2 intrări

33 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

APRÍNDERE, aprinderi, s. f. 1. Acțiunea de a (se) aprinde și rezultatul ei. ◊ (Pop.) Aprindere de plămâni = congestie pulmonară. 2. Operație prin care începe arderea unui material combustibil în camera de combustie a unui motor. – V. aprinde.

APRÍNDERE, aprinderi, s. f. 1. Acțiunea de a (se) aprinde și rezultatul ei. ◊ (Pop.) Aprindere de plămâni = congestie pulmonară. 2. Operație prin care începe arderea unui material combustibil în camera de combustie a unui motor. – V. aprinde.

aprindere sf [At: CALENDARIU (1814), 164/5 / Pl: ~ri / E: aprinde] 1 Declanșare a arderii. 2 Pornire a focului. 3 Pornire a unui incendiu. 4 Pornire să ardă. 5 Izbucnire a revoltei. 6 (Fam) Îndrăgostire de cineva. 7 Găsire a unui necaz. 8 Provocare a unei iritări neașteptate a cuiva printr-o vorbă sau intenție rea. 9 Împușcare. 10 Izbucnire a focului. 11 Luminare. 12 Scăpărare. 13 Strălucire datorată unei stări sufletești intense. 14 Încălzire a cuptorului cu un foc mare. 15 Intrare în efervescență, dezvoltând căldură. 16 Stricare a fânului, semințelor, cerealelor, făinei printr-un început de fermentare. 17 Inflamare. 18 Înroșire la față de plăcere, rușine, mânie, din timiditate. 19 Înfuriere rapidă. 20 Râvnire. 21 (Fig) Înflăcărare, exaltare, pasiune. 22 (îlav) Cu ~ Cu ardoare, cu pasiune. 23 (Pat; pop) Inflamație. 24 Infecție. 25 Temperatură. 26 Febră. 27 (Îs) ~ de plămâni Congestie pulmonară. 28 (Îs) ~ de ochi Oftalmie. 29 (Îs) ~ de creieri Meningită. 30 (Îs) ~ de mațe Gastrită.

APRÍNDERE, aprinderi, s. f. I. Acțiunea de a (se) aprinde, de a da (sau a lua) foc. Aprinderea focului.Punct de aprindere = temperatura cea mai joasă la care un combustibil lichid emite o cantitate suficientă de vapori, care pot da, cu aerul înconjurător, un amestec exploziv. II. 1. Fig. Înflăcărare, exaltare, pasiune. Unia, în aprinderea lor, numeau pe cei bătrîni «rugini învechite, ișlicari»... și cîte le mai venea în minte. CREANGĂ, A. 153. Se luptau... unii cu furia deznădejdii și alții cu aprinderea beției. NEGRUZZI, S. I 152. ◊ Loc. adv. Cu aprindere = cu ardoare, cu pasiune. Dintr-o dată, cu aprindere, m-am simțit tovarăș și ucenic al flăcăuașului aceluia. SADOVEANU, N. F. 56. Mulțimea... a dat năvală la bufet, tropăie și discută cu aprindere. C. PETRESCU, A. 277. Ochii micilor lucrători îl urmăresc cu aprindere. SAHIA, U.R.S.S. 131. 2. (Mai ales popular, în expr.) Aprindere de plămîni = congestie pulmonară. Petrișor are aprindere de plămîni; are nevoie de o injecție. DAVIDOGLU, M. 84. Aprindere de creieri = meningită. Aprindere de ochi = oftalmie.

APRÍNDERE, aprinderi, s. f. I. Acțiunea de a (se) aprinde. II. 1. Fig. Înflăcărare, exaltare, pasiune. 2. (Pop., în expr.) Aprindere de plămîni = congestie pulmonară.

APRÍNDERE ~i f. 1) v. A APRINDE și A SE APRINDE. 2) (la motoare termice) Încăperea arderii combustibilului în camera de combustie. ◊ ~ de plămâni congestie pulmonară. ~ de creieri meningită. /v. a (se) aprinde

aprindere f. 1. lucrarea de a aprinde; 2. fig. înfocare, înflăcărare: aprinderea inimei; 3. (la vite). V. aprins.

apríndere f. Acțiunea de a aprinde. Inflamațiune. Fig. Înflăcărare, pornire: a vorbi cu aprindere.

APRÍNDE, aprind, vb. III. 1. Tranz. A face să ardă focul sau un material combustibil; a da foc unui obiect. ◊ Expr. A-și aprinde paie în cap = a-și crea singur o neplăcere; a o păți cu cineva, a nu putea scăpa de cineva. ♦ Refl. A începe să ardă, a lua foc. 2. Tranz. (Înv.) A face să ia foc o armă. 3. Refl. Fig. A izbucni, a se dezlănțui. 4. Tranz. și refl. A face sau a începe să lumineze. A aprins lampa. 5. Refl. Fig. (Despre oameni) A se înflăcăra, a se pasiona; a-și ieși din fire. ♦ A se înroși, a se îmbujora (la față). 6. Refl. (Despre fân, cereale, făină etc.) A se încinge1; a se altera. – Lat. appre[he]ndere.

aprínde [At: COD. VOR. 97/1 / Pzi: aprínd, (reg) aprínz / E: lat appre(he)ndere] 1-3 vtri (D. foc) A face (ceva) să înceapă să ardă Vz a ațâța, a cuprinde, a încinge. 4 vr (D. foc) A se porni. 5 vtf A face (foc). 6-7 vtr (Focul e instrumentul aprinderii) A face să înceapă să ardă. 8 vt (Subiectul este omul; d. orice corp combustibil) A face să ardă. 9 vt A da foc. 10 vt A pune foc (cu intenția de a produce un incendiu). 11 vr A lua foc. 12 vr (Fam; îe) A i se ~ cuiva călcâiele (după cineva) A se îndrăgosti tare de cineva. 13 vr (Fig; d. revolte etc.) A izbucni. 14 vr (Îe) A-și ~ paie-n cap A provoca iritarea neașteptată a cuiva, printr-o vorbă spusă (sau o faptă făcută) fără intenție rea Si: (pfm) a o păți. 15 vt(a) (Spc; vân) A împușca. 16 vr A lua foc. 17 vr (D. corpuri incandescente) A lua foc (de la sine). 18 vtr (D. obiecte ce servesc pentru luminat) A face să lumineze. 19-20 vtr(a) (D. lumina electrică) A lumina. 21 vr (D. chibrituri) A lua foc. 22 vr (Fig) A scăpăra. 23 vr (D. ochi) A începe să strălucească datorită unei stări sufletești intense. 24-25 vtr A încălzi (cuptorul) printr-un foc mare. 26 vr (D. var) A intra în efervescență Cf arde. 27 vr (D. fân, semințe, bucate, făină etc.) A se strica în urma unui început de fermentare Si: a se încinge. 28 vr (Înv; pat) A se inflama. 29-30 vtr A se face roșu ca focul. 31 A se înroși la față (de plăcere, rușine, mânie etc.). 32 vr (Fig; d. sentimente vii, pasiuni sau manifestări ale lor) A izbucni. 33 vtr A face să se ivească (în mod impetuos), a deștepta. 34 vr (Fig; d. oameni, construit cu prepoziția de sau absol) A se înflăcăra. 35 vr (Îe) A se ~ foc A se înfuria foarte tare. 36 vr (Îe) A se ~ lesne A se înfuria ușor. 37 vr (Înv) A râvni.

APRÍNDE, aprínd, vb. III. 1. Tranz. A face să ardă focul sau un material combustibil; a da foc unui obiect. ◊ Expr. A-și aprinde paie în cap = a-și crea singur o neplăcere; a o păți cu cineva, a nu putea scăpa de cineva. ♦ Refl. A începe să ardă, a lua foc. 2. Tranz. (Înv.) A face să ia foc o armă. 3. Refl. Fig. A izbucni, a se dezlănțui. 4. Tranz. și refl. A face sau a începe să lumineze. A aprins lampa. 5. Refl. Fig. (Despre oameni) A se înflăcăra, a se pasiona; a-și ieși din fire. ♦ A se înroși, a se îmbujora (la față). 6. Refl. (Despre fân, cereale, făină etc.) A se încinge1; a se altera. – Lat. appre[he]ndere.

APRÍNDE, aprínd, vb. III. 1. Tranz. (Cu privire la foc) A face să ardă. V. ațîța. Învățat-ai să aprinzi foc pe vînt și ploaie? SADOVEANU, N. F. 77. În amurg copila-n tindă Foc în vatră vrea s-aprindă. COȘBUC, P. I 95. De cu ziua mătur casa, Aprind focul, gătesc masa. ALECSANDRI, P. P. 308. ♦ (Cu privire la obiecte) A da foc, a pune foc. Își aprinse o țigară, trăgînd cu sete fumul pînă în fundul plămînilor. BART, E. 253. Moș Nichifor își aprinde luleaua. CREANGĂ, P. 131. ◊ Expr. A-și aprinde paie-n cap = a-și atrage o neplăcere, a se băga singur în belea. Mărica se oprește îndată, de teamă să nu-și aprindă paie în cap din partea bătrînului și schimbă vorba înadins. SP, POPESCU, M. G. 25. Văzînd eu că mi-am aprins paie-n cap cu asta, am șterpelit-o de-acasă. CREANGĂ, A. 41. ◊ (Poetic). amiezii a aprins cîmpurile verzi, dealurile, pădurile. STANCU, U.R.S.S. 171. Ultimele raze roșiatice ale soarelui mai aprindeau vîrfurile copacilor din zarea dealului din față și se răsfrîngeau asupra satului, ca flacăra unor luminări de ceară pe un mormînt uriaș. BUJOR, S. 129. ♦ Refl. A începe să ardă, a lua foc. S-a aprins hîrtia.Fig. Pe drumul de la Săcele Vine dorul mîndrei mele; Ș-așa vine de fierbinte, D-aș sta-n drumu-i, m-aș aprinde. ANT. LIT. POP. I 130. Dragostea cu multă jele, Ca și focul de surcele, S-aprinde și bobotește, Da-n casă nu se-ncălzește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 156. ◊ Expr. (Familiar) A i se aprinde (cuiva) călcîile (după cineva) = a se îndrăgosti tare (de cineva); a-i sfîrîi călcîiele, v. sfirîi. Nu cumva ți s-au aprins călcîiele? SADOVEANU, N. F. 71. Cînd ți s-or aprinde călcîiele, însoară-te pînă a nu îmbătrini. NEGRUZZI, S. I 251. ♦ A incendia. Decît să mă dezbar de ea, Mai bine-aprind tot satul. COȘBUC, P. I, 119. ◊ Refl. Unde mi-ți începu a face o gălăgie, de credeai că s-a aprins tîrgul. ISPIRESCU, L. 374. 2. Refl. Fig. (Despre o mișcare populară, o revoluție, o răscoală etc.) A izbucni. Răscoala, după ce-a părut înăbușită, s-a aprins iar. SADOVEANU, N. F. 108. 3. Tranz. (Învechit și arhaizant; cu privire la arme de foc) A face să ia foc. (Absol.) Beizade Alecu rămase cu pistolul înălțat, fără a putea aprinde. SADOVEANU, Z. C. 198. ♦ Refl. (Despre arme) A se descărca, a lua foc. Pistoalele-ntindea, Dar nici unul s-aprindea. ALECSANDRI, P. P. 131. 4. Tranz. (Cu privire la corpuri sau aparate capabile să producă lumină) A face să lumineze. O lumină pîlpîi la ferestrele mici cît o palmă de om: cineva aprindea lampa. DUMITRIU, N. 213. Cînd s-a-nnoptat bine, au aprins lumînările. CARAGIALE, O. III 63. Ivan atunci... aprinde lumînarea și începe a căuta prin casă. CREANGĂ, P. 302. ◊ Refl. Încep să s-aprindă luminile pe la case și stelele pe cer. VLAHUȚĂ, O. A. 160. Deodată s-aprinde un rînd întreg de lumini electrice, apoi altul, apoi altul și-ncing tot teatrul, pe dinaintea celor trei rînduri de loji, cu trei brîuri de lumini orbitoare. SP. POPESCU, M. G. 87. ◊ Refl. (Despre corpuri incandescente) A lumina, a străluci. Peste liniștea din ce în ce mai deplină se aprinseră sus, ca niște chibrituri, stelele. SADOVEANU, O. III 104. Un soare de s-ar stinge-n cer. S-aprinde iarăși soare. EMINESCU, O. I 178. «Cobori în jos, luceafăr blînd... Și viața-mi luminează!» El asculta tremurător, Se aprindea mai tare Și s-arunca fulgerător, Se cufunda în mare. EMINESCU, O. I 168. ◊ (Poetic) [în grădină] se frînge umbra-n duioșată pe-alocuri unde trandafirii S-aprind prin crengi. ANGHEL, Î. G. 33. ◊ Fig. Ochii... în care se aprindea necontenit sufletul ei neliniștit. IBRĂILEANU, A. 53. Ochii pașei mari s-aprind. COȘBUC, P. I 109. Pe cer S-aprind și pier Rubine. MACEDONSKI, O. I 35. 5. Refl. (Adesea determinat prin «la față») A se înroși (în urma unei emoții). ◊ Tranz. (Rar; subiectul este persoana care se roșește) Domnul fața-și aprindea... Curtenii cu toți sărea, Poarta curții închidea. ALECSANDRI, P. P. 91. 6. Refl. Fig. (Despre sentimente, pasiuni sau alte noțiuni abstracte) A izbucni, a se produce. Pasiunile se aprind.Tranz. A provoca, a face să se ivească (în mod impetuos). Gingașa frumuseță... Aprinde dulce dor. ALECSANDRI, P. I 130. 7. Refl. (Despre oameni) A se înflăcăra, a se întărîtă, a-și ieși din fire. Nicoriță urmașul a simțit că vodă se aprinde. SADOVEANU, O. VII 18. Slobod la scris condeiul, dar făr-a-i lăsa frîul, Nu mă leneșe a șterge de scriu puțin mai mult. Nu mă aprind, ci caut să fie cu bun simț. NEGRUZZI, S. II 270. ◊ (Cu determinări introduse prin prep. «de» sau, neobișnuit, «în») Cai năzdrăvanii... în foc și pară Vă aprindeți! BENIUC, V. 14. Oricine o videa De dor mare s-aprindea. ALECSANDRI, O. 102. ◊ Tranz. (Rar; cu privire la oameni) [Pe Aeneas] îl aprinse mînia și, vînăt cu totul, Geme grozav. COȘBUC, AE. 252. Tot ce-mi place mă aprinde. ALEXANDRESCU, P. 48. 8. Refl. (Despre fîn, cereale, făină etc.) A se strica, în urma unui început de fermentare; a se încinge. Sămînța poate să se aprindă și să mucegăiască cînd e ținută la umezeală. - Prez. ind. și: (regional) aprínz.

APRÍNDE, aprínd, vb. III. 1. Tranz. A face să ardă focul; a da foc unui obiect. ◊ Expr. A-și aprinde paie-n cap = a-și atrage o neplăcere, a se băga singur într-o încurcătură. ♦ Refl. A începe să ardă, a lua foc. ◊ Expr. A i se aprinde (cuiva) călcîiele (după cineva) = a se îndrăgosti tare (de cineva). 2. Tranz. (Înv.) A face să ia foc o armă. ♦ Refl. (Despre arme de foc) A se descărca. 3. Refl. Fig. A izbucni, a se dezlănțui; a se produce. Răscoala... s-a aprins iar (SADOVEANU). 4. Tranz. A face să lumineze un corp sau un aparat. A aprins lumini în odaie (CARAGIALE). ♦ Refl. A începe să lumineze; a lumina, a străluci. 5. Refl. Fig. A se înflăcăra, a se pasiona; a-și ieși din fire. ♦ A se înroși la față (în urma unei emoții). 6. Refl. (Despre fîn, cereale, făină etc.) A se încinge, a se strica (în urma unui început de fermentație). – Lat. appre[he]ndere.

A APRÍNDE aprínd tranz. 1) A face să ardă. ~ focul.A-și ~ paie în cap a-și pricinui singur neplăceri. 2) înv. (arme de foc) A face să ia foc. 3) (surse de lumină) A face să lumineze. ~ lanterna. 4) și fig. A face să se aprindă. [Sil. a-prin-] /<lat. apprehendere

A SE APRÍNDE mă aprínd intranz. 1) A începe să ardă; a lua foc. Paiele s-au aprins. 2) fig. (despre persoane) A manifesta o activitate sporită; a se înfierbânta; a se înflăcăra; a se înfoca; a se întărâta. 3) fig. (despre persoane) A se înroși la față (din cauza unei emoții). 4) fig. A începe brusc și cu violență; a se stârni; a se declanșa; a izbucni. 5) (despre cereale, plante furajere, făină etc.) A-și pierde calitățile inițiale (din cauza umezelii, a îngrămădirii etc.), căpătând gust neplăcut; a se încinge. /<lat. apprehendere

aprinde v. 1. a da foc, a începe a arde; 2. a lua foc; 3. a se înflăcăra, a se întărâta (V. paie și rogojină). [Lat. APPREHENDERE, a apuca, a lua (cf. a lua foc)].

aprínd, apríns, a aprínde v. tr. (lat. apprehéndere, pop. appréndere; it. appréndere, pv. aprendre, fr. apprendre, sp. pg. aprender. V. prind). Daŭ foc: a aprinde lampa. Fig. Înflăcărez. V. refl. S’a aprins casa. Fig. A te aprinde în discusiune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aprindere (a-prin-) s. f., g.-d. art. aprinderii; pl. aprinderi

apríndere s. f. (sil. -prin-), g.-d. art. aprínderii; pl. aprínderi

aprinde (a ~) (a-prin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aprind, 1 pl. aprindem, 2 pl. aprindeți, perf. s. 1 sg. aprinsei, 1 pl. aprinserăm; conj. prez. 3 să aprindă; imper. 2 sg. aprinde; ger. aprinzând; part. aprins

aprínde vb. (sil. -prin-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aprínd, perf. s. 1 sg. aprinséi, 1 pl. aprínserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. apríndă, part. apríns

aprind, -rindă 3 conj., -rinsei 1 aor.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

APRÍNDERE s. v. ardoare, avânt, congestie, congestionare, elan, entuziasm, îmbujorare, împurpurare, înflăcărare, înfocare, înroșire, însuflețire, pasiune, patimă, pornire, roșire, rumenire.

APRÍNDERE s. 1. ațâțare, facere. (~ focului.) 2. v. incendiere. 3. v. încingere.

APRINDERE s. 1. ațîțare, facere. (~ focului.) 2. incendiere. (~ unui imobil.) 3. încingere. (~ fînului.)

aprindere s. v. ARDOARE. AVÎNT. CONGESTIE. CONGESTIONARE. ELAN. ENTUZIASM. ÎMBUJORARE. ÎMPURPURARE. ÎNFLĂCĂRARE. ÎNFOCARE. ÎNROȘIRE. ÎNSUFLEȚIRE. PASIUNE. PATIMĂ. PORNIRE. ROȘIRE. RUMENIRE.

APRÍNDE vb. v. antrena, congestiona, declanșa, dezlănțui, entuziasma, intensifica, isca, izbucni, îmbujora, împurpura, înflăcăra, înfoca, înroși, însufleți, înteți, pasiona, porni, roși, rumeni, stârni.

APRÍNDE vb. 1. a ațâța, a face. (Aprinde focul.) 2. v. incendia. 3. v. încinge.

aprinde vb. v. ANTRENA. CONGESTIONA. DECLANȘA. DEZLĂNȚUI. ENTUZIASMA. INTENSIFICA. ISCA. IZBUCNI. ÎMBUJORA. ÎMPURPURA. ÎNFLĂCĂRA. ÎNFOCA. ÎNROȘI. ÎNSUFLEȚI. ÎNTEȚI. PASIONA. PORNI. ROȘI. RUMENI. STÎRNI.

APRINDE vb. 1. a ațîța, a face. (~ focul.) 2. a incendia. (~ un imobil.) 3. a fermenta, a se încinge, (reg.) a se izgorî, (înv.) a se scoace. (Fînul se ~.)

A (se) aprinde ≠ a (se) stinge

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

aprínde (aprínd, apríns), vb.1. A arde, a se propaga focul. – 2. A da foc. – 3. A face lumină. – 4. A se înflăcăra, a se roși la față. – 5. A încinge, a ațîța. – 6. A se înflăcăra, a se pasiona, a se însufleți. – 7. A face febră. – Mr. aprindu, megl. prind, istr. aprindu. Lat. apprĕndĕre, de la apprĕnhĕndĕre (Șeineanu, Semasiol., 181; Pușcariu 100; Candrea-Dens., 1448; REW 554; DAR), de unde provin, cu sensuri diferite, și it. apprendere, prov. aprendre, fr. apprendre, sp., port. aprender. Totuși, sensul rom. este deja romanic, cf. fr. prendre cu funcție intranzitivă (le feu a pris), it. il fuoco é appreso, sp. prender. Trăsături ale sensului romanic al lui apprendere (a aprinde) sînt atestate la Grégoire de Tours (cf. Densusianu, HLr., 186), în v. fr. apprendre și în it. apprendersi d’amore (paralel cu fr. s’éprendre). Der. aprinjor, s. n. (Trans., chibrit); aprinjoară, s. f. (Trans., chibrit); aprinsură, s. f. (Trans., inflamație); aprinzăcios, adj. (inflamabil); aprinzătoare, s. f. (brichetă; sul de hîrtie aprins cu care se fac glume proaste în cazărmi și licee, punîndu-l între degetele celor care dorm); aprinzător, adj. (inflamabil).

Intrare: aprindere
aprindere substantiv feminin
  • silabație: a-prin- info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aprindere
  • aprinderea
plural
  • aprinderi
  • aprinderile
genitiv-dativ singular
  • aprinderi
  • aprinderii
plural
  • aprinderi
  • aprinderilor
vocativ singular
plural
Intrare: aprinde
  • silabație: a-prin-de info
verb (VT627)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aprinde
  • aprindere
  • aprins
  • aprinsu‑
  • aprinzând
  • aprinzându‑
singular plural
  • aprinde
  • aprindeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aprind
  • aprinz
(să)
  • aprind
  • aprinz
  • aprindeam
  • aprinsei
  • aprinsesem
a II-a (tu)
  • aprinzi
(să)
  • aprinzi
  • aprindeai
  • aprinseși
  • aprinseseși
a III-a (el, ea)
  • aprinde
(să)
  • aprindă
  • aprinză
  • aprindea
  • aprinse
  • aprinsese
plural I (noi)
  • aprindem
(să)
  • aprindem
  • aprindeam
  • aprinserăm
  • aprinseserăm
  • aprinsesem
a II-a (voi)
  • aprindeți
(să)
  • aprindeți
  • aprindeați
  • aprinserăți
  • aprinseserăți
  • aprinseseți
a III-a (ei, ele)
  • aprind
(să)
  • aprindă
  • aprinză
  • aprindeau
  • aprinseră
  • aprinseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aprindere, aprinderisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) aprinde și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    antonime: stingere
    • format_quote Aprinderea focului. DLRLC
    • 1.1. Punct de aprindere = temperatura cea mai joasă la care un combustibil lichid emite o cantitate suficientă de vapori, care pot da, cu aerul înconjurător, un amestec exploziv. DLRLC
    • 1.2. popular Aprindere de plămâni = congestie pulmonară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Petrișor are aprindere de plămîni; are nevoie de o injecție. DAVIDOGLU, M. 84. DLRLC
    • 1.3. popular Aprindere de creieri = meningită. DLRLC
      sinonime: meningită
    • 1.4. popular Aprindere de ochi = oftalmie. DLRLC
      sinonime: oftalmie
  • 2. Operație prin care începe arderea unui material combustibil în camera de combustie a unui motor. DEX '09 DEX '98
  • 3. figurat Exaltare, pasiune, înflăcărare. DLRLC
    • format_quote Unia, în aprinderea lor, numeau pe cei bătrîni «rugini învechite, ișlicari»... și cîte le mai venea în minte. CREANGĂ, A. 153. DLRLC
    • format_quote Se luptau... unii cu furia deznădejdii și alții cu aprinderea beției. NEGRUZZI, S. I 152. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Cu aprindere = cu ardoare, cu pasiune. DLRLC
      • format_quote Dintr-o dată, cu aprindere, m-am simțit tovarăș și ucenic al flăcăuașului aceluia. SADOVEANU, N. F. 56. DLRLC
      • format_quote Mulțimea... a dat năvală la bufet, tropăie și discută cu aprindere. C. PETRESCU, A. 277. DLRLC
      • format_quote Ochii micilor lucrători îl urmăresc cu aprindere. SAHIA, U.R.S.S. 131. DLRLC
etimologie:
  • vezi aprinde DEX '98 DEX '09

aprinde, aprindverb

  • 1. tranzitiv A face să ardă focul sau un material combustibil; a da foc unui obiect. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Învățat-ai să aprinzi foc pe vînt și ploaie? SADOVEANU, N. F. 77. DLRLC
    • format_quote În amurg copila-n tindă Foc în vatră vrea s-aprindă. COȘBUC, P. I 95. DLRLC
    • format_quote De cu ziua mătur casa, Aprind focul, gătesc masa. ALECSANDRI, P. P. 308. DLRLC
    • format_quote Își aprinse o țigară, trăgînd cu sete fumul pînă în fundul plămînilor. BART, E. 253. DLRLC
    • format_quote Moș Nichifor își aprinde luleaua. CREANGĂ, P. 131. DLRLC
    • format_quote poetic Soarele amiezii a aprins cîmpurile verzi, dealurile, pădurile. STANCU, U.R.S.S. 171. DLRLC
    • format_quote poetic Ultimele raze roșiatice ale soarelui mai aprindeau vîrfurile copacilor din zarea dealului din față și se răsfrîngeau asupra satului, ca flacăra unor lumînări de ceară pe un mormînt uriaș. BUJOR, S. 129. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A începe să ardă, a lua foc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote S-a aprins hârtia. DLRLC
      • format_quote figurat Pe drumul de la Săcele Vine dorul mîndrei mele; Ș-așa vine de fierbinte, D-aș sta-n drumu-i, m-aș aprinde. ANT. LIT. POP. I 130. DLRLC
      • format_quote figurat Dragostea cu multă jele, Ca și focul de surcele, S-aprinde și bobotește, Da-n casă nu se-ncălzește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 156. DLRLC
      • chat_bubble familiar A i se aprinde (cuiva) călcâiele (după cineva) = a se îndrăgosti tare (de cineva). DLRLC
        • format_quote Nu cumva ți s-au aprins călcîiele? SADOVEANU, N. F. 71. DLRLC
        • format_quote Cînd ți s-or aprinde călcîiele, însoară-te pînă a nu îmbătrîni. NEGRUZZI, S. I 251. DLRLC
      • chat_bubble familiar A-i sfârâi călcâiele. DLRLC
    • 1.2. Incendia. DLRLC
      sinonime: incendia
      • format_quote Decît să mă dezbar de ea, Mai bine-aprind tot satul. COȘBUC, P. I, 119. DLRLC
      • format_quote reflexiv Unde mi-ți începu a face o gălăgie, de credeai că s-a aprins tîrgul. ISPIRESCU, L. 374. DLRLC
    • chat_bubble A-și aprinde paie în cap = a-și crea singur o neplăcere; a o păți cu cineva, a nu putea scăpa de cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mărica se oprește îndată, de teamă să nu-și aprindă paie în cap din partea bătrînului și schimbă vorba înadins. SP, POPESCU, M. G. 25. DLRLC
      • format_quote Văzînd eu că mi-am aprins paie-n cap cu asta, am șterpelit-o de-acasă. CREANGĂ, A. 41. DLRLC
  • 2. tranzitiv învechit A face să ia foc o armă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote (și) absolut Beizade Alecu rămase cu pistolul înălțat, fără a putea aprinde. SADOVEANU, Z. C. 198. DLRLC
    • 2.1. reflexiv (Despre arme) A se descărca, a lua foc. DLRLC
      sinonime: descărca
      • format_quote Pistoalele-ntindea, Dar nici unul s-aprindea. ALECSANDRI, P. P. 131. DLRLC
  • 3. reflexiv figurat A se dezlănțui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Răscoala, după ce-a părut înăbușită, s-a aprins iar. SADOVEANU, N. F. 108. DLRLC
  • 4. tranzitiv reflexiv A face sau a începe să lumineze. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote O lumină pîlpîi la ferestrele mici cît o palmă de om: cineva aprindea lampa. DUMITRIU, N. 213. DLRLC
    • format_quote Cînd s-a-nnoptat bine, au aprins lumînările. CARAGIALE, O. III 63. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Ivan atunci... aprinde lumînarea și începe a căuta prin casă. CREANGĂ, P. 302. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Încep să s-aprindă luminile pe la case și stelele pe cer. VLAHUȚĂ, O. A. 160. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Deodată s-aprinde un rînd întreg de lumini electrice, apoi altul, apoi altul și-ncing tot teatrul, pe dinaintea celor trei rînduri de loji, cu trei brîuri de lumini orbitoare. SP. POPESCU, M. G. 87. DEX '09 DEX '98
    • 4.1. reflexiv Despre corpuri incandescente: lumina, străluci. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Peste liniștea din ce în ce mai deplină se aprinseră sus, ca niște chibrituri, stelele. SADOVEANU, O. III 104. DLRLC
      • format_quote Un soare de s-ar stinge-n cer. S-aprinde iarăși soare. EMINESCU, O. I 178. DLRLC
      • format_quote «Cobori în jos, luceafăr blînd... Și viața-mi luminează!» El asculta tremurător, Se aprindea mai tare Și s-arunca fulgerător, Se cufunda în mare. EMINESCU, O. I 168. DLRLC
      • format_quote poetic [În grădină] se frînge umbra-nduioșată pe-alocuri unde trandafirii S-aprind prin crengi. ANGHEL, Î. G. 33. DLRLC
      • format_quote figurat Ochii... în care se aprindea necontenit sufletul ei neliniștit. IBRĂILEANU, A. 53. DLRLC
      • format_quote figurat Ochii pașei mari s-aprind. COȘBUC, P. I 109. DLRLC
      • format_quote figurat Pe cer S-aprind și pier Rubine. MACEDONSKI, O. I 35. DLRLC
  • 5. reflexiv figurat (Despre oameni) A se înflăcăra, a se pasiona; a-și ieși din fire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nicoriță urmașul a simțit că vodă se aprinde. SADOVEANU, O. VII 18. DLRLC
    • format_quote Slobod la scris condeiul, dar făr-a-i lăsa frîul, Nu mă lenesc a șterge de scriu puțin mai mult. Nu mă aprind, ci caut să fie cu bun simț. NEGRUZZI, S. II 270. DLRLC
    • format_quote Cai năzdrăvanii... în foc și pară Vă aprindeți! BENIUC, V. 14. DLRLC
    • format_quote Oricine o videa De dor mare s-aprindea. ALECSANDRI, O. 102. DLRLC
    • format_quote tranzitiv rar Cu privire la oameni: DLRLC
      • format_quote [Pe Aeneas] îl aprinse mînia și, vînăt cu totul, Geme grozav. COȘBUC, AE. 252. DLRLC
      • format_quote Tot ce-mi place mă aprinde. ALEXANDRESCU, P. 48. DLRLC
    • 5.1. A se înroși, a se îmbujora (la față). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote tranzitiv rar Domnul fața-și aprindea... Curtenii cu toți sărea, Poarta curții închidea. ALECSANDRI, P. P. 91. DLRLC
  • 6. reflexiv figurat (Despre sentimente, pasiuni sau alte noțiuni abstracte) A se produce. DLRLC
    • format_quote Pasiunile se aprind. DLRLC
    • 6.1. tranzitiv A face să se ivească (în mod impetuos). DLRLC
      sinonime: provoca
      • format_quote Gingașa frumuseță... Aprinde dulce dor. ALECSANDRI, P. I 130. DLRLC
  • 7. reflexiv (Despre fân, cereale, făină etc.) A se încinge; a se altera. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Sămânța poate să se aprindă și să mucegăiască când e ținută la umezeală. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.