Definiția cu ID-ul 1231756:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

balansiér s.n. 1 (tehn.) Element al unui mecanism, articulat cu un reazem așezat între extremități, care poate transmite o mișcare oscilatorie de la o extremitate la cealaltă, reglînd mișcarea mecanismului; balansor. ◇ Balansierul orologiului (sau al pendulei) = limba (sau pendulul) ceasornicului. 2 Spec. Bară lungă și subțire utilizată de acrobații pe sîrmă pentru a-și menține echilibrul. 3 (entom.; la pl.) Organ de echilibru pentru zbor la insectele diptere, în formă de măciucă, situat pe metatorace. • sil. -si-er. pl. -e. și (înv.) balanțiér s.n. /<fr. balancier.