11 definiții pentru jalnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

jalnic, ~ă [At: DOSOFTEI, ap. GCR. I, 212/22 / V: jălal~, jea~, (reg) jel~ / Pl: ~ici, ~ice / E: bg жалник, slv жальникъ] 1-2 a Plin de (tristețe sau) durere adâncă. 3-4 a Care provoacă (tristețe sau) durere adâncă. 5 a Îndurerat. 6 a, av (D. oameni) (Care este) vrednic de a fi compătimit. 7 a (D. oameni) Care provoacă milă. 8 av Nenorocit. 9 a Întristător. 10 a (D. lucruri) Dureros. 11 av Cu tristețe. 12 av Cu durere. 13-14 smf, a (Înv) Jeluitor (1-2). 15-16 a, av (Înv) (Care este) în doliu. 17-18 a, av (Înv) (Care este) de doliu.

JÁLNIC, -Ă, jalnici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Foarte trist, dureros. ♦ Care provoacă milă; nenorocit; vrednic de compătimit; lamentabil, deplorabil. – Jale1 + suf. -nic.

JÁLNIC, -Ă, jalnici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Foarte trist, dureros. ♦ Care provoacă milă; nenorocit; vrednic de compătimit; lamentabil, deplorabil. – Jale1 + suf. -nic.

JÁLNIC, -Ă, jalnici, -e, adj. De jale, trist, dureros. Pe deasupra lor, în înălțimea văzduhului, a trecut un stol de cocoare, cu chemări jalnice, plutind subt soare. SADOVEANU, N. P.272. Glasu-i jalnic așa cînta. ALECSANDRI, P. I 21. Mi se părea chiar sunetul instrumentelor jalnic și trist. NEGRUZZI, S. I 292. ◊ (Adverbial) Jalnic cîntă clopotele. COȘBUC, P. I 263. Așa jalnic de ce cînți? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 106. ♦ Care provoacă milă, care e vrednic de compătimire, nenorocit; de plîns. Nu plîngeți pentru jalnica lor stare? CONACHI, P. 87.

JÁLNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care vădește jale; plin de jale. 2) Care trezește jale; vrednic de compătimire; lamentabil. /jale + suf. ~nic

jalnic n. foarte trist. [Slav. JELĬNŬ].

jálnic, -ă adj. (d. jale). Care inspiră jale, foarte trist, lugubru: glas, spectacul jalnic. Deplorabil, lamentabil, de plîns: spectacol jalnic. Adv. În mod jalnic: un clopot suna jalnic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jálnic adj. m., pl. jálnici; f. jálnică, pl. jálnice

jálnic adj. m., pl. jálnici, f. sg. jálnică, pl. jálnice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JÁLNIC adj. 1. v. sfâșietor. 2. v. tânguitor. 3. v. trist. 4. v. deplorabil. 5. v. nenorocit. 6. v. lugubru.

JALNIC adj. 1. sfîșietor, tînguios, tînguitor, (pop.) jelitor, jeluitor, (înv.) lăcrămos. (Plînsete ~.) 2. plîngăreț, plîngător, scîncit, tînguitor, trist, (rar) scîncitor. (Cu glas ~.) 3. duios, dureros, trist. (Un cîntec ~.) 4. deplorabil, lamentabil, mizerabil, nenorocit, prăpădit, (livr.) mizer, (înv. și reg.) ticălos, (înv.) mișel. (Casa era într-o stare ~.) 5. dureros, nenorocit, trist, (înv. și reg.) milos. (Priveliște, întîmplare ~.) 6. funebru, lugubru, macabru, sinistru, sumbru. (O atmosferă ~.)

Intrare: jalnic
jalnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jalnic
  • jalnicul
  • jalnicu‑
  • jalnică
  • jalnica
plural
  • jalnici
  • jalnicii
  • jalnice
  • jalnicele
genitiv-dativ singular
  • jalnic
  • jalnicului
  • jalnice
  • jalnicei
plural
  • jalnici
  • jalnicilor
  • jalnice
  • jalnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jalnic

  • 1. adesea adverbial Foarte trist.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: dureros 5 exemple
    exemple
    • Pe deasupra lor, în înălțimea văzduhului, a trecut un stol de cocoare, cu chemări jalnice, plutind subt soare. SADOVEANU, N. P.272.
      surse: DLRLC
    • Glasu-i jalnic așa cînta. ALECSANDRI, P. I 21.
      surse: DLRLC
    • Mi se părea chiar sunetul instrumentelor jalnic și trist. NEGRUZZI, S. I 292.
      surse: DLRLC
    • Jalnic cîntă clopotele. COȘBUC, P. I 263.
      surse: DLRLC
    • Așa jalnic de ce cînți? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 106.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Jale (1.) + sufix -nic.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX