ASCUNZIȘ, ascunzișuri, s. n. 1. Loc tainic, ferit de priviri. 2. Fig. Taină, secret. ◊ Loc adv. Cu ascunzișuri = fără sinceritate; tainic. – Ascunde + suf. -iș.

ascunziș sn [At: POP, ap. HEM III, Add. XXVI / Pl: ~uri / E: ascunde + -iș] 1-2 Ascunzătoare (5-6). 3 (Pop) Tăinuire. 4 (Pop; îlav) Cu ~uri Fără sinceritate.

ASCUNZIȘ (pl. -ișuri) sn. Loc ascuns, ascunzătoare: roiuri proaspete de Români izvorăsc mereu de prin ~urile codrilor (VLAH.) [ascunde].

ASCUNZIȘ, ascunzișuri, s. n. 1. Loc tainic, ferit de priviri. 2. Fig. Taină, secret. ◊ Loc. adv. Cu ascunzișuri = fără sinceritate; tainic. – Ascunde + suf. -iș.

ASCUNZIȘ, ascunzișuri, s. n. 1. Loc tainic, ferit de priviri. V. ascunzătoare. Ascunzișul nostru era ferit și de pescarii cu vîrșe. SADOVEANU, N. F. 83. ◊ (Urmat de determinări indicînd obiectul care oferă o ascunzătoare) Figura lui, atîta cîtă se vedea din ascunzișul blănii, arăta supărare. PAS, L. I 159. 2. Fig. Taină, secret. ◊ Loc. adv. Cu ascunzișuri = fără sinceritate, pe ascuns, tainic.

ASCUNZIȘ, ascunzișuri, s. n. 1. Loc tainic, ferit de priviri. 2. Fig. Taină, secret. ◊ Loc. adv. Cu ascunzișuri = fără sinceritate; tainic. – Din ascunz (prez. ind. al lui ascunde) + suf. -iș.

ASCUNZIȘ ~uri n. 1) Loc în care se ascunde cineva sau ceva; ascunzătoare. 2) fig. Fapt care este ținut în taină. /ascunz (a ascunde) + suf. ~iș

ascunzíș n., pl. urĭ. Ascunzătoare.

ascunziș s. n., pl. ascunzișuri

ascunziș s. n., pl. ascunzișuri

ascunziș s. n., pl. ascunzișuri

ASCUNZIȘ s. v. ascunzătoare.

ASCUNZIȘ s. v. secret, taină.

ASCUNZIȘ s. ascunzătoare, cotlon, (rar) ascunzătură, (pop.) tainiță, (Mold.) taină, (înv.) ascuns, ascunsoare.

ascunziș s. v. SECRET. TAINĂ.