MONTAJ, montaje, s. n. 1. Montare¹; (concr.) ansamblu, sistem rezultat în urma unei montări. 2. Reunire a unor imagini (picturale, grafice, fotografice) independente sau a unora care fac parte dintr-o compoziție pentru a obține un ansamblu; (concr.) ansamblu realizat astfel. 3. Fază finală în tehnica de lucru a unui film, care cuprinde selectarea scenelor, stabilirea ordinii și lungimii definitive a secvențelor, mixajul cu acompaniamentul sonor etc. în conformitate cu succesiunea indicată de scenariu și cu viziunea artistică a regizorului. 4. Combinarea într-o ordine succesivă logică și într-un tot unitar a scenelor și a episoadelor caracteristice dintr-o operă literară, dintr-o compoziție muzicală etc., în vederea unei transmisii radiofonice, de televiziune sau pentru un spectacol. Montaj literar. – Din fr. montage.

montaj sn [At: IOANOVICI, TEHN. 369 / V: (înv) ~agiu / Pl: ~e / E: fr montage] 1 Montare¹ (1). 2 (Ccr) Ansamblu, sistem realizat prin montare¹ (1). 3 (În pictură, grafică, fotografie, cinematografie) Reunire a unor imagini independente sau care fac parte dintr-o compoziție în vederea obținerii unui ansamblu. 4 (Ccr) Ansamblu realizat prin montaj (3). 5 Stabilire a ordinii, a lungimii etc. diferitelor imagini din care este alcătuit un film cinematografic, înainte de a fi definitiv terminat. 6 (Îs) ~ radiofonic Dispunere în ordinea logică a momentelor reprezentative care alcătuiesc opere literare sau muzicale, în vederea prezentării lor în cadrul unei emisiuni radiofonice.

MONTAJ, montaje, s. n. 1. Montare¹; (concr.) ansamblu, sistem rezultat în urma unei montări. 2. Reunire a unor imagini (picturale, grafice, fotografice) independente sau a unora care fac parte dintr-o compoziție pentru a obține un ansamblu; (concr.) ansamblu realizat astfel. 3. Fază finală în tehnica de lucru a unui film, care cuprinde selectarea scenelor, stabilirea ordinii și lungimii definitive a secvențelor, mixajul cu acompaniamentul sonor etc. în conformitate cu succesiunea indicată de scenariu și cu viziunea artistică a regizorului. 4. Combinarea într-o ordine succesivă logică și într-un tot unitar a scenelor și a episoadelor caracteristice dintr-o operă literară, dintr-o compoziție muzicală etc., în vederea unei transmisiuni radiofonice, de televiziune sau pentru un spectacol. Montaj literar. – Din fr. montage.

MONTAJ, montaje, s. n. 1. Montare. Secție de montaj = secție a unui atelier sau a unei fabrici în care se execută lucrări de montare. 2. (În cinematografie) Operația de combinare a diferitelor scene cinematografice într-o succesiune naturală, în vederea realizării unui tot artistic. ♦ Montaj radiofonic = combinarea, într-o ordine succesivă, logică, și într-un tot unitar, a scenelor și episoadelor caracteristice dintr-o piesă sau operă literară, în vederea unei transmisiuni radiofonice. 3 Ansamblu rezultat în urma unei montări.

MONTAJ s.n. 1. Montare. 2. Combinare a unor scene de film într-o succesiune naturală pentru a forma un tot artistic. ◊ Montaj radiofonic = combinarea într-o ordine logică, succesivă a scenelor și a episoadelor caracteristice dintr-o piesă sau dintr-o operă literară etc. în vederea unei transmisiuni radiofonice; montaj de versuri = combinare de diverse poezii. 3. (În pictură, grafică, fotografie) Reunire a unor imagini independente sau care fac parte dintr-o compoziție cu scopul de a obține un nou ansamblu; (concr.) ansamblu astfel realizat. 4. Sistem, formație care rezultă din montarea unor piese, a unor mecanisme etc. ♦ Sistem de montare. [< fr. montage].

MONTAJ s. n. 1. montare. 2. etapă finală în realizarea unui film, în asamblarea scenelor filmate într-o anumită succesiune. ◊ operație care constă în alăturarea prin tăiere și lipire ulterioară a fragmentelor de peliculă. ♦ ~ radiofonic = combinarea într-o ordine logică, succesivă a scenelor și episoadelor caracteristice dintr-o piesă, operă literară etc. în vederea unei transmisiuni radiofonice. 3. (în pictură, grafică, fotografie) reunire a unor imagini independente sau care fac parte dintr-o compoziție, cu scopul de a obține un nou ansamblu. 4. sistem, formație care rezultă din montarea unor piese, mecanisme etc. (< fr. montage)

MONTAJ ~e n. 1) Sistem tehnic obținut din montarea unor piese, mecanisme. 2) Revenire într-o anumită ordine a unor elemente independente (fotografii, vederi, fragmente literare etc.). 3) Asamblare a secvențelor imaginii și a sunetului unui film într-o anumită succesiune. 4): ~ radiofonic combinare succesivă a diferitelor fragmente literare sau muzicale în vederea unei transmisiuni radiofonice. /<fr. montage

montagiu sn vz montaj

construcții-montaj s. f. ◊ „Ministerul Construcțiilor Industriale a realizat volumul producției de construcții-montaj pe întregul cincinal.” R.l. 9 X 70 p. 4. ◊ „Strada noastră a ajuns să fie prilej de discuție [...] trustul de construcții-montaj începuse s-o modernizeze anul trecut prin aprilie.” R.l. 17 IV 75 p. 5; v. și 1 II 75 p. 3 (din construcție + montaj)

montaj-sonorizare s. n. (cinem.) Faza de montare a imaginilor și de combinare a imaginilor și sunetului în realizarea unui film ◊ „La Casa de filme 2 se află în faza de montaj-sonorizare pelicula «Filip cel Bun».” I.B. 26 VII 74 p. 2. ◊ „Filmul se află în fază de montaj-sonorizare.” R.l. 8 II 78 p. 5 (din montaj + sonorizare)

montaj s. n., pl. montaje

montaj s. n., pl. montaje

montaj s. n., pl. montaje

MONTAJ s. v. asamblare.

MONTAJ s. asamblare, fixare, îmbinare, împreunare, montare, reunire, unire. (~ elementelor unui sistem.)

Montaj ≠ demontaj