2 intrări

33 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

APRÍNDERE, aprinderi, s. f. 1. Acțiunea de a (se) aprinde și rezultatul ei. ◊ (Pop.) Aprindere de plămâni = congestie pulmonară. 2. Operație prin care începe arderea unui material combustibil în camera de combustie a unui motor. – V. aprinde.

APRÍNDERE, aprinderi, s. f. 1. Acțiunea de a (se) aprinde și rezultatul ei. ◊ (Pop.) Aprindere de plămâni = congestie pulmonară. 2. Operație prin care începe arderea unui material combustibil în camera de combustie a unui motor. – V. aprinde.

APRÍNDERE, aprinderi, s. f. I. Acțiunea de a (se) aprinde, de a da (sau a lua) foc. Aprinderea focului.Punct de aprindere = temperatura cea mai joasă la care un combustibil lichid emite o cantitate suficientă de vapori, care pot da, cu aerul înconjurător, un amestec exploziv. II. 1. Fig. Înflăcărare, exaltare, pasiune. Unia, în aprinderea lor, numeau pe cei bătrîni «rugini învechite, ișlicari»... și cîte le mai venea în minte. CREANGĂ, A. 153. Se luptau... unii cu furia deznădejdii și alții cu aprinderea beției. NEGRUZZI, S. I 152. ◊ Loc. adv. Cu aprindere = cu ardoare, cu pasiune. Dintr-o dată, cu aprindere, m-am simțit tovarăș și ucenic al flăcăuașului aceluia. SADOVEANU, N. F. 56. Mulțimea... a dat năvală la bufet, tropăie și discută cu aprindere. C. PETRESCU, A. 277. Ochii micilor lucrători îl urmăresc cu aprindere. SAHIA, U.R.S.S. 131. 2. (Mai ales popular, în expr.) Aprindere de plămîni = congestie pulmonară. Petrișor are aprindere de plămîni; are nevoie de o injecție. DAVIDOGLU, M. 84. Aprindere de creieri = meningită. Aprindere de ochi = oftalmie.

APRÍNDERE, aprinderi, s. f. I. Acțiunea de a (se) aprinde. II. 1. Fig. Înflăcărare, exaltare, pasiune. 2. (Pop., în expr.) Aprindere de plămâni = congestie pulmonară.

apríndere (a-prin-) s. f., g.-d. art. aprínderii; pl. aprínderi

apríndere s. f. (sil. -prin-), g.-d. art. aprínderii; pl. aprínderi

apríndere sf [At: CALENDARIU (1814), 164/5 / Pl: ~ri / E: aprinde] 1 Declanșare a arderii. 2 Pornire a focului. 3 Pornire a unui incendiu. 4 Pornire să ardă. 5 Izbucnire a revoltei. 6 (Fam) Îndrăgostire de cineva. 7 Găsire a unui necaz. 8 Provocare a unei iritări neașteptate a cuiva printr-o vorbă sau intenție rea. 9 Împușcare. 10 Izbucnire a focului. 11 Luminare. 12 Scăpărare. 13 Strălucire datorată unei stări sufletești intense. 14 Încălzire a cuptorului cu un foc mare. 15 Intrare în efervescență, dezvoltând căldură. 16 Stricare a fânului, semințelor, cerealelor, făinei printr-un început de fermentare. 17 Inflamare. 18 Înroșire la față de plăcere, rușine, mânie, din timiditate. 19 Înfuriere rapidă. 20 Râvnire. 21 (Fig) Înflăcărare, exaltare, pasiune. 22 (îlav) Cu ~ Cu ardoare, cu pasiune. 23 (Pat; pop) Inflamație. 24 Infecție. 25 Temperatură. 26 Febră. 27 (Îs) ~ de plămâni Congestie pulmonară. 28 (Îs) ~ de ochi Oftalmie. 29 (Îs) ~ de creieri Meningită. 30 (Îs) ~ de mațe Gastrită.

APRÍNDERE s. 1. ațâțare, facere. (~ focului.) 2. v. incendiere. 3. v. încingere.

APRÍNDERE s. v. ardoare, avânt, congestie, congestionare, elan, entuziasm, îmbujorare, împurpurare, înflăcărare, înfocare, înroșire, însuflețire, pasiune, patimă, pornire, roșire, rumenire.

APRÍNDERE ~i f. 1) v. A APRINDE și A SE APRINDE. 2) (la motoare termice) Încăperea arderii combustibilului în camera de combustie. ◊ ~ de plămâni congestie pulmonară. ~ de creieri meningită. /v. a (se) aprinde

aprindere f. 1. lucrarea de a aprinde; 2. fig. înfocare, înflăcărare: aprinderea inimei; 3. (la vite). V. aprins.

apríndere f. Acțiunea de a aprinde. Inflamațiune. Fig. Înflăcărare, pornire: a vorbi cu aprindere.

APRÍNDE, aprind, vb. III. 1. Tranz. A face să ardă focul sau un material combustibil; a da foc unui obiect. ◊ Expr. A-și aprinde paie în cap = a-și crea singur o neplăcere; a o păți cu cineva, a nu putea scăpa de cineva. ♦ Refl. A începe să ardă, a lua foc. 2. Tranz. (Înv.) A face să ia foc o armă. 3. Refl. Fig. A izbucni, a se dezlănțui. 4. Tranz. și refl. A face sau a începe să lumineze. A aprins lampa. 5. Refl. Fig. (Despre oameni) A se înflăcăra, a se pasiona; a-și ieși din fire. ♦ A se înroși, a se îmbujora (la față). 6. Refl. (Despre fân, cereale, făină etc.) A se încinge1; a se altera. – Lat. appre[he]ndere.

APRÍNDE, aprínd, vb. III. 1. Tranz. A face să ardă focul sau un material combustibil; a da foc unui obiect. ◊ Expr. A-și aprinde paie în cap = a-și crea singur o neplăcere; a o păți cu cineva, a nu putea scăpa de cineva. ♦ Refl. A începe să ardă, a lua foc. 2. Tranz. (Înv.) A face să ia foc o armă. 3. Refl. Fig. A izbucni, a se dezlănțui. 4. Tranz. și refl. A face sau a începe să lumineze. A aprins lampa. 5. Refl. Fig. (Despre oameni) A se înflăcăra, a se pasiona; a-și ieși din fire. ♦ A se înroși, a se îmbujora (la față). 6. Refl. (Despre fân, cereale, făină etc.) A se încinge1; a se altera. – Lat. appre[he]ndere.

APRÍNDE, aprínd, vb. III. 1. Tranz. (Cu privire la foc) A face să ardă. V. a ț î ț a. Învățat-ai să aprinzi foc pe vînt și ploaie? SADOVEANU, N. F. 77. În amurg copila-n tindă Foc în vatră vrea s-aprindă. COȘBUC, P. I 95. De cu ziua mătur casa, Aprind focul, gătesc masa. ALECSANDRI, P. P. 308. ♦ (Cu privire la obiecte) A da foc, a pune foc. Își aprinse o țigară, trăgînd cu sete fumul pînă în fundul plămînilor. BART, E. 253. Moș Nichifor își aprinde luleaua. CREANGĂ, P. 131. ◊ Expr. A-și aprinde paie-n cap = a-și atrage o neplăcere, a se băga singur în belea. Mărica se oprește îndată, de teamă să nu-și aprindă paie în cap din partea bătrînului și schimbă vorba înadins. SP, POPESCU, M. G. 25. Văzînd eu că mi-am aprins paie-n cap cu asta, am șterpelit-o de-acasă. CREANGĂ, A. 41. ◊ (Poetic). amiezii a aprins cîmpurile verzi, dealurile, pădurile. STANCU, U.R.S.S. 171. Ultimele raze roșiatice ale soarelui mai aprindeau vîrfurile copacilor din zarea dealului din față și se răsfrîngeau asupra satului, ca flacăra unor luminări de ceară pe un mormînt uriaș. BUJOR, S. 129. ♦ Refl. A începe să ardă, a lua foc. S-a aprins hîrtia.Fig. Pe drumul de la Săcele Vine dorul mîndrei mele; Ș-așa vine de fierbinte, D-aș sta-n drumu-i, m-aș aprinde. ANT. LIT. POP. I 130. Dragostea cu multă jele, Ca și focul de surcele, S-aprinde și bobotește, Da-n casă nu se-ncălzește. JARNÎK-BÎRSEANU, D. 156. ◊ Expr. (Familiar) A i se aprinde (cuiva) călcîile (după cineva) = a se îndrăgosti tare (de cineva); a-i sfîrîi călcîiele, v. sfirîi. Nu cumva ți s-au aprins călcîiele? SADOVEANU, N. F. 71. Cînd ți s-or aprinde călcîiele, însoară-te pînă a nu îmbătrini. NEGRUZZI, S. I 251. ♦ A incendia. Decît să mă dezbar de ea, Mai bine-aprind tot satul. COȘBUC, P. I, 119. ◊ Refl. Unde mi-ți începu a face o gălăgie, de credeai că s-a aprins tîrgul. ISPIRESCU, L. 374. 2. Refl. Fig. (Despre o mișcare populară, o revoluție, o răscoală etc.) A izbucni. Răscoala, după ce-a părut înăbușită, s-a aprins iar. SADOVEANU, N. F. 108. 3. Tranz. (Învechit și arhaizant; cu privire la arme de foc) A face să ia foc. (Absol.) Beizade Alecu rămase cu pistolul înălțat, fără a putea aprinde. SADOVEANU, Z. C. 198. ♦ Refl. (Despre arme) A se descărca, a lua foc. Pistoalele-ntindea, Dar nici unul s-aprindea. ALECSANDRI, P. P. 131. 4. Tranz. (Cu privire la corpuri sau aparate capabile să producă lumină) A face să lumineze. O lumină pîlpîi la ferestrele mici cit o palmă de om: cineva aprindea lampa. DUMITRIU, N. 213. Cînd s-a-nnoptat bine, au aprins lumînările. CARAGIALE, O. III 63. Ivan atunci... aprinde lumînarea și începe a căuta prin casă. CREANGĂ, P. 302. ◊ Refl. Încep să s-aprindă luminile pe la case și stelele pe cer. VLAHUȚĂ, O. A. 160. Deodată s-aprinde un rînd întreg de lumini electrice, apoi altul, apoi altul și-ncing tot teatrul, pe dinaintea celor trei rînduri de loji, cu trei brîuri de lumini orbitoare. SP. POPESCU, M. G. 87. ◊ Refl. (Despre corpuri incandescente) A lumina, a străluci. Peste liniștea din ce în ce mai deplină se aprinseră sus, ca niște chibrituri, stelele. SADOVEANU, O. III 104. Un soare de s-ar stinge-n cer. S-aprinde iarăși soare. EMINESCU, O. I 178. «Cobori în jos, luceafăr blînd... Și viața-mi luminează!» El asculta tremurător, Se aprindea mai tare Și s-arunca fulgerător, Se cufunda în mare. EMINESCU, O. I 168. ◊ (Poetic) [în grădină] se frînge umbra-n duioșată pe-alocuri unde trandafirii S-aprind prin crengi. ANGHEL, Î. G. 33. ◊ Fig. Ochii... în care se aprindea necontenit sufletul ei neliniștit. IBRĂILEANU, A. 53. Ochii pașei mari s-aprind. COȘBUC, P. I 109. Pe cer S-aprind și pier Rubine. MACEDONSKI, O. I 35. 5. Refl. (Adesea determinat prin «la față») A se înroși (în urma unei emoții). ◊ Tranz. (Rar; subiectul este persoana care se roșește) Domnul fața-și aprindea... Curtenii cu toți sărea, Poarta curții închidea. ALECSANDRI, P. P. 91. 6. Refl. Fig. (Despre sentimente, pasiuni sau alte noțiuni abstracte) A izbucni, a se produce. Pasiunile se aprind.Tranz. A provoca, a face să se ivească (în mod impetuos). Gingașa frumuseță... Aprinde dulce dor. ALECSANDRI, P. I 130. 7. Refl. (Despre oameni) A se înflăcăra, a se întărîtă, a-și ieși din fire. Nicoriță urmașul a simțit că vodă se aprinde. SADOVEANU, O. VII 18. Slobod la scris condeiul, dar făr-a-i lăsa frîul, Nu mă leneșe a șterge de scriu puțin mai mult. Nu mă aprind, ci caut să fie cu bun simț. NEGRUZZI, S. II 270. ◊ (Cu determinări introduse prin prep. «de» sau, neobișnuit, «în») Cai năzdrăvanii... în foc și pară Vă aprindeți! BENIUC, V. 14. Oricine o videa De dor mare s-aprindea. ALECSANDRI, O. 102. ◊ Tranz. (Rar; cu privire la oameni) [Pe Aeneas] îl aprinse mînia și, vînăt cu totul, Geme grozav. COȘBUC, AE. 252. Tot ce-mi place mă aprinde. ALEXANDRESCU, P. 48. 8. Refl. (Despre fîn, cereale, făină etc.) A se strica, în urma unui început de fermentare; a se încinge. Sămînța poate să se aprindă și să mucegăiască cînd e ținută la umezeală. - Prez. ind. și: (regional) aprínz.

APRÍNDE, aprínd, vb. III. 1. Tranz. A face să ardă focul; a da foc unui obiect. ◊ Expr. A-și aprinde paie-n cap = a-și atrage o neplăcere, a se băga singur într-o încurcătură. ♦ Refl. A începe să ardă, a lua foc. ◊ Expr. A i se aprinde (cuiva) călcâiele (după cineva) = a se îndrăgosti tare (de cineva). 2. Tranz. (Înv.) A face să ia foc o armă. ♦ Refl. (Despre arme de foc) A se descărca. 3. Refl. Fig. A izbucni, a se dezlănțui; a se produce. Răscoala... s-a aprins iar (SADOVEANU). 4. Tranz. A face să lumineze un corp sau un aparat. A aprins lumini în odaie (CARAGIALE). ♦ Refl. A începe să lumineze; a lumina, a străluci. 5. Refl. Fig. A se înflăcăra, a se pasiona; a-și ieși din fire. ♦ A se înroși la față (în urma unei emoții). 6. Refl. (Despre fân, cereale, făină etc.) A se încinge, a se strica (în urma unui început de fermentație). – Lat. appre[he]ndere.

aprínde (a ~) (a-prin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aprínd, 1 pl. apríndem, 2 pl. apríndeți, perf. s. 1 sg. aprinséi, 1 pl. aprínserăm; conj. prez. 3 să apríndă; imper. 2 sg. aprínde; ger. aprinzấnd; part. apríns

aprínde vb. (sil. -prin-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aprínd, perf. s. 1 sg. aprinséi, 1 pl. aprínserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. apríndă, part. apríns

aprínde [At: COD. VOR. 97/1 / Pzi: aprínd, (reg) aprínz / E: lat appre(he)ndere] 1-3 vtri (D. foc) A face (ceva) să înceapă să ardă Vz a ațâța, a cuprinde, a încinge. 4 vr (D. foc) A se porni. 5 vtf A face (foc). 6-7 vtr (Focul e instrumentul aprinderii) A face să înceapă să ardă. 8 vt (Subiectul este omul; d. orice corp combustibil) A face să ardă. 9 vt A da foc. 10 vt A pune foc (cu intenția de a produce un incendiu). 11 vr A lua foc. 12 vr (Fam; îe) A i se ~ cuiva călcâiele (după cineva) A se îndrăgosti tare de cineva. 13 vr (Fig; d. revolte etc.) A izbucni. 14 vr (îe) A-și ~ paie-n cap A provoca iritarea neașteptată a cuiva, printr-o vorbă spusă (sau o faptă făcută) fară intenție rea Si: (pfm) a o păți. 15 vt(a) (Spc; vân) A împușca. 16 vr A lua foc. 17 vr (D. corpuri incandescente) A lua foc (de la sine). 18 vtr (D. obiecte ce servesc pentru luminat) A face să lumineze. 19-20 vtr(a) (D. lumina electrică) A lumina. 21 vr (D. chibrituri) A lua foc. 22 vr (Fig) A scăpăra. 23 vr (D. ochi) A începe să strălucească datorită unei stări sufletești intense. 24-25 vtr A încălzi (cuptorul) printr-un foc mare. 26 vr (D. var) A intra în efervescență Cf arde. 27 vr (D. fân, semințe, bucate, făină etc.) A se strica în urma unui început de fermentare Si: a se încinge. 28 vr (Înv; pat) A se inflama. 29-30 vtr A se face roșu ca focul. 31 A se înroși la față (de plăcere, rușine, mânie etc.). 32 vr (Fig; d. sentimente vii, pasiuni sau manifestări ale lor) A izbucni. 33 vtr A face să se ivească (în mod impetuos), a deștepta. 34 vr (Fig; d. oameni, construit cu prepoziția de sau absol) A se înflăcăra. 35 vr (îe) A se ~ foc A se înfuria foarte tare. 36 vr (Îe) A se ~ lesne A se înfuria ușor. 37 vr (Înv) A râvni.

Intrare: aprindere
aprindere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aprindere aprinderea
plural aprinderi aprinderile
genitiv-dativ singular aprinderi aprinderii
plural aprinderi aprinderilor
vocativ singular
plural
Intrare: aprinde
verb (VT627)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) aprinde aprindere aprins aprinzând singular plural
aprinde aprindeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) aprind, aprinz (să) aprind, aprinz aprindeam aprinsei aprinsesem
a II-a (tu) aprinzi (să) aprinzi aprindeai aprinseși aprinseseși
a III-a (el, ea) aprinde (să) aprindă, aprinză aprindea aprinse aprinsese
plural I (noi) aprindem (să) aprindem aprindeam aprinserăm aprinseserăm, aprinsesem*
a II-a (voi) aprindeți (să) aprindeți aprindeați aprinserăți aprinseserăți, aprinseseți*
a III-a (ei, ele) aprind (să) aprindă, aprinză aprindeau aprinseră aprinseseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)