10 definiții pentru exaltare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXALTÁRE, exaltări, s. f. 1. Entuziasm, încântare, înflăcărare, duse la paroxism. 2. (Rar) Slăvire, proslăvire, glorificare. [Pr.: eg-zal-] – V. exalta.

EXALTÁRE, exaltări, s. f. 1. Entuziasm, încântare, înflăcărare, duse la paroxism. 2. (Rar) Slăvire, proslăvire, glorificare. [Pr.: eg-zal-] – V. exalta.

exaltare sf [At: NEGULICI / P: egz~ / V: (înv) esa~ / Pl: ~tări / E: exalta] 1 Lăudare. 2 Slăvire. 3 Glorificare. 4 Întărire Si: exaltat1 (4), exaltație (4). 5 Intensificare. 6 Entuziasmare. 7 Extaz (1). 8 Stare de puternică excitație a spiritului provocată de un agent fizic, chimic sau de o impresie vie ori de un sentiment puternic Si: entuziasm (1), exaltație (8). 9 Operație de purificare a sărurilor, metalelor etc. prin îndepărtarea elementelor străine Si: exaltație (9). 10 (Fig) Înflăcărare. 11 (Înv; îs) ~a crucii Îînălțare a crucii. 12 (Înv) Înălțare pe tronul pontifical Si: (înv) exaltație (12). 13 (Mat; înv) Ridicare a unei cantități la una dintre puterile sale Si: (înv) exaltație (13). 14 (Înv) Exces de activitate a unui organ Si: (înv) exaltație (14).

EXALTÁRE, exaltări, s. f. 1. Entuziasm, încîntare, înflăcărare duse la paroxism. Avocatul... căută să le documenteze că toată «minunea» e numai rezultatul exaltării religioase a copilului. REBREANU, P. S. 34. Deodat-a lui cîntare Vibrează lung de o stranie-exaltare. ALECSANDRI, P. III 266. 2. (Rar) Slăvire, proslăvire, glorificare.

EXALTÁRE s.f. 1. Înflăcărare, entuziasm; încântare; exaltație. 2. (Rar) Slăvire, lăudare, glorificare. [< exalta].

*exaltațiúne f. (lat. exaltátio, -ónis). Acțiunea de a exalta. Excitare a mințiĭ. Turburare mentală. Starea omuluĭ exaltat. Exaltarea Cruciĭ, Înălțarea Cruciĭ (V. înălțare). – Ob. egz- (după fr.). Și -áție, dar ob. -áre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

exaltare [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exaltării; pl. exaltări corectată

exaltáre s. f. [x pron. gz], g.-d. art. exaltării; pl. exaltări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EXALTÁRE s. v. elogiere, glorificare, laudă, lăudare, mărire, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire.

exaltare s. v. ELOGIERE. GLORIFICARE. LAUDĂ. LĂUDARE. MĂRIRE. PREAMĂRIRE. PREASLĂVIRE. PROSLĂVIRE. SLAVĂ. SLĂVIRE.

Intrare: exaltare
  • pronunție: egzaltare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exaltare
  • exaltarea
plural
  • exaltări
  • exaltările
genitiv-dativ singular
  • exaltări
  • exaltării
plural
  • exaltări
  • exaltărilor
vocativ singular
plural
esaltare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

exaltare, exaltărisubstantiv feminin

  • 1. Entuziasm, încântare, înflăcărare, duse la paroxism. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Avocatul... căută să le documenteze că toată «minunea» e numai rezultatul exaltării religioase a copilului. REBREANU, P. S. 34. DLRLC
    • format_quote Deodat-a lui cîntare Vibrează lung de o stranie-exaltare. ALECSANDRI, P. III 266. DLRLC
  • 2. rar Glorificare, proslăvire, slăvire. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
  • vezi exalta DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.