Definiția cu ID-ul 832629:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BALANSIER, balansiere, s. n. 1. Element al unui mecanism care poate transmite o mișcare oscilatorie de la o extremitate la alta; balansor. Balansier de ceasornic. 2. Bară lungă și subțire utilizată de acrobații pe sârmă pentru a-și menține echilibrul. 3. Organ de echilibru pentru zbor la insectele diptere, în formă de măciucă, situat pe metatorace. [Pr.: -si-er.Var.: (înv., 2) balanțier s. n.] – Din fr. balancier.