balansier sn [At: NEGRUZZI, S. II, 253 / P: ~si-er / V: ~țier / Pl: ~e / E: fr balancier] 1 Piesă care reglează, prin oscilațiile ei, mișcarea unui mecanism Si: balansoar (1). 2 (Îs) ~ul orologiului (sau al pendulei) (Limba sau) pendulul ceasornicului. 3 Ceea ce servește la menținerea echilibrului unei persoane (sau al unui lucru). 4 Bară lungă și subțire utilizată de dansatorii pe sârmă, pentru menținerea echilibrului. 5 Organ de echilibru pentru zbor la insectele diptere, în formă de măciucă, situat pe metatorace. corectat(ă)