clan sn [At: DA / Pl: ~uri / E: fr clan] 1 Comunitate gentilică specifică comunei primitive, formată din indivizi legați prin rudenie și limbă. 2 (La popoarele celtice) Trib puțin numeros. 3 (Fig) Grupare cu anumite interese. 4 (Rar) Mică reuniune de specii vegetale, crescute pe suprafețe puțin întinse, care tind să se răspândească. 5 (Prt) Clică.

CLAN, clanuri, s. n. 1. Comunitate gentilică caracteristică comunei primitive, formată din oameni legați prin relații de rudenie și de limbă; grup de familii înrudite (în special la scoțieni și la irlandezi). 2. (Peiorativ) Grupare, clică.

CLAN s.n. 1. Comunitate umană din orînduirea primitivă, compusă din indivizi uniți prin legături de rudenie și de limbă; grup de familii înrudite (la scoțieni și la irlandezi). 2. Mică reuniune de specii vegetale, crescute pe suprafețe puțin întinse, care tind să se răspîndească. 3. (Peior.) Clică, grup, fracțiune. [Pl. -nuri. / < fr. clan, cf. gálic. clan].

CLAN s. n. 1. grup de familii înrudite la popoarele celtice. ◊ comunitate umană din orânduirea primitivă, formată din indivizi uniți prin legături de rudenie și de limbă; gintă, trib. 2. mic grup de specii vegetale, crescute pe suprafețe puțin întinse, care tind să se răspândească. 3. (peior.) clică. (< fr., engl. clan)

CLAN ~uri n. 1) (în comuna primitivă) Comunitate formată din persoane legate prin relații de rubedenie și de limbă. 2) fig. depr. Grup de oameni întovărășiți în vederea unui scop reprobabil; clică; bandă; șleahtă; gașcă. /<fr. clan

clan s. n., pl. clanuri

clan s. n., pl. clanuri

clan s. n., pl. clanuri

CLAN s. v. bandă.

CLAN s. (peior.) bandă, cârdășie, clică, gașcă, șleahtă, (livr.) coterie, (rar) tagmă, (înv.) cardașlîc, tacîm, taraf, (fig.) bisericuță. (Un ~ de afaceriști.)

CLAN (< fr., engl.) s. n. 1. Grup de familii înrudite la popoarele celtice; p. ext. comunitatea umană din comuna primitivă, compusă din indivizi uniți prin legături de rudenie și de limbă; gintă, trib. ◊ (SOCIOL.) C. totemic = trib primitiv întemeiat pe apartenența tuturor membrilor la același totem. 2. (MAT.) Mulțime K nevidă de părți ale unei mulțimi E, cu proprietatea că oricare ar fi două mulțimi din K reuniunea și diferența lor aparțin lui K. ◊ C. borelian = c. K avînd proprietatea că reuniunea unui număr infinit de mulțimi din K aparține lui K; corp borelian. 3. (Peior.) Clică.