28 de definiții pentru bandă (grup)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BANDĂ1, bande, s. f. 1. Grup de răufăcători care acționează sub conducerea unui șef. ♦ (Glumeț) Grup de prieteni. 2. (Înv.) Ceată de soldați aflați sub aceeași bandieră. 3. Trupă de muzicanți, fanfară, taraf de lăutari. – Din fr. bande, germ. Bande.

bandă1 sf [At: (a. 1834) URICARIUL VIII, 184 / Pl: ~de / E: fr bande, it banda, ger Banda] 1 (Înv) Ceată de soldați care luptă sub aceeași bandieră (2). 2 Grup de răufăcători care acționează sub conducerea unui șef. 3 (Fam) Grup de prieteni mereu împreună. 4 Trupă de muzicanți. 5 Fanfară. 6 Taraf de lăutari.

bándă1 s.f. 1 Grup, ceată de răufăcători care acționează sub conducerea unui șef; clică, șleahtă. Bandă de hoți. 2 (fam., glum.) Grup de prieteni (care sînt mereu împreună). 3 (muz.) Ansamblu muzical instrumental; band. 4 (fam.; și bandă militară) Fanfară. 5 (înv.) Ceată de soldați aflați sub aceeași bandieră. • pl. -e. /<fr. bande, germ. Bande, it. banda; cf. și engl. band.

*BANDĂ (pl. -de) sf. 1 Ceată: sărăcite de bandele de zavergii, de bașbuzuci, de Zaporojeni și de sute de bande de tîlhari răspîndiți peste toată țara (I.-GH.) 2 🎖️ Ceată, trupă: o ~ din cavaleria noastră să meargă să supere ariergarda dușmanului (BĂLC.) 3 (pl. bande, bănzi) 🎼 Ceată de muzicanți, taraf de lăutari: ~ militară; bande de lăutari jucau hore și doine (NEGR.); mi-ai dat boii pe mîncări și pe băuturi, și încă mai aduci și bănzi în casă (RET.) 4 (pl. benzi) Fășie de hîrtie care se lipește împrejurul unui jurnal, unei reviste, etc. și pe care se scrie adresa: un băietan înalt... pregătea benzile pentru expediție (VLAH.) 5 Marginea elastică a biliardului: bila n’a atins banda 6 La jocul de popice, marginea din dreapta sau din stîngă, căptușită cu scînduri, pe planul pe care se rostogolește bila [fr.].

BANDĂ1, bande, s. f. 1. Ceată, grup de răufăcători care acționează sub conducerea unui șef. ♦ (Glumeț) Grup de prieteni. 2. (Înv.) Ceată de soldați aflați sub aceeași bandieră. 3. Trupă de muzicanți, fanfară, taraf de lăutari. – Din fr. bande, germ. Bande.

BANDĂ1, bande, s. f. 1. Ceată, grup de oameni întovărășiți în vederea unui scop (mai ales rău); grup constituit în vederea unei acțiuni de subminare a intereselor colectivității; șleahtă, clică. Bandă de hoți.În zadar umblau streji de arnăuți... Nu puteau... descoperi bandele vagabonzilor. NEGRUZZI, S. I 16. ♦ (Glumeț) Grup de prieteni care apar mereu împreună. De cînd ești în bandat noastră, ești în fiecare seară la teatru. CAMIL PETRESCU, T. II 92. 2. (De obicei cu determinarea «de lăutari») Trupă, de muzicanți, taraf de lăutari. Avem aci o bandă numeroasă de lăutari, reprezentată cel puțin prin douăzeci și cinci de personaje cu instrumente variate. ODOBESCU, S. III 111. Orașul și împrejurimile erau luminate de mii de focuri; bande de lăutari jucau hore și doine. NEGRUZZI, S.1107. ◊ Bandă militară = fanfară. 3. (Învechit) Ceată de soldați puși sub aceeași bandieră. V. ceată. O bandă din cavaleria noastră să meargă să supere ariergarda dușmanului. BĂLCESCU, O. II 113. – Pl. și: (2, regional) bănzi (RETEGANUL, P. I 7).

BANDĂ1, bande, s. f. 1. Ceată, grup de oameni întovărășiți în vederea unui scop (rău); grup constituit în vederea unei acțiuni de subminare a intereselor colectivității; clică, șleahtă. ♦ (Glumeț) Grup de prieteni. ♦ Trupă de muzicanți, taraf de lăutari. ◊ Bandă militară = fanfară. 2. (Înv.) Ceată de soldați puși sub aceeași bandieră. – Fr. bande.

BANDĂ1 s.f. 1. Grup de oameni (reuniți mai ales în scopuri rele, necinstite); grup format cu scopul unei acțiuni de subminare a colectivității, de sabotaj etc.; șleahtă, clică. 2. (Glumeț) Grup de prieteni care umblă de obicei împreună. 3. Mică trupă de muzicanți; taraf de lăutari; orchestră, grup de instrumente. [Pl. bande, var. (3) band s.n. / < fr. bande, it. banda < got. bandi – steag, engl. band].

BANDĂ1 s. f. 1. grup de oameni (reuniți în scopuri necinstite); clică. 2. (glumeț) grup de prieteni care umblă împreună. 3. ansamblu muzical instrumental; band; trupă de muzicanți. (< fr. bande, it. bande, /3/ engl. band)

BANDĂ1 ~e f. 1) Grup de oameni întovărășiți în vederea unui scop reprobabil; șleahtă; gașcă; clică; clan. ~ de jefuitori. 2) Ceată de prieteni. ~ veselă. 3) Trupă de muzicanți. [G.-D. bandei] /<fr. bande, germ. Bande

bandă f. 1. (pl. bande) ceată, reunire de indivizi sub aceaș căpetenie: bandă de hoți, bandă de lăutari; 2. (pl. benzi) legătură, fășie de hârtie sau de stofă lungă și îngustă: trimit sub bandă o carte; 3. margine la o țesătură.

*2) bándă f., pl. e (fr. bande și it. banda, d. got. bandi, steag. V. bandieră, bandit, contrabandă). Ceată (trupă) de hoți orĭ de lăutarĭ. V. taraf.

big band [big’bend] s.n. (muz.) Ansamblu mare orchestral de jazz, avînd peste 20 de instrumentiști. • /<engl. big band.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bandă2 (grup) s. f., g.-d. art. bandei; pl. bande

bandă1 (grup) s. f., g.-d. art. bandei; pl. bande

bandă (grup) s. f., g.-d. art. bandei; pl. bande

bandă, bande (de tâlhari) și benzi (de hârtie).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BANDĂ s. 1. (peior.) cârdășie, clan, clică, gașcă, șleahtă, (livr.) coterie, (rar) tagmă, (înv.) cardașlâc, tacâm, taraf, (fig.) bisericuță. 2. v. ceată.

BANDĂ s. 1. (peior.) cîrdășie, clan, clică, gașcă, șleahtă, (livr.) coterie, (rar) tagmă, (înv.) cardașlîc, tacîm, taraf, (fig.) bisericuță. (Borfașii formau o ~.) 2. buluc, ceată, cîrd, droaie, gloată, grămadă, grup, mulțime, pîlc, stol, (pop.) crilă, liotă, (reg.) canara, ciurdă, mișină, (Olt. și Transilv.) ciopor, (Olt. și Ban.) clapie, (înv.) cin, tacîm. (~ de copii.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bandă (-de), s. f. – Ceată, grup. – Mr. bandă. Fr. bande, it. banda. Pl. benzi, este f. rar. Cf., tc., bg. banda, ngr. μπάντα (› mr.), din it. (Ruffini 334).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bandă, bande, s.f. 1. Formație de ceterași, taraf: „Cu trei-patru ceteraș, / Cu băndzâle din oraș” (Papahagi, 1925: 229). 2. Fanfară, orchestră militară. 3. Ceată de răufăcători. – Din germ. Bande „bandă, ceată; orchestră”, fr. bande, it. banda „bandă, grup; fanfară” (DEX, MDA).

bandă, bande, s.f. – 1. Formație de ceterași, taraf: „Cu trei-patru ceteraș, / Cu băndzâle din oraș” (Papahagi, 1925: 229). 2. Fanfară, orchestră militară (DRT, 2010). 3. Ceată de răufăcători. – Din germ. Bande „bandă, ceată; orchestră”, fr. bande, it. banda „bandă, grup; fanfară” (DEX, MDA).

bandă, bande, s.f. – Orchestră, ceterași (Memoria 2004). – Din germ. Bande „bandă, ceată” (DEX).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Banda neagră – Expresia vine de la o ceată de mercenari aventurieri, organizați militărește, care, după moartea șefului lor, au adoptat un drapel negru. Aceasta s-a întâmplat în Franța, prin veacul al XVI-lea. Mai tîrziu, în timpul Revoluției Franceze, oamenii de artă au dat numele de „Banda neagră” unei asociații de speculanți capitaliști, care cumpărau castele istorice și alte imobile rămase fără stăpîn și le dărîmau, ca să vîndă terenurile și materialele, fără nici o considerație pentru valoarea istorică sau artistică a acestor monumente. Denumirea și-a extins accepțiunea și a început să fie folosită pentru orice asociație de oameni necinstiți și speculanți. De aici și legătura cu „bursa neagră”. IST.

Intrare: bandă (grup)
bandă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bandă
  • banda
plural
  • bande
  • bandele
genitiv-dativ singular
  • bande
  • bandei
plural
  • bande
  • bandelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • band
  • bandul
  • bandu‑
plural
  • banduri
  • bandurile
genitiv-dativ singular
  • band
  • bandului
plural
  • banduri
  • bandurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bandă, bandesubstantiv feminin

  • 1. Grup de răufăcători care acționează sub conducerea unui șef. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Bandă de hoți. DLRLC
    • format_quote În zadar umblau streji de arnăuți... Nu puteau... descoperi bandele vagabonzilor. NEGRUZZI, S. I 16. DLRLC
    • 1.1. glumeț Grup de prieteni. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote De cînd ești în banda noastră, ești în fiecare seară la teatru. CAMIL PETRESCU, T. II 92. DLRLC
  • 2. învechit Ceată de soldați aflați sub aceeași bandieră. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote O bandă din cavaleria noastră să meargă să supere ariergarda dușmanului. BĂLCESCU, O. II 113.
  • 3. Trupă de muzicanți, fanfară, taraf de lăutari. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: taraf
    • format_quote Avem aci o bandă numeroasă de lăutari, reprezentată cel puțin prin douăzeci și cinci de personaje cu instrumente variate. ODOBESCU, S. III 111. DLRLC
    • format_quote Orașul și împrejurimile erau luminate de mii de focuri; bande de lăutari jucau hore și doine. NEGRUZZI, S.1107. DLRLC
    • 3.1. Bandă militară = fanfară. DLRLC
      sinonime: fanfară
  • comentariu regional Plural și: (pentru sensul (3.)) bănzi. DLRLC
  • comentariu Varianta band se folosește numai pentru sensul (3.). DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.