3 intrări
49 de definiții
din care- explicative (23)
- morfologice (9)
- relaționale (9)
- etimologice (1)
- enciclopedice (5)
- argou (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ASCUNS1 s. n. Faptul de a (se) ascunde. ◊ De-a ascunsul sau de-a (v-ați) ascunselea = numele unui joc de copii în care toți jucătorii se ascund, afară de unul, care îi caută pe ceilalți. ◊ Loc. adv. În sau pe (sub) ascuns = tainic, pe furiș. – V. ascunde.
ASCUNS2, -Ă, ascunși, -se, adj. 1. Care nu este încă descoperit, valorificat sau folosit. Resurse ascunse. 2. (Despre oameni) Care are obiceiul să-și ascundă gândurile sau faptele. ♦ (Despre faptele, gândurile, intențiile oamenilor) Care nu este dezvăluit nimănui. – V. ascunde.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ASCUNS2, -Ă, ascunși, -se, adj. 1. Care nu este încă descoperit, valorificat sau folosit. Resurse ascunse. 2. (Despre oameni) Care are obiceiul să-și ascundă gândurile sau faptele. ♦ (Despre faptele, gândurile, intențiile oamenilor) Care nu este dezvăluit nimănui. – V. ascunde.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
ascuns2, ~ă [At: SIMION DASC., ap. LET. I, A. 34/39 / Pl: ~nși, ~e / E: ascunde] 1 a Așezat într-un loc în care să nu poată fi văzut și găsit Si: pitit, pitulat. 2 smf (Îvr) Persoană care s-a ascuns (1). 3 a Ferit de privirile oamenilor Si: dosnic. 4 a (D. fapte, gânduri, intenții, sentimente) Nedezvăluit. 5 a (Pex; d. fapte, gânduri, intenții, sentimente) Tainic. 6 a (D. oameni) Care nu-și dezvăluie gândurile, sentimentele, intențiile, faptele. 7 a (D. astre) Acoperit cu nori, ceață. 8 av (Înv) Pe furiș.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ascuns1 sn [At: COD. VOR. 148/10 / Pl: (rar) ~e, ~uri / E: ascunde] 1 (Rar) Ascundere (1). 2 (Îcs) De-a ~ul (sau ~elea, v-ați ~elea) Joc în care jucătorii se ascund, în afară de unul care trebuie să-i caute și să-i găsească pe ceilalți Si: (pop) ajumitul, (de-a) cucul, de-a mija, jumetcă, mijoarca, mijoatcă, pitulicică. 3 (Înv; lpl; îs) ~ele inimii Tainele inimii. 4 (Înv) Taină. 5 (Pop; îs) ~ul vorbelor Tâlc. 6 (Îlav) În ~ (sau, înv, într-~), ori pe sau (înv) pre ~, ori (înv) printr-~ sau pe sub ~ În taină. 7 Ascunzătoare. 8 (Înv) Loc inaccesibil. 9 (Înv) Apărătoare. 10 (Înv; îe) A se da ~ A se retrage în ascunzișuri. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ASCUNS I. adj. 1 p. ASCUNDE ¶¶ contr. NEASCUNS ¶ 2 fig. Care vorbește puțin, care nu destăinuește altuia ce gîndește, prefăcut: e prea ~, nu poți afla nimic de la el. II. adv. 1 În așa chip încît să nu se poată vedea, tăinuit: lucrează ~ ¶ 2 loc adv. Pe ~, în ~, într’ ~, prin ~, printr’ ~, pe sub ~, pop. pe ~ele, în taină: am venit pe ~; cununia se făcu cam pe sub ~ (ISP.); toate cîte le auzea și le vedea pe ~ele (CAR.) ¶ 3 De-a ~ul sau de-a ~le, de-a v’ați ascuns(ele) (DLVR.), joc de copii în care unul stă de o parte cu ochii închiși, în timp ce ceilalți se ascund, și după aceea primul se duce să-i caute. III. (pl. -suri, -se) 1 Taină: Dumnezeu care cunoaște toate ~urile inimii (ISP.); în ~ul sufletului, în sine, în fundul inimii ¶ 2 Loc ascuns, ascunziș: bate-se-vor la cîmp deschis sau din ~urile pădurilor? (ISP.). 4 ‡ASCUNSĂ (pl. -se) sf. Taină: muierii niciodată nu-i încredința ascunsele tale (GAST).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ASCUNS1 s. n. Faptul de a (se) ascunde. ◊ De-a ascunsul sau de-a (v-ați) ascunselea = numele unui joc de copii în care toți jucătorii se ascund, afară de unul, care îi caută pe ceilalți. ◊ Loc. adv. În sau pe (sub) ascuns = tainic, pe furiș. – V. ascunde.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
ASCUNS2, -Ă, ascunși, -se, adj. 1. Așezat intenționat astfel, încît să nu poată fi văzut sau găsit de alții. Nu voi căuta poteca ascunsă Din toamna trecută sub frunză. BENIUC, V. 134. ◊ (Adverbial, neobișnuit, în expr.) A se da ascuns = a se ascunde, a se retrage într-un ascunziș. Romînii se daseră ascuns și le pîndeau trecerea [turcilor]. BĂLCESCU, O. II 76. ♦ Ferit de privirile oamenilor, dosnic. [Mergea] făcînd lungi popasuri prin aleile ascunse ale grădinilor publice din Iași. CREANGĂ, A. 133. Pe cărare-n bolți de frunze, Apucînd spre sat în vale, Ne-om da sărutări pe cale, Dulci ca florile ascunse. EMINESCU, O. I 55. ♦ Fig. Care este nefolosit, nevalorificat; necunoscut, fie descoperit. Activistul de partid trebuie să știe să găsească și să folosească rezervele ascunse în sînul economiei noastre naționale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2709. ♦ Fig. (Mai ales despre gînduri și sentimente) Tăinuit, secret. Femeia a rostit înalt Tot ce tăcuse-n veacurile duse, Cuvintele gîndite și nespuse Și cîntecul ascuns și necîntat. CASSIAN, în POEZ. N. 128. Uncheșule... am întrebat... fără nici un gînd ascuns, spune-mi ce mai face lelița Anica? SADOVEANU, N. F. 13. Nu știu de ce, dară în inima ei se strecură o bucurie ascunsă. ISPIRESCU, L. 239. În inima ei... se petrecea nu știu ce... poate vreun dar ascuns, care nu-i venea a-l spune. CREANGĂ, P. 276. Ai vreun gînd ascuns... Vrei să fugi? ALECSANDRI, T. I 444. 2. (Despre oameni; uneori determinat prin «la fire») Care are obiceiul să-și ascundă gîndurile sau faptele, care nu se destăinuiește altora.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ASCUNS1 s. n. 1. (Rar) Taină, enigmă, tîlc. Nu putea el ghici ascunsul vorbelor bătrînului. ISPIRESCU, la HEM. ◊ (Mai obișnuit în loc. adv.) În (sau, rar, întru) ascuns sau pe (sub) ascuns sau (rar, pentru nevoile rimei) pe ascunsul = în taină, pe furiș. Sfetnicii... nutreau într-ascuns alte gînduri. PAS, L. I 110. Vorbim răstit și ne-ngînăm răspunsul, Și-n sat cred toți că asta-i vrajbă veche, Iar seara noi ne sărutăm p-ascunsul! COȘBUC, P. I 174. Una din roabele fetei de împărat, mai miloasă la inimă, se strecură... și le dete pe sub ascuns o copaie de mere, două azime și un fedeleș cu apă. ISPIRESCU, L. 354. Fata, într-ascuns, îi făcu merinde. EMINESCU, N. 21. Ioan Cantacuzino însoțit de Scarlat Cîmpineanu fugiră pe ascuns și, mergînd pe la Măgureni, trecură în Transilvania. BĂLCESCU, O. I 87. 2. (Numai în expr.) De-a ascunsul sau de-a (v-ați) ascunselea (sau, mai rar, ascunsele) = numele unui joc de copii, în care toți jucătorii se ascund, afară de unul, care îi caută pe ceilalți. De-a «v-ați ascunsele» în fine Ne-am mai jucat prin văi și lunci. IOSIF, T. 130. Cine vrea [să se joace] d-a «v-ați ascunselea»? DELAVRANCEA, S. 225. ◊ Fig. Acest joc d-a ascunselea, ațîțîndu-mi curiozitatea, da mai mare preț ochirii strălucitoare și zîmbetului sfieț ce scăpau uneori printre pedicele rădicate cătărilor mele indiscrete. ODOBESCU, S. I 385. 3. (Învechit) Ascunzătoare, ascunziș. Sucnă-Murgă... au auzit toate sfaturile... zmeoaicelor și, ieșind din ascunsul său, au zburat la căruță. SBIERA, P. 105. ◊ Expr. În ascunsul inimii (sau sufletului) = în partea cea mai ascunsă a conștiinței cuiva. El era împăcat cu cugetul său și se bucura în ascunsul sufletului său de izbîndele sale. ISPIRESCU, L. 156. – Forme gramaticale: (în expr.) ascunselea ascunsele.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ASCUNS1 s. n. 1. (În expr.) De-a ascunsul sau de-a (v-ați) ascunselea = numele unui joc de copii, în care toți jucătorii se ascund, afară de unul, care îi caută pe ceilalți. În sau pe (sub) ascuns = în taină, pe furiș. 2. (Înv.) Loc tăinuit, ascunzătoare, ascunziș. [Formă gramaticală: (în expr.) ascunselea]. – V. ascunde.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ASCUNS2, -Ă, ascunși, -se, adj. 1. Așezat astfel încît să nu poată fi văzut sau găsit de alții. ♦ Nefolosit, nevalorificat; nedescoperit. 2. Care are obiceiul să-și ascundă gîndurile sau faptele. ♦ Tainic, tăinuit; misterios. Gînd ascuns. – V. ascunde.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ASCUNS ~să (~și, ~se) 1) v. A ASCUNDE și A SE ASCUNDE. 2) fig. Care este încă descoperit; nevalorificat. 3) (despre fapte, gânduri, intenții) Care nu este dezvăluit nimănui; care este ținut în taină; secret; tainic. /v. a (se) ascunde
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ascuns a. pitit, tainic. ║ n. starea lucrului ascuns: taină; pe ascuns, pe furiș. ║ f. pl. ascunsele (d’a), joc de copii în care unul închide ochii până s’ascund ceilalți și se duce apoi să-i caute.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ascúns, -ă adj. Acoperit, secret: loc ascuns. Fig. Tăcut, necomunicativ: om ascuns. S. n., pl. urĭ. Ascundere repetată: am perdut timpu cu ascunsu. Vechĭ. S. f. și n., pl. urĭ. Taĭnă. De-a ascunsu saŭ n. pl. de-a ascunsele, joc copilăresc în care uniĭ se ascund și altu-ĭ caută. În ascuns orĭ pe ascuns, în secret, pe furiș, în taĭnă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ASCUNDE, ascund, vb. III. Tranz. și refl. A (se) așeza într-un loc în care să nu poată fi văzut și găsit. ♦ Tranz. Fig. A face să nu fie cunoscut, știut, înțeles de alții; a tăinui. [Perf. s. ascunsei, part. ascuns] – Lat. abscondere.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ascunde [At: TETRAEV. (1574), 206 / Pzi: ascund, (reg) ascunz / E: lp abscondere] 1-2 vtr A (se) așeza într-un loc în care să nu poată fi văzut, găsit Si: (pop) a (se) piti, a (se) pitula. 3 vt A acoperi. 4 vr A se feri de cineva din pricina sfielii, fricii, rușinii. 5 vt A tăinui. 6 vt (Complementul este „ura”, „răutatea”, „frica” etc.) A disimula. 7-8 vtr (Pex) A minți. 9 vr (D. soare, lună, stele) A intra în nori. 10 vr (Pfm; îe) A se ~ după deget A încerca să se dezvinovățească cu argumente nevalabile. 11 vt (Buc) A pune bine, la păstrare ceva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ASCUNDE (ascund și ascunz, perf. ascunsei, part. ascuns) l. vb. tr. 1 A pune pe cineva sau ceva într’un loc unde să nu poată fi văzut, unde n’ar putea fi ușor găsit: să te ascundem aici, că de te va vedea mama noastră, te înghite de bucurie (ISP.); a ascuns banii în pămînt ¶ 2 A nu lăsa să se cunoască, să se știe, să se afle, să se vadă, a tăinui: a-și ~ numele, vîrsta, gîndul. II. vb. refl. 1 A se duce, a se retrage într’un loc tainic unde nu poate fi ușor găsit sau văzut: s’a ascuns după ușă; fig.: luna s’a ascuns după nori; proverb: se ascunde după deget, se zice despre cineva care crede că alții nu-l văd, nu-l înțeleg cînd face ceva, pe cînd în realitate se înșală, sau despre cineva care caută să se apere invocînd motive, scuze slabe, puțin serioase ¶ 2 fig. A se ~ (de cineva), a nu da pe față cuiva, a-i tăinui ceea ce gîndește, cele ce are de gînd să facă, etc.: Unde-ai fost, leliță, unde? Spune, nu te mai ascunde (IK.-BRS.) [lat. abscondĕre].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ASCUNDE, ascund, vb. III. Tranz. și refl. A (se) așeza într-un loc în care să nu poată fi văzut și găsit. ♦ Tranz. Fig. A face să nu fie cunoscut, știut, înțeles de alții; a tăinui. [Perf. s. ascunsei, part. ascuns] – Lat. abscondere.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
ASCUNDE, ascund, vb. III. Tranz. (Uneori cu determinări introduse prin prep. «de» sau «înaintea», mai rar la dativ, indicînd persoana din fața căreia sau de teama căreia sustragem ceva) 1. A sustrage intenționat vederii, a pune într-un loc ferit, unde să nu poată fi văzut sau găsit. De ce ascunzi ziarele? DUMITRIU, B. F. 32. Unele își ascunseseră busuioc în sîn sau sub brîu, încît încăperea mirosea a grădină. CAMILAR, TEM. 54. ◊ Fig. Nu poți ascunde rînduielile firii. DEȘLIU, G. 57. ◊ Refl. Eu mergeam la plug în laz, Și cînd trec, Lina s-ascunde, Parcă nici nu m-a văzut COȘBUC, P. I 49. Se făcu un lup și se ascunse sub pod. ISPIRESCU, L. 13. Vai de mine, moș Nichifor, unde să mă ascund eu? CREANGĂ, P. 120. Înaintea acestora tu ascunde-te, Apollo! EMINESCU, O. I 149. Ades copila mîndră, vioaie, De soare-n păru-i se ascundea. ALECANDRI, P. I 20. ◊ Expr. A se ascunde după deget = a căuta să-și tăinuiască o vină evidentă. ◊ (Determinarea introdusă prin prep. «de» arată lucrul pe care vrem să-l sustragem vederii) Zi și noapte l-a vegheat... într-o zi el o videa Că de plîns se ascundea Și cu jale-așa-i zicea. ALECSANDRI, P. P. 112. ♦ (Uneori cu determinări introduse prin prep. «cu», indicînd instrumentul acțiunii) A sustrage (ceva) fără voie vederii, a acoperi neintenționat, a pune la adăpost de priviri. Zidul din fund [al camerei] își ascunsese igrasia după un covor. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 18. Ca mînile-amîndouă eu fața îmi ascund Și-ntăia dată-n viață un plîns amar mă-neacă. EMINESCU, O. I 91. [Oștenii] cu lancea căngiuită în gloată pătrundeau... Și trupurile moarte cu trupuri le-ascundeau. ALECSANDRI, P. III 224. Refl. (Uneori cu determinări introduse prin prep. «cu», indicînd lucrul ascuns) Ca peria de deasă, fir lîngă fir, răsare Și se ridică holda, pămîntul trist s-ascunde. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 11. Luna se ascunsese. NEGRUZZI, S. I 57. De peste mijlocul lui [al calului] spînzură o învălitoare, sub care se ascunde cu capul flăcăul. ȘEZ. III 182. 2. (Complementul este un abstract: faptă, gînd, sentiment etc.) A face să nu fie cunoscut, știut, înțeles de alții, a tăinui, a disimula. Spînul... nu știa cum să-și ascundă ura. CREANGĂ, P. 236. Zîmbetu-i ascunde ades suspin amar. ALECSANDRI, P. I 133. ◊ Absol. Mîndro, nu voi mai ascunde, Chiar dulce prietină-ta Mi-a ținut mie calea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 69. ◊ Refl. Unde-ai fost, leliță, unde? Spune, nu te mai ascunde. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 403. – Forme gramaticale: perf. s. ascunsei, part. ascuns.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ASCUNDE, ascund, vb. III. Tranz. și refl. A (se) sustrage vederii, a (se) pune la adăpost ca să nu poată fi văzut și găsit. ◊ Expr. (Refl.) A se ascunde după deget = a-și ascunde o vină în chip stîngaci. ♦ Fig. A tăinui o faptă, un gînd, un sentiment. [Perf. s. ascunsei, part. ascuns] – Lat. abscondere.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
A SE ASCUNDE mă ascund intranz. A se pune într-un loc ferit pentru a nu fi văzut; a se dosi. /<lat. abscondere
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A ASCUNDE ascund tranz. 1) A face să se ascundă; a dosi. 2) (bunuri străine) A pune într-un loc ferit, pentru a sustrage ulterior; a dosi; a tăinui. 3) fig. (gânduri, fapte, emoții etc.) A face să rămână absolut necunoscut; a tăinui. /<lat. abscondere
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ascunde v. a face să nu se vază sau să nu se auză ceva. [Lat. ABSCONDERE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ascúnd, -úns, a -únde v. tr. (lat. abscondere, -ónsum și -ónditum; it. nascóndere, pv. sp. pg. esconder). Acoper ca să nu se vadă, pun într’un loc unde să nu poată fi descoperit, pitesc: a ascunde baniĭ în pămînt. Fig. Tăĭnuĭesc, disimulez: a-țĭ ascunde bucuria.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ascuns s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ascuns s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ascuns s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ascunde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ascund, 2 sg. ascunzi, 3 sg. ascunde, perf. s. 1 sg. ascunsei, 1 pl. ascunserăm, m.m.c.p. 1 pl. ascunseserăm; conj. prez. 1 sg. să ascund, 3 să ascundă; ger. ascunzând; part. ascuns
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ascunde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ascund, 1 pl. ascundem, perf. s. 1 sg. ascunsei, 1 pl. ascunserăm; conj. prez. 3 să ascundă; imper. 2 sg. ascunde; ger. ascunzând; part. ascuns
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
într-ascuns loc. adv.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ascunde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ascund, 1 pl. ascundem, perf. s. 1 sg. ascunsei, 1 pl. ascunserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. ascundă; imper. 2 sg. ascunde; part. ascuns
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
într-ascuns loc. adv.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ascund, -ndă 3 conj., -nsei aor.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ASCUNS adj. 1. dosit, (pop.) pitit, pitulat, (înv. și reg.) supus. (Un lucru ~.) 2. v. dosnic. 3. v. acoperit. 4. v. secret. 5. v. furiș. 6. v. ezoteric. 7. v. tăinuit. 8. v. necunoscut. 9. criptic, enigmatic, misterios, ocult, secret, tainic, (livr.) sibilic, sibilin, sibilinic, (înv.) misteric, tăinos, (fig.) nepătruns. (Desenul are un sens ~.) 10. neexploatat, nefolosit, nefructificat, nevalorificat. (Posibilități ~.) 11. reținut, tăinuit, (fig.) mocnit, surd. (O dușmănie ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ASCUNS s. v. ascundere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ASCUNS s. v. ascunzătoare, ascunziș, cotlon.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ASCUNS s. 1. ascundere, dosire, (pop.) pitire, pitulare. (~ unui lucru.) 2. ascundere, băgare. (~ sub pat.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ascuns s. v. ASCUNZĂTOARE. ASCUNZIȘ. COTLON.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ASCUNS adj. 1. dosit, (pop.) pitit, pitulat, (înv. și reg.) supus. (Un lucru ~.) 2. dosit, dosnic, ferit, izolat, lăturalnic, retras, singuratic, tainic, tăinuit, (rar) lăturaș, (înv. și reg.) săcret, (reg.) lăturiș. (În ungherul cel mai ~.) 3. acoperit, camuflat, mascat. (O ușă ~.) 4. camuflat, mascat, secret. (O intrare ~.) 5. ferit, furiș, furișat. (O sărutare ~.) 6. ezoteric, secret, tainic. (O doctrină ~.) 7. secret, tainic, tăinuit. (O iubire ~.) 8. necunoscut, nedescoperit, neștiut, tainic. (Viața ~ a bălții.) 9. criptic, enigmatic, misterios, ocult, secret, tainic, (livr.) sibilic, sibilin, sibilinic, (înv.) misteric, tăinos, (fig.) nepătruns. (Emblema are un sens ~.) 10. neexploatat, nefolosit, nefructificat, nevalorificat. (Posibilități ~.) 11. reținut, tăinuit, (fig.) mocnit, surd. (O dușmănie ~. )
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ASCUNDE vb. 1. a (se) dosi, a (se) mistui, (rar) a (se) tăinui, (pop.) a (se) piti, a (se) pitula, (reg.) a (se) mătrăși, a (se) mitoși, (prin Maram.) a (se) scuti, (înv.) a (se) supune. (S-a ~ în pădure.) 2. a se băga. (S-a ~ sub pat.) 3. a dosi, a pune. (Spune-mi imediat unde ai ~ banii!) 4. v. feri. 5. v. acoperi. 6. a masca, a voala. (Norii ~ lumina soarelui.) 7. a (se) disimula, a tăinui, (fig.) a (se) camufla, a (se) deghiza, a (se) masca. (~ adevărul.) 8. a masca, a tăinui, (înv. și reg.) a tăgădui, (înv.) a retăcea, (fig.) a acoperi. (Își ~ ignoranța.) 9. a tăinui, (fig.) a înăbuși. (Și-a ~ durerea.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ASCUNDE vb. 1. a (se) dosi, a (se) mistui, (rar) a (se) tăinui, (pop.) a (se) piti, a (se) pitula, (reg.) a (se) mătrăși, a (se) mitosi, (prin Maram.) a (se) scuti, (înv.) a (se) supune. (S-a ~ în pădure.) 2. a se băga. (S-a ~ sub pat.) 3. a dosi, a pune. (Spune-mi imediat unde ai ~ banii!) 4. a-și feri. (Își ~ ochii, privirile.) 5. a acoperi, a masca. (Perdeaua ~ ușa.) 6. a masca, a voala. (Norii ~ lumina soarelui.) 7. a (se) disimula, (fig.) a (se) camufla, a (se) deghiza, a (se) masca. (~ adevărul.) 8. a masca, a tăinui, (înv. și reg.) a tăgădui, (înv.) a retăcea, (fig.) a acoperi. (Își ~ ignoranța.) 9. a tăinui, (fig.) a înăbuși. (Și-a ~ durerea.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A ascunde ≠ a arăta, a destăinui, a etala, a evidenția, a manifesta, a mărturisi
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ascunde (ascund, ascuns), vb. – 1. A pune într-un loc ferit. – 2. A tăinui. – Mr. ascundu, ascundire, megl. șcund, istr. ascundu. Lat. abscondĕre (Pușcariu 139; Candrea-Dens., 97; REW 41; DAR); cf. it (n)ascondere, v. prov., v. fr. escondre, cat. ascondir, v. sp., v. port. asconder. Part. și perf. simplu reproduc lat. absconsum, absconsi, forme paralele cu absconditum, abscondi(di), ca it. ascoso, v. sp. en ascuso, a escuso (RFE, 1919, 24). Der. ascuns, s. n. (ascunzătoare); ascunsă, s. f. (înv., secret); ascunzătoare, s. f. (loc în care se poate ascunde); ascunzător, adj. (prefăcut, care se ascunde); ascunzătură, s. f. (ascunzătoare); ascunziș, s. n. (loc tainic); (v-ați) ascunsele, s. f. (joc de copii în care toți se ascund în afară de unul care îi caută), de la întrebarea v-ați ascuns?, interpretată ca s.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
ARRIÈRE-PENSÉE (fr.) gând ascuns – A vorbi cu (sau fără) arrière-pensée.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PEIORA SUNT TECTA ODIA, QUAM APERTA (lat.) ura ascunsă este mai rea decât cea fățișă – Seneca, „De moribus”, 52.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Faire bonne mine à mauvais jeu (fr. „A face mină bună la un joc rău, adică: a ascunde adevărul”). Populara zicală exprimă atitudinea omului care, într-o situație neplăcută, își disimulează adevăratele sentimente: tristețea, plictiseala, aversiunea, nemulțumirea etc., arborînd în mod artificial, după împrejurare, o figură veselă, amabilă, satisfăcută… Madame Bovary, eroina lui Flaubert, în jocul dintre visurile ei romantice și aspectele amare ale realității, era deseori nevoită să facă bonne mine à mauvais jeu. „Fiecare surîs – cum scrie Flaubert – ascundea un căscat de plictiseală, fiecare bucurie un blestem, fiecare plăcere – dezgustul ei”. FOL.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
La parole a été donnée à l’homme pour déguiser sa pensée (fr. „Vorba a fost dată omului spre a-și ascunde gîndurile”) – Această cinică mărturisire e atribuită diplomatului francez Talleyrand care, în lunga sa carieră (a fost ministru de externe al lui Napoleon și al regilor ce i-au succedat), a aplicat într-adevăr această metodă. Ideea nu-i însă originală, fiindcă, înaintea lui, au exprimat-o aproape identic: poetul englez Edward Young (în Dragostea renumelui, 1742), dramaturgul britanic Oliver Goldsmith (în Albina, 1759) și Voltaire (în Dialoguri, al 17-lea, Claponul și găina, 1763). Spre deosebire de aceștia, Molière, în Căsătoria silită (sc. 6), exprima o părere mai măgulitoare pentru oameni, spunînd că dimpotrivă: la parole a été donnée à I’homme pour expliquer sa pensée (spre a-și explica gîndurile). IST.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Latet anguis in herba (lat. „Un șarpe se ascunde în iarbă”) Vergiliu, Egloge (III, 93) – Acest fragment de vers capătă în context semnificația de „pericol ascuns”. Și se folosește tocmai spre a atrage atenția asupra unei asemenea primejdii. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
A ASCUNDE a blătui, a dosi, a mușamaliza, a palma, a pune batista pe țambal, a ține (pe cineva) sub obroc.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a se ascunde după deget expr. a recurge la tot felul de pretexte și subterfugii în încercarea de a se eschiva de la o sarcină / de la o responsabilitate
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A4) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT627) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
ascuns, ascunsăadjectiv
- 1. Care nu este încă descoperit, valorificat sau folosit. DEX '09
- Resurse ascunse. DEX '09
- Nu voi căuta poteca ascunsă Din toamna trecută sub frunză. BENIUC, V. 134. DLRLC
- diferențiere Așezat intenționat astfel, încât să nu poată fi văzut sau găsit de alții. DLRLC
- 1.1. Ferit de privirile oamenilor. DLRLCsinonime: dosnic
- [Mergea] făcînd lungi popasuri prin aleile ascunse ale grădinilor publice din Iași. CREANGĂ, A. 133. DLRLC
- Pe cărare-n bolți de frunze, Apucînd spre sat în vale, Ne-om da sărutări pe cale, Dulci ca florile ascunse. EMINESCU, O. I 55. DLRLC
-
- 1.2. Care este nefolosit, nevalorificat. DLRLC NODEXsinonime: necunoscut nedescoperit
- Activistul de partid trebuie să știe să găsească și să folosească rezervele ascunse în sînul economiei noastre naționale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2709. DLRLC
-
- A se da ascuns = a se ascunde, a șe retrage într-un ascunziș. DLRLC
- Romînii se daseră ascuns și le pîndeau trecerea [turcilor]. BĂLCESCU, O. II 76. DLRLC
-
-
- 2. (Despre oameni) Care are obiceiul să-și ascundă gândurile sau faptele. DEX '09 DLRLC
- 2.1. (Despre faptele, gândurile, sentimentele, intențiile oamenilor) Care nu este dezvăluit nimănui. DEX '09 DLRLC DLRM NODEX
- Femeia a rostit înalt Tot ce tăcuse-n veacurile duse, Cuvintele gîndite și nespuse Și cîntecul ascuns și necîntat. CASSIAN, în POEZ. N. 128. DLRLC
- Uncheșule... am întrebat... fără nici un gînd ascuns, spune-mi ce mai face lelița Anica? SADOVEANU, N. F. 13. DLRLC
- Nu știu de ce, dară în inima ei se strecură o bucurie ascunsă. ISPIRESCU, L. 239. DLRLC
- În inima ei... se petrecea nu știu ce... poate vreun dor ascuns, care nu-i venea a-l spune. CREANGĂ, P. 276. DLRLC
- Ai vreun gînd ascuns... Vrei să fugi? ALECSANDRI, T. I 444. DLRLC
-
-
etimologie:
- ascunde DEX '09 DLRM NODEX
ascunseleanon-lexem, substantiv neutru ascunssubstantiv neutru
-
- 1.1. De-a ascunsul sau de-a (v-ați) ascunselea (sau, mai rar, ascunsele) = numele unui joc de copii în care toți jucătorii se ascund, afară de unul, care îi caută pe ceilalți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- De-a «v-ați ascunsele» în fine Ne-am mai jucat prin văi și lunci. IOSIF, T. 130. DLRLC
- Cine vrea [să se joace] d-a «v-ați ascunselea»? DELAVRANCEA, S. 225. DLRLC
- Acest joc d-a ascunselea, ațîțîndu-mi curiozitatea, da mai mare preț ochirii strălucitoare și zîmbetului sfieț ce scăpau uneori printre pedicele rădicate cătărilor mele indiscrete. ODOBESCU, S. I 385. DLRLC
-
- În (sau, rar, întru) ascuns sau pe (sub) ascuns sau (rar, pentru nevoile rimei) pe ascunsul = pe furiș, în taină. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: tainic
- Sfetnicii... nutreau într-ascuns alte gînduri. PAS, L. I 110. DLRLC
- Vorbim răstit și ne-ngînăm răspunsul, Și-n sat cred toți că asta-i vrajbă veche, Iar seara noi ne sărutăm p-ascunsul! COȘBUC, P. I 174. DLRLC
- Una din roabele fetei de împărat, mai miloasă la inimă, se strecură... și le dete pe sub ascuns o copaie de mere, două azime și un fedeleș cu apă. ISPIRESCU, L. 354. DLRLC
- Fata, într-ascuns, îi făcu merinde. EMINESCU, N. 21. DLRLC
- Ioan Cantacuzino însoțit de Scarlat Cîmpineanu fugiră pe ascuns și, mergînd pe la Măgureni, trecură în Transilvania. BĂLCESCU, O. I 87. DLRLC
-
-
-
- Nu putea el ghici ascunsul vorbelor bătrînului. ISPIRESCU, la HEM. DLRLC
-
- 3. Ascunziș, ascunzătoare, cotlon. DLRLCsinonime: ascunziș ascunzătoare cotlon
- Sucnă-Murgă... au auzit toate sfaturile... zmeoaicelor și, ieșind din ascunsul său, au zburat la căruță. SBIERA, P. 105. DLRLC
- În ascunsul inimii (sau sufletului) = în partea cea mai ascunsă a conștiinței cuiva. DLRLC
- El era împăcat cu cugetul său și se bucura în ascunsul sufletului său de izbîndele sale. ISPIRESCU, L. 156. DLRLC
-
-
- comentariu Forme gramaticale (în expresii): ascunselea, ascunsele. DLRLC
etimologie:
- ascunde DEX '09 DEX '98 DLRM
ascunde, ascundverb
- 1. A (se) așeza într-un loc în care să nu poată fi văzut și găsit. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: dosi
- De ce ascunzi ziarele? DUMITRIU, B. F. 32. DLRLC
- Unele își ascunseseră busuioc în sîn sau sub brîu, încît încăperea mirosea a grădină. CAMILAR, TEM. 54. DLRLC
- Nu poți ascunde rînduielile firii. DEȘLIU, G. 57. DLRLC
- Eu mergeam la plug în laz, Și cînd trec, Lina s-ascunde, Parcă nici nu m-a văzut. COȘBUC, P. I 49. DLRLC
- Se făcu un lup și se ascunse sub pod. ISPIRESCU, L. 13. DLRLC
- Vai de mine, moș Nichifor, unde să mă ascund eu? CREANGĂ, P. 120. DLRLC
- Înaintea acestora tu ascunde-te, Apollo! EMINESCU, O. I 149. DLRLC
- Ades copila mîndră, vioaie, De soare-n păru-i se ascundea. ALECANDRI, P. I 20. DLRLC
- Zi și noapte l-a vegheat... într-o zi el o videa Că de plîns se ascundea Și cu jale-așa-i zicea. ALECSANDRI, P. P. 112. DLRLC
- 1.1. (Uneori cu determinări introduse prin prepoziția «cu», indicând instrumentul acțiunii) A sustrage (ceva) fără voie vederii, a acoperi neintenționat, a pune la adăpost de priviri. DLRLC
- Zidul din fund [al camerei] își ascunsese igrasia după un covor. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 18. DLRLC
- Cu mînile-amîndouă eu fața îmi ascund Și-ntăia dată-n viață un plîns amar mă-neacă. EMINESCU, O. I 91. DLRLC
- [Oștenii] cu lancea căngiuită în gloată pătrundeau... Și trupurile moarte cu trupuri le-ascundeau. ALECSANDRI, P. III 224. DLRLC
- Ca peria de deasă, fir lîngă fir, răsare Și se ridică holda, pămîntul trist s-ascunde. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 11. DLRLC
- Luna se ascunsese. NEGRUZZI, S. I 57. DLRLC
- De peste mijlocul lui [al calului] spînzură o învălitoare, sub care se ascunde cu capul flăcăul. ȘEZ. III 182. DLRLC
-
- 1.2. A face să nu fie cunoscut, știut, înțeles de alții. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Spînul... nu știa cum să-și ascundă ura. CREANGĂ, P. 236. DLRLC
- Zîmbetu-i ascunde ades suspin amar. ALECSANDRI, P. I 133. DLRLC
- Mîndro, nu voi mai ascunde, Chiar dulce prietină-ta Mi-a ținut mie calea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 69. DLRLC
- Unde-ai fost, leliță, unde? Spune, nu te mai ascunde. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 403. DLRLC
-
- A se ascunde după deget = a căuta să-și tăinuiască o vină evidentă. DLRLC
-
etimologie:
- abscondere DEX '09 DEX '98