînd”) – Din Gargantua (cap. V) de Rabelais. De obicei, se citează numai prima parte, care de altfel a devenit o zicală foarte populară. De la mîncarea propriu-zisă, proverbul a trecut la sensul figurat, spre a caracteriza în general lăcomia nepotolită a acelora care, cu cît au mai mult cu atît vor și mai mult. LIT.

Nunc est bibendum (lat. „Acum să bem!”) – Oda a 37-a din cartea întîi a Odelor lui Horațiu a fost scrisă după ce romanii au repurtat marea și neașteptata victorie de la Actium. Oda începe astfel: Nunc est bibendum, nunc pede libero, pulsanda tellus! (Acum să bem, acum cu pas voios (liber) să batem pămîntul!). Adică o invitație la chef și joc, spre a sărbători o biruință deosebită, un succes neprevăzut. LIT.

A BEA a băga pe conductă, a bea la metru, a-și bea mințile, a ciobi, a citi, a conspecta, a cupla, a da de dușcă, a degresa, a drincui, a duce la mustață, a glisa, a împărtăși, a împușca, a se încălzi, a-și încărca bateriile, a se întrece cu băutura, a lua la bord, a (se) pili, a pupa paharul, a ridica halbere, a studia, a suge, a șprițui, a trage la măsea / la mustață, a se țuicui, a uda adălmașul, a uda prânzul, a se unge pe gât, a usca.

a bea la metru expr. a bea mult și făra a ține cont de calitatea băuturii.

a bea paharul până la fund expr. a îndura un necaz / o durere până la capăt.

a bea tutun expr. a fuma.

a-și bea banii expr. (d. – alcoolici) a cheltui toți banii pe băutură.

a-și bea mințile expr. a bea până la inconștiență sau nebunie.

a-și bea și cămașa, expr. v. a-și bea banii.

cine a băut apă de la boierul ăsta mai vine și mai bea prov. (deț.) cine a fost o dată la pușcărie va reveni acolo.