BALANSIER, balansiere, s. n. 1. Dispozitiv sau piesă a unui mecanism, a cărei balansare sau oscilare reglează mișcarea unei mașini. Balansierul unei pendule. 2. Prăjină sau bară de care se servesc dansatorii pe sîrmă pentru a-și menține echilibrul. – Pronunțat: -si-er. – Variantă: (2, învechit) balanțier (NEGRUZZI, S. II 253) s. n.