16 definiții pentru balansier balanțier


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BALANSIER, balansiere, s. n. 1. Element al unui mecanism care poate transmite o mișcare oscilatorie de la o extremitate la alta; balansor. Balansier de ceasornic. 2. Bară lungă și subțire utilizată de acrobații pe sârmă pentru a-și menține echilibrul. 3. Organ de echilibru pentru zbor la insectele diptere, în formă de măciucă, situat pe metatorace. [Pr.: -si-er.Var.: (înv., 2) balanțier s. n.] – Din fr. balancier.

balansier sn [At: NEGRUZZI, S. II, 253 / P: ~si-er / V: ~țier / Pl: ~e / E: fr balancier] 1 Piesă care reglează, prin oscilațiile ei, mișcarea unui mecanism Si: balansoar (1). 2 (Îs) ~ul orologiului (sau al pendulei) (Limba sau) pendulul ceasornicului. 3 Ceea ce servește la menținerea echilibrului unei persoane (sau al unui lucru). 4 Bară lungă și subțire utilizată de dansatorii pe sârmă, pentru menținerea echilibrului. 5 Organ de echilibru pentru zbor la insectele diptere, în formă de măciucă, situat pe metatorace. corectată

BALANSIÉR, balansiere, s. n. 1. Piesă care reglează prin oscilațiile ei mișcarea unui mecanism; balansor. Balansier de ceasornic. 2. Bară lungă și subțire utilizată de dansatorii pe sârmă pentru a-și ține echilibrul. 3. Organ de echilibru pentru zbor la insectele diptere în formă de măciucă, situat pe metatorace. [Pr.: -si-er.Var.: (2, înv.) balanțiér s. n.] – Din fr. balancier.

BALANSIÉR, balansiere, s. n. 1. Dispozitiv sau piesă a unui mecanism, a cărei balansare sau oscilare reglează mișcarea unei mașini. Balansierul unei pendule. 2. Prăjină sau bară de care se servesc dansatorii pe sîrmă pentru a-și menține echilibrul. – Pronunțat: -si-er. – Variantă: (2, învechit) balanțier (NEGRUZZI, S. II 253) s. n.

BALANSIÉR, balansiere, s. n. 1. Dispozitiv sau piesă a unui mecanism, a cărei oscilație reglează mișcarea unei mașini sau a unui instrument. 2. Organ al unui mecanism, în formă de pârghie cu două brațe, care transmite prin oscilație o mișcare alternativă. 3. Prăjină sau bară de care se servesc dansatorii pe sârmă pentru a-și menține echilibrul. [Pr.: -si-er.Var.: (3, înv.) balanțiér s. n.] – Fr. balancier.

BALANSIÉR s.n. 1. Dispozitiv, piesă care reglează mișcarea unei mașini prin oscilațiile sale; balansor. 2. Prăjină folosită de dansatorii pe sârmă pentru a-și menține echilibrul. 3. (La pl.) Organe de echilibru pentru zbor la insectele diptere, situate pe metatorace. [Pron. -si-er, var. balanțier s.n. / < fr. balancier].

BALANSIÉR s. n. 1. dispozitiv, piesă a unui mecanism, a cărei oscilație reglează mișcarea unei mașini, a unui instrument; balansor. 2. prăjină folosită de dansatorii pe sârmă pentru a-și menține echilibrul. 3. (pl.) organe de echilibru pentru zbor, la insectele diptere, pe metatorace; haltere (2). (< fr. balancier)

BALANSIÉR ~e n. 1) Piesă a unui mecanism, care reglează prin mișcările sale oscilatorii funcționarea acestuia. ~ cu brațe egale. 2) Bară lungă și subțire de care se servesc acrobații pentru a-și menține echilibrul. 3) biol. Fiecare dintre cele două organe de echilibru pentru zbor la insectele diptere. [Sil. -si-er] /<fr. balancier

BALANȚIÉR s. n. v. balansier.

BALANȚIÉR s. n. v. balansier.

BALANȚIÉR, balanțiere, s. n. v. balansier.

BALANȚIÉR, balanțiere, s. n. v. balansier.

BALANȚIÉR s.n. v. balansier.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

balansiér (dispozitiv, bară, organ) (-si-er) s. n., pl. balansiére

balansiér (tehn., zool.) s. n. (sil. -si-er), pl. balansiére


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BALANSIÉR s. (ZOOL.) halter. (~ul servește ca organ de echilibru pentru zbor.)

BALANSIER s. (ZOOL.) halter. (~ servește ca organ de echilibru pentru zbor la insectele diptere.)

Intrare: balansier
balansier substantiv neutru
  • silabație: -si-er
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balansier
  • balansierul
  • balansieru‑
plural
  • balansiere
  • balansierele
genitiv-dativ singular
  • balansier
  • balansierului
plural
  • balansiere
  • balansierelor
vocativ singular
plural
balanțier substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balanțier
  • balanțierul
  • balanțieru‑
plural
  • balanțiere
  • balanțierele
genitiv-dativ singular
  • balanțier
  • balanțierului
plural
  • balanțiere
  • balanțierelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

balansier balanțier

  • 1. Element al unui mecanism care poate transmite o mișcare oscilatorie de la o extremitate la alta.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: balansor un exemplu
    exemple
    • Balansier de ceasornic. Balansierul unei pendule.
      surse: DEX '09 DLRLC
  • 2. Bară lungă și subțire utilizată de acrobații pe sârmă pentru a-și menține echilibrul.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 3. Organ de echilibru pentru zbor la insectele diptere, în formă de măciucă, situat pe metatorace; haltere.
    surse: DEX '09 DN MDN '00 sinonime: halter

etimologie: