2 intrări

25 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

asambláre sf [At: DA ms 154 / Pl: ~lări / E: asambla] Îmbinare a pieselor unui mecanism Si: asamblat1.

ASAMBLÁRE, asamblări, s. f. 1. Acțiunea de a asambla și rezultatul ei. 2. (Inform.) Translatare a unui program, scris în limbaj simbolic, într-o formă direct executabilă (în cod mașină) de către un calculator numeric. – V. asambla.

ASAMBLÁRE, asamblări, s. f. Acțiunea de a asambla și rezultatul ei. – V. asambla.

ASAMBLÁRE, asamblări, s. f. Acțiunea de a a s a m b l a; operație prin care se reunesc, se îmbină, se fixează două sau mai multe piese, mecanisme etc.

ASAMBLÁRE, asamblări, s. f. Acțiunea de a asambla.

asambláre s. f., g.-d. art. asamblắrii; pl. asamblắri

asambláre s. f., g.-d. art. asamblării; pl. asamblări

ASAMBLÁRE s. asamblaj, fixare, îmbinare, împreunare, montaj, montare, reunire, unire. (~ elementelor unui sistem.)

Asamblare ≠ demontare, dezasamblare

ASAMBLÁRE s.f. Acțiunea de a asambla și rezultatul ei. [< asambla].

ASAMBLÁRE s.f. 1. Acțiunea de a asambla. 2. (Inform.) Operația de traducere în limbaj de mașină a unui program de către asamblor (2). (din asambla)

asamblá vt [At: SOARE, MAȘ. 12 / Pzi: -léz / E: fr assambler] A îmbina între ele piese ale unui mecanism.

ASAMBLÁ, asamblez, vb. I. Tranz. A reuni, a fixa, a îmbina două sau mai multe piese, mecanisme etc. ale unui sistem. – Din fr. assembler.

ASAMBLÁ, asamblez, vb. I. Tranz. A reuni, a fixa, a îmbina două sau mai multe piese, mecanisme etc. ale unui sistem. – Din fr. assembler.

ASAMBLÁ, asamblez, vb. I. Tranz. (Cu privire la două sau mai multe piese, mecanisme etc.) A reuni, a fixa, a îmbina.

ASAMBLÁ, asamblez, vb. I. Tranz. A reuni, a fixa, a îmbina două sau mai multe piese, mecanisme etc. – Fr. assembler.

asamblá (a ~) vb., ind. prez. 3 asambleáză

asamblá vb., ind. prez. 1 sg. asambléz, 3 sg. și pl. asambleáză

ASAMBLÁ vb. a fixa, a îmbina, a împreuna, a monta, a reuni, a uni. (~ elementele componente ale unui sistem.)

A asambla ≠ a demonta, a dezasambla

Intrare: asambla
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) asambla asamblare asamblat asamblând singular plural
asamblea asamblați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) asamblez (să) asamblez asamblam asamblai asamblasem
a II-a (tu) asamblezi (să) asamblezi asamblai asamblași asamblaseși
a III-a (el, ea) asamblea (să) asambleze asambla asamblă asamblase
plural I (noi) asamblăm (să) asamblăm asamblam asamblarăm asamblaserăm, asamblasem*
a II-a (voi) asamblați (să) asamblați asamblați asamblarăți asamblaserăți, asamblaseți*
a III-a (ei, ele) asamblea (să) asambleze asamblau asambla asamblaseră
Intrare: asamblare
asamblare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular asamblare asamblarea
plural asamblări asamblările
genitiv-dativ singular asamblări asamblării
plural asamblări asamblărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)