BALANSIER, balansiere, s. n. 1. Dispozitiv sau piesă a unui mecanism, a cărei oscilație reglează mișcarea unei mașini sau a unui instrument. 2. Organ al unui mecanism, în formă de pîrghie cu două brațe, care transmite prin oscilație o mișcare alternativă. 3. Prăjină sau bară de care se servesc dansatorii pe sîrmă pentru a-și menține echilibrul. [Pr.: -si-er. – Var.: (3, înv.) balanțier s. n.] – Fr. balancier.