AMAR² A bea tot amarul = A simți toată amărăciunea unei întâmplări ori a unei vieți dureroase: Cât d-amar este paharul ce-l bem în acest minut!... (C. NEGRUZZI) A fi vai și amar de capul (sau de pielea, de viața) cuiva = A fi, ajunge într-o situație foarte grea, neplăcută: Noroc că era o fată robace și răbdătoare, căci astfel vai ș-amar de pielea ei. (ION CREANGĂ) A-i fi amar = A suferi: De-ar fi fost el un viteaz / Nu mi-ar fi așa necaz, / Dar a fost un biet tâlhar / Și de aceea mi-e amar! (VASILE ALECSANDRI) A-și alina amarul = A face orice pentru a (-și) potoli, a(-și) ușura durerea, suferința, necazul: Și amaru-și alina,/ Și din fluier el doinea. (POP.) suferind în tăcere: Mult amar am înghițit. (VASILE ALECSANDRI) …pasul făcut înainte nu se mai poate face nefăcut, și trebuie să ne-nghițim amarul și să ne culcăm cum ne-am așternut, toate astea de frică de mai rău. (MIHAI EMINESCU) A-și mânca amarul cu cineva = A trăi (o viață nefericită) alături de cineva: Ei se hotărâră ca să nu se desparță și să rămâie să-și mănânce amarul împreună. (P. ISPIRESCU) A-și vărsa amarul = A-și povesti necazurile, a- și destăinui suferințele: Într-o notiță, intitulată ,,Bușea" d. Duiliu Zamfirescu își varsă amarul asupra unui țăran, care s’a făcut vinovat de neglijență […]. (VIAȚA ROMÂNEASCĂ, vol. 15, 1909)