10 definiții pentru mâncat (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂNCAT1 s. n. Faptul de a mânca.Expr. A se pune pe mâncat și pe băut = a mânca mult, a mânca bine. A ține (pe cineva) pe mâncat și pe băut = a întreține (pe cineva). – V. mânca.

MÂNCAT1 s. n. Faptul de a mânca.Expr. A se pune pe mâncat și pe băut = a mânca mult, a mânca bine. A ține (pe cineva) pe mâncat și pe băut = a întreține (pe cineva). – V. mânca.

mâncat1 sn [At: VARLAAM C. 79 / Pl: (nob) ~uri / E: mânca] 1 Mâncare (1). 2 (Îla) De ~ Care servește la mâncare. 3 (Ccr) Prânz. 4 (Ccr) Cină.

MÎNCAT1 s. n. Faptul de a mînca. (Mai ales în expr.) A se pune pe mîncat(e) și pe băut(e) = a mînca mult și bine. Din turmă, lupul sur o oaie a răpit, în codru s-a ascuns Și pe mîncat s-a pus. DONICI, E. 73. A ține (pe cineva) pe mîncat(e) și pe băut(e) = a întreține (pe cineva). – Formă gramaticală: (în expr.) mîncate.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MÂNCAT s. 1. v. alimentație. 2. v. mâncare.

MÎNCAT s. 1. consumare, mîncare, (înv. și reg.) mîncătură, (fam.) halire. (~ unui aliment.) 2. alimentare, alimentație, hrănire, mîncare, nutrire, nutriție. (În timpul ~ copilului.)

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MÎNCÁT1 s. n. 1. Faptul de a m î n c a (1). Moartea ce stătu pentru mîncatul poamelor acelora. VARLAAM, C. 79. Pe semne nu le ajungea, atît din rîndul mîncatului, cît și din rîndul purtatului (a. 1774). GCR II, 102/19. Am cam terminat cu mâncatul, zise mama copiilor. PREDA, M. 169. Mîncatul de dimineață și însuratul devreme (= orice lucru trebuie făcut la timp). Cf. ZANNE, P. III, 642. ◊ L o c. a d j. De mîncat = care servește la mîncare, cu care se mănîncă. Lingură de mîncat. LB. 2. (Concretizat) Mîncare (2). Și meat seră de grijiră de mîncat. BIBLIA (1688), 1591/38. A mers s-ațîțe-n vatră foc, Să facă de mîncat. COȘBUC, F. 10. - V. mînca.

Intrare: mâncat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâncat
  • mâncatul
  • mâncatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • mâncat
  • mâncatului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mâncatsubstantiv neutru

    • chat_bubble A se pune pe mâncat(e) și pe băut(e) = a mânca mult, a mânca bine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Din turmă, lupul sur o oaie a răpit, în codru s-a ascuns Și pe mîncat s-a pus. DONICI, E. 73. DLRLC
    • chat_bubble A ține (pe cineva) pe mâncat și pe băut = a întreține (pe cineva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: întreține
  • comentariu Formă gramaticală (în expresii): mâncate. DLRLC
etimologie:
  • vezi mânca DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.