stingere sf [At: M. COSTIN, O. 250 / Pl: ~ri / E: stinge] 1 Oprire a arderii focului sau a unor obiecte care ard Si: înăbușire. 2 Întrerupere a unei surse de lumină Si: (rar) stins¹. 3 (Fig; cu determinarea „de soare”) Apusul soarelui. 4 Semnal (dat de obicei prin sunete de trompetă) prin care se anunță într-o cazarmă (sau, pex, într-o altă colectivitate) trecerea la odihna de noapte. 5 Timpul când se dă acest semnal. 6 Încetare a vieții Si: decedare, deces (1), dispariție (3), moarte (1), pieire, prăpădire, răposare, repaus, sfârșit¹, sucombare, (liv) exitus (1), repauzare, (îvp) săvârșire, (pop) pierzanie, pierzare, (înv) petrecanie, petrecere, pierdere, piericiune, prăpăditură, pristăvire, săvârșire, săvârșit¹, (reg) pieiște, topenie, (arg) mierleală, verdeș. 7 Dispariție a unor familii, națiuni, specii etc. 8 Încercare de a se perpetua. 9 (Înv) Distrugere (1). 10 (Înv) Prăpăd. 11 (Înv; asr) Încetare de a se (mai) manifesta Si: dispariție (6), pieire. 12 Oprire din evoluție a unei epidemii, a unui proces inflamator, eradicare a unei boli. 13 Slăbire a intensității unor sunete, zgomote etc. Si: dispariție (5), încetare. 14 (Jur) Încetare a existenței unui litigiu, a unei obligații, a unei datorii etc. Vz prescriere. 15 (Îs) ~a varului Operație de amestecare cu apă a varului nestins, în vederea folosirii lui ca liant în zidărie. 16 (Pop; îs) ~a cărbunilor Aruncare în apă a cărbunilor aprinși (rostind anumite cuvinte, care se consideră că alungă deochiul).

STINGERE, stingeri, s. f. Faptul de a (se) stinge. 1. Încetare a arderii unui foc, a unei flăcări. [Flacăra] clipește-abia din cînd în cînd Cu stingerea-n bătaie, Lumini cu umbre-amestecînd Prin colțuri de odaie. COȘBUC, P. I 191. (Cu pronunțare regională) În stîngerea flăcărilor, o tăcere mare ne învălui pe toți ca o taină. SADOVEANU, O. VII 349. 2. Întrerupere a unei surse de lumină, dispariție a unei lumini; apusul soarelui. Și-n stîngerea de soare Părea un chip din basmuri. COȘBUC, P. I 186. Duce-m-aș fără-ncetare, Ca vulturul să pătrund Peste-a ochilor hotare Orizonul fără fund. Să văd stingerea de soare În adîncul ocean Ș-a lui coamă arzătoare Răsărind ca un volcan. ALECSANDRI, P. II 128. ◊ (Poetic) Înainte de stingerea asfințitului, începură să se strîngă în adunarea de la școală. MIHALE, O. 518. ♦ Semnal prin care se anunță într-o cazarmă trecerea la odihna de noapte; timpul cînd se dă acest semnal. (Cu pronunțare regională) Sara pînă tîrziu, cînd tremura în noaptea de-afară fiorul stîngerii, se auzea ca dintr-o hrubă murmurul teoriei. SADOVEANU, O. VI 255. 3. Moarte. Să simt că de suflarea-ți suflarea mea se curmă Și-n stingerea eternă dispar fără de urmă! EMINESCU, O. I 116. ♦ Dispariție, pieire. (Cu pronunțare regională) O căzut pe biata Moldova... toate rălele ce pot aduce stîngerea unui neam întreg. ALECSANDRI, T. II 9. ♦ Dezastru, prăpăd. Să nu care cumva să te muște șarpele de inimă să te duci acolo, că e stingere de tine. ISPIRESCU, L. 278. 4. Încetare a unei obligațiuni, a unei acțiuni penale, a unui împrumut, a unui privilegiu. S-a acoperit numai de banii împrumutați, dînd acestuia un venit sigur pentru stingerea datoriilor. CĂLINESCU, E. 20.

STINGERE ~i f. 1) v. A STINGE și A SE STINGE. 2) art. Semnal care anunță odihna de noapte într-o colectivitate de tip militar. A sunat ~ea. 3) Timp când se dă acest semnal. /v. a (se) stinge

stingére f. Acțiunea de a stinge. La cazarmă, culcarea (stinsu luminilor): a suna stingerea. – În est stî-.

stingere s. f., g.-d. art. stingerii; pl. stingeri

stingere s. f., g.-d. art. stingerii; pl. stingeri

stingere s. f., g.-d. art. stingerii; pl. stingeri

STINGERE s. 1. înăbușire. (~ unui incendiu.) 2. dispariție, încetare. (~ ultimelor zgomote.) 3. v. moarte. 4. v. prescriere.

STINGERE s. 1. înăbușire. (~ unui incendiu.) 2. dispariție, încetare. (~ ultimelor zgomote.) 3. decedare, deces, dispariție, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfîrșit, sucombare, (livr.) exitus, extincție, repauzare, (mai ales în limbajul bisericesc) repaus, (înv. și pop.) săvîrșire, (pop.) pierzanie, pierzare, (reg.) piciște, topenie, (înv.) petrecanie, petrecere, pierdere, piericiune, prăpăditură, pristăvire, săvîrșenie, săvîrșit, scădere, sconcenie, (ir.) crăpare, (arg.) mierleală, mierlire, verdeș. (~ unei persoane.) 4. (JUR.) prescriere, (înv.) săvîrșire. (~ unei infracțiuni.)

Stingere ≠ aprindere