12 definiții pentru ama

áma2 av [At: FRÂNCU – CANDREA, M. 97 / E: nct] (Trs) Acuma.

amá1 [At: FILIMON, C. II, 354 / E: tc amma, cf ngr μ, srb ama] 1 i Exclamație disprețuitoare sau ironică, apropiată ca sens de că zău!, zău așa!, ce mai treabă! 2 c Însă.

AMÁ interj. Zău că..., zău așa. – Din tc. ama „însă”, ngr. amá.

AMÁ interj. (Înv., ir.) Zău că..., zău așa. – Din tc. ama „însă”, ngr. amá.

AMÁ interj. (Învechit; ironic, disprețuitor) Că zău! zău așa! Poftim! Vă închipuiți pe mine... îmbrăcat husărește... Ama! Frumos m-ar prinde. ALECSANDRI, T. I 306.

AMÁ interj. (Înv., ir.) Zău că..., zău așa! – Tc. amma „însă” (ngr. ama).

amá interj. – Zău că... zău așa. – Mr. ama. Ngr. ἀμμά (Șeineanu, II, 18; Lokotsch 64); cf. tc. emme (arab. ammā), alb., bg. amá.

amà ! int. Mold. exclamare de mirare cu îndoeală: ce mai treabă ! așa ! ama! ai vorbit de te-ai pripit AL. [Turc. AMMA].

áma și (vechĭ) amá interj. plină de ironie orĭ dispreț (turc. amma d. ar. emma; ngr. ma, bg. sîrb. ama, id.). Dar ce, halal: Ama om deștept! Ama cap de boŭ! Ama aĭ vorbit și tu! Conj. Sud. Dar, însă: știință avusese, ama n' avea practică (Iov. 205).


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

ama! interj. (reg.) zău!

Intrare: ama
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR