ASCUNS¹ s. n. Faptul de a (se) ascunde. ◊ De-a ascunsul sau de-a (v-ați) ascunselea = numele unui joc de copii în care toți jucătorii se ascund, afară de unul, care îi caută pe ceilalți. ◊ Loc. adv. În sau pe (sub) ascuns = tainic, pe furiș. – V. ascunde.

ascuns¹ sn [At: COD. VOR. 148/10 / Pl: (rar) ~e, ~uri / E: ascunde] 1 (Rar) Ascundere (1). 2 (Îcs) De-a ~ul (sau ~elea, v-ați ~elea) Joc în care jucătorii se ascund, în afară de unul care trebuie să-i caute și să-i găsească pe ceilalți Si: (pop) ajumitul, (de-a) cucul, de-a mija, jumetcă, mijoarca, mijoatcă, pitulicică. 3 (Înv; lpl; îs) ~ele inimii Tainele inimii. 4 (Înv) Taină. 5 (Pop; îs) ~ul vorbelor Tâlc. 6 (Îlav) În ~ (sau, înv, într-~), ori pe sau (înv) pre ~, ori (înv) printr-~ sau pe sub ~ În taină. 7 Ascunzătoare. 8 (Înv) Loc inaccesibil. 9 (Înv) Apărătoare. 10 (Înv; îe) A se da ~ A se retrage în ascunzișuri. corectat(ă)

ASCUNS I. adj. 1 p. ASCUNDE ¶¶ contr. NEASCUNS ¶ 2 Fig. Care vorbește puțin, care nu destăinuește altuia ce gîndește, prefăcut: e prea ~, nu poți afla nimic de la el. II. adv. 1 În așa chip încît să nu se poată vedea, tăinuit: lucrează ~ ¶ 2 loc adv. Pe ~, în ~, într’ ~, prin ~, printr’ ~, pe sub ~, pop. pe ~ele, în taină: am venit pe ~; cununia se făcu cam pe sub ~ (ISP.); toate cîte le auzea și le vedea pe ~ele (CAR.) ¶ 3 De-a ~ul sau de-a ~le, de-a v’ați ascuns(ele) (DLVR.), joc de copii în care unul stă de o parte cu ochii închiși, în timp ce ceilalți se ascund, și după aceea primul se duce să-i caute. III. (pl. -suri, -se) 1 Taină: Dumnezeu care cunoaște toate ~urile inimii (ISP.); în ~ul sufletului, în sine, în fundul inimii ¶ 2 Loc ascuns, ascunziș: bate-se-vor la cîmp deschis sau din ~urile pădurilor? (ISP.). 4 ‡ASCUNSĂ (pl. -se) sf. Taină: muierii niciodată nu-i încredința ascunsele tale (GAST).

ASCUNS¹ s. n. Faptul de a (se) ascunde. ◊ De-a ascunsul sau de-a (v-ați) ascunselea = numele unui joc de copii în care toți jucătorii se ascund, afară de unul, care îi caută pe ceilalți. ◊ Loc. adv. În sau pe (sub) ascuns = tainic, pe furiș. – V. ascunde.

ASCUNS¹ s. n. 1. (Rar) Taină, enigmă, tîlc. Nu putea el ghici ascunsul vorbelor bătrînului. ISPIRESCU, la HEM. ◊ (Mai obișnuit în loc. adv.) În (sau, rar, întru) ascuns sau pe (sub) ascuns sau (rar, pentru nevoile rimei) pe ascunsul = în taină, pe furiș. Sfetnicii... nutreau într-ascuns alte gînduri. PAS, L. I 110. Vorbim răstit și ne-ngînăm răspunsul, Și-n sat cred toți că asta-i vrajbă veche, Iar seara noi ne sărutăm p-ascunsul! COȘBUC, P. I 174. Una din roabele fetei de împărat, mai miloasă la inimă, se strecură... și le dete pe sub ascuns o copaie de mere, două azime și un fedeleș cu apă. ISPIRESCU, L. 354. Fata, într-ascuns, îi făcu merinde. EMINESCU, N. 21. Ioan Cantacuzino însoțit de Scarlat Cîmpineanu fugiră pe ascuns și, mergînd pe la Măgureni, trecură în Transilvania. BĂLCESCU, O. I 87. 2. (Numai în expr.) De-a ascunsul sau de-a (v-ați) ascunselea (sau, mai rar, ascunsele) = numele unui joc de copii, în care toți jucătorii se ascund, afară de unul, care îi caută pe ceilalți. De-a «v-ați ascunsele» în fine Ne-am mai jucat prin văi și lunci. IOSIF, T. 130. Cine vrea [să se joace] d-a «v-ați ascunselea»? DELAVRANCEA, S. 225. ◊ Fig. Acest joc d-a ascunselea, ațîțîndu-mi curiozitatea, da mai mare preț ochirii strălucitoare și zîmbetului sfieț ce scăpau uneori printre pedicele rădicate cătărilor mele indiscrete. ODOBESCU, S. I 385. 3. (Învechit) Ascunzătoare, ascunziș. Sucnă-Murgă... au auzit toate sfaturile... zmeoaicelor și, ieșind din ascunsul său, au zburat la căruță. SBIERA, P. 105. ◊ Expr. În ascunsul inimii (sau sufletului) = în partea cea mai ascunsă a conștiinței cuiva. El era împăcat cu cugetul său și se bucura în ascunsul sufletului său de izbîndele sale. ISPIRESCU, L. 156. – Forme gramaticale: (în expr.) ascunselea ascunsele.

ASCUNS¹ s. n. 1. (În expr.) De-a ascunsul sau de-a (v-ați) ascunselea = numele unui joc de copii, în care toți jucătorii se ascund, afară de unul, care îi caută pe ceilalți. În sau pe (sub) ascuns = în taină, pe furiș. 2. (Înv.) Loc tăinuit, ascunzătoare, ascunziș. [Formă gramaticală: (în expr.) ascunselea]. – V. ascunde.

ascuns a. pitit, tainic. ║ n. starea lucrului ascuns: taină; pe ascuns, pe furiș. ║ f. pl. ascunsele (d’a), joc de copii în care unul închide ochii până s’ascund ceilalți și se duce apoi să-i caute.

ascúns, -ă adj. Acoperit, secret: loc ascuns. Fig. Tăcut, necomunicativ: om ascuns. S. n., pl. urĭ. Ascundere repetată: am perdut timpu cu ascunsu. Vechĭ. S. f. și n., pl. urĭ. Taĭnă. De-a ascunsu saŭ n. pl. de-a ascunsele, joc copilăresc în care uniĭ se ascund și altu-ĭ caută. În ascuns orĭ pe ascuns, în secret, pe furiș, în taĭnă.

ascuns s. n.

ascuns s. n.

ascuns s. n.

într-ascuns loc. adv.

într-ascuns loc. adv.

ASCUNS s. v. ascunzătoare, ascunziș, cotlon.

ASCUNS s. v. ascundere.

ASCUNS s. 1. ascundere, dosire, (pop.) pitire, pitulare. (~ unui lucru.) 2. ascundere, băgare. (~ sub pat.)

ascuns s. v. ASCUNZĂTOARE. ASCUNZIȘ. COTLON.