opțiuni
  • info

2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASAMBLARE, asamblări, s. f. 1. Acțiunea de a asambla și rezultatul ei. 2. (Inform.) Translatare a unui program, scris în limbaj simbolic, într-o formă direct executabilă (în cod mașină) de către un calculator numeric. – V. asambla.

asamblare sf [At: DA ms 154 / Pl: ~lări / E: asambla] Îmbinare a pieselor unui mecanism Si: asamblat1.

ASAMBLARE, asamblări, s. f. Acțiunea de a asambla și rezultatul ei. – V. asambla.

ASAMBLARE, asamblări, s. f. Acțiunea de a asambla; operație prin care se reunesc, se îmbină, se fixează două sau mai multe piese, mecanisme etc.

ASAMBLARE, asamblări, s. f. Acțiunea de a asambla.

ASAMBLARE s.f. Acțiunea de a asambla și rezultatul ei. [< asambla].

ASAMBLARE s. f. 1. Acțiunea de a asambla. 2. (inform.) Operația de traducere în limbaj de mașină a unui program de către asamblor (2). (din asambla)

ASAMBLA, asamblez, vb. I. Tranz. A reuni, a fixa, a îmbina două sau mai multe piese, mecanisme etc. ale unui sistem. – Din fr. assembler.

ASAMBLA, asamblez, vb. I. Tranz. A reuni, a fixa, a îmbina două sau mai multe piese, mecanisme etc. ale unui sistem. – Din fr. assembler.

asambla vt [At: SOARE, MAȘ. 12 / Pzi: ~lez / E: fr assambler] A îmbina între ele piese ale unui mecanism.

ASAMBLA, asamblez, vb. I. Tranz. (Cu privire la două sau mai multe piese, mecanisme etc.) A reuni, a fixa, a îmbina.

ASAMBLA, asamblez, vb. I. Tranz. A reuni, a fixa, a îmbina două sau mai multe piese, mecanisme etc. – Fr. assembler.

ASAMBLA vb. I. tr. A reuni, a îmbina (piese, hărți etc.). [< fr. assembler].

ASAMBLA vb. tr. 1. a reuni, a îmbina două sau mai multe piese, segmente. 2. (inform.) a efectua o asamblare. (< fr. assembler)

A ASAMBLA ~ez tranz. (piese, mecanisme etc.) A reuni formând un sistem tehnic. [Sil. -sam-bla] /<fr. assembler

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

asamblare s. f., g.-d. art. asamblării; pl. asamblări

asamblare s. f., g.-d. art. asamblării; pl. asamblări

asamblare s. f., g.-d. art. asamblării; pl. asamblări

asambla (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asamblez, 3 asamblează; conj. prez. 1 sg. să asamblez, 3 să asambleze

asambla (a ~) vb., ind. prez. 3 asamblează

asambla vb., ind. prez. 1 sg. asamblez, 3 sg. și pl. asamblează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ASAMBLARE s. asamblaj, fixare, îmbinare, împreunare, montaj, montare, reunire, unire. (~ elementelor unui sistem.)

ASAMBLARE s. fixare, îmbinare, împreunare, montaj, montare, reunire, unire. (~ elementelor unui sistem.)

Asamblare ≠ demontare, dezasamblare

ASAMBLA vb. a fixa, a îmbina, a împreuna, a monta, a reuni, a uni. (~ elementele componente ale unui sistem.)

ASAMBLA vb. a fixa, a îmbina, a împreuna, a monta, a reuni, a uni. (~ elementele componente ale unui sistem.)

A asambla ≠ a demonta, a dezasambla

Intrare: asamblare
asamblare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asamblare
  • asamblarea
plural
  • asamblări
  • asamblările
genitiv-dativ singular
  • asamblări
  • asamblării
plural
  • asamblări
  • asamblărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: asambla
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • asambla
  • asamblare
  • asamblat
  • asamblatu‑
  • asamblând
  • asamblându‑
 singular plural
  • asamblează
  • asamblați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • asamblez
 (să)
  • asamblez
  • asamblam
  • asamblai
  • asamblasem
a II-a (tu)
  • asamblezi
 (să)
  • asamblezi
  • asamblai
  • asamblași
  • asamblaseși
a III-a (el, ea)
  • asamblează
 (să)
  • asambleze
  • asambla
  • asamblă
  • asamblase
plural I (noi)
  • asamblăm
 (să)
  • asamblăm
  • asamblam
  • asamblarăm
  • asamblaserăm
  • asamblasem
a II-a (voi)
  • asamblați
 (să)
  • asamblați
  • asamblați
  • asamblarăți
  • asamblaserăți
  • asamblaseți
a III-a (ei, ele)
  • asamblează
 (să)
  • asambleze
  • asamblau
  • asamblară
  • asamblaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

asamblare, asamblărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi asambla DEX '09 DEX '98 DN

asambla, asamblezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.