10 definiții pentru reunire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REUNÍRE, reuniri, s. f. Acțiunea de a (se) reuni și rezultatul ei. [Pr.: re-u-] – V. reuni.

REUNÍRE, reuniri, s. f. Acțiunea de a (se) reuni și rezultatul ei. [Pr.: re-u-] – V. reuni.

reunire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: reuni] 1 Adunare la un loc. 2 Regrupare. 3 Întrunire.

REUNÍRE, reuniri, s. f. Acțiunea de a reuni; întrunire, adunare la un loc.

REUNÍRE s.f. Acțiunea de a (se) reuni și rezultatul ei. [< reuni].

reunire f. 1. adunare; 2. adunătură.

*reuníre f. Acțiunea de a saŭ de a se reuni. Adunare, societate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

reuníre (re-u-) s. f., g.-d. art. reunírii; pl. reuníri

reuníre s. f. (sil. re-u-) unire


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REUNÍRE s. 1. v. convocare. 2. v. regrupare. 3. v. asamblare. 4. (LINGV., BIOL., TEHN.) aglutinare, alipire, lipire, sudare, unire. (Proces de ~ a două cuvinte.) 5. v. unificare.

REUNIRE s. 1. adunare, convocare, întrunire, strîngere. (~ oamenilor la o acțiune.) 2. regrupare. (~ celor două regimente.) 3. asamblare, fixare, îmbinare, împreunare, montaj, montare, unire. (~ elementelor unui sistem.) 4. (LINGV., BIOL., TEHN.) aglutinare, alipire, lipire, sudare, unire. (Proces de ~ a două cuvinte.) 5. unificare, unire. (~ tuturor provinciilor.)

Intrare: reunire
  • silabație: re-u-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reunire
  • reunirea
plural
  • reuniri
  • reunirile
genitiv-dativ singular
  • reuniri
  • reunirii
plural
  • reuniri
  • reunirilor
vocativ singular
plural