2 intrări

32 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AFLARE s. f. Acțiunea de a (se) afla și rezultatul ei. – V. afla.

AFLARE s. f. Acțiunea de a (se) afla și rezultatul ei. – V. afla.

aflare sf [At: ANTIM, P. 211 / Pl: ~lări / E: afla] 1 Luare la cunoștință despre ceva Si: aflat1 (1). 2 Căpătare de informații, vești, noutăți despre ceva sau cineva Si: aflat1 (2). 3 Auzire a unei vești, a unei noutăți Si: aflat1 (3). 4 Descoperire a ceva (căutând sau întâmplător) Si: aflat1 (4). 5 Existență. 6 (Înv) Invenție. 7 (Nob) Stare a sănătății Si: aflat1 (7).

AFLARE sf. 1 Faptul de a afla contr. NEAFLARE 2 Aflarea capului Sfîntului Ioan Botezătorul, numele a două sărbători ale bisericii creștine, ce se țin la 24 Februarie și 25 Maiu: la 24 Februarie e ~a capului Sf. Ioan, atunci s’a găsit capul Sf. Ioan în apă, în acea zi e capul primăverei (VOR.).

AFLARE, aflări, s. f. Acțiunea de a (se) afla și rezultatul ei. 1. Căpătare de informații, primire a unei vești, a unei noutăți. La aflarea rezultatului alegerilor, tot poporul muncitor și-a exprimat satisfacția. 2. Găsire a unei soluții, a unui rezultat. Aflarea numitorului comun. 3. Prezență într-un loc, într-o situație. M-a vizitat cu prilejul aflării lui în capitală.

AFLARE s. f. Acțiunea de a (se) afla și rezultatul ei.

AFLA, aflu, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A lua cunoștință despre ceva; a căpăta informații, vești, noutăți despre ceva; a auzi o veste, o noutate etc. 2. Tranz. A găsi, a descoperi (căutând sau întâmplător). 3. Refl. A fi, a se găsi într-un loc, într-o poziție, într-o împrejurare oarecare; a fi, a exista în realitate. ◊ Expr. (Fam.) A se afla în treabă = a se amesteca, a interveni într-o discuție sau într-o acțiune numai de formă, fără a aduce vreo contribuție. Să nu se afle (ca) să... = (să) nu cumva să... Cum nu se (mai) află = care iese din comun; extraordinar. (Pop.) Nu se (sau unde se) află.! = nu-i adevărat! 4. Tranz. (Pop.) A descoperi, a inventa, a scorni. – Lat. afflare „a sufla spre ceva, a atinge cu respirația”.

afla [At: COD. VOR. 99/9 / Pzi: aflu[1] / E: lat afflare] 1 vt A lua cunoștință despre ceva. 2 vt A căpăta informații, vești, noutăți despre ceva sau cineva. 3 vt A auzi o veste, o noutate etc. 4-5 vtr A (se) descoperi ceva (întâmplător). 6-7 vtr (Înv) A (se) întâlni. 8 vr (Pop; îe) A-și ~ (sau a ~ de bine ori de cuviință, cu cale) A găsi potrivit. 9-10 vt (Pop; îe) A ~ chip (sau chip și cale, chip de cale) A găsi mijlocul de a... 11-12 vtr (Înv; îe) A ~ pricină (sau a-și ~ prilej, a ~ vreme) A găsi un pretext, un moment oportun (spre a îndeplini ceva plănuit de mult). 13-14 vtr (Pop; îe) A nu-și ~ loc(ul) A nu putea sta liniștit (de mare bucurie, de emoție etc.). 15 vtr (Pop; îe) A-și ~ omul A da peste persoana pe care nu poți s-o înșeli, s-o învingi Si: a-și găsi nașul. 16-17 vt (Fam; îe) A ~ nod în papură Vz: papură. 18-19 vtr (Fam; irn; mls d. soți; îe) Și-a ~ sacul peticul (sau și-a ~ tingirea capacul) A-și găsi perechea potrivită. 20 vr A se găsi într-un loc, într-o poziție, într-o împrejurare oarecare. 21-22 vr A exista în realitate Si: a fi. 23 vr (Fam; îe) A se ~ în treabă A interveni într-o discuție sau într-o acțiune numai de formă, fără a aduce vreo contribuție. 24 vr (Pop; îe) Să nu se ~le (ca) să... (Să) nu cumva să... 25 vr (Fam; îe) Cum nu se (mai) ~lă Care iese din comun Si: extraordinar. 26 vr (Pop; îe) Nu se (sau unde se) ~lă! Nu-i adevărat! 27 vr (Fam; îe) A se ~ de față A fi prezent. 28 vr (Fam; îe) Cum te ~li? Cum te simți? 29 vr (Îae) Cum îți merge? 30 vt (Pop) A scorni. corectat(ă)

  1. afluaflu Ladislau Strifler

AFLA (aflu) I. vb. tr. 1 A găsi pe cineva sau ceva (căutînd sau fără a căuta): n’am aflat pe nimeni în casă; ~ o comoară; proverb: caută și vei afla; fig. a nu-și ~ locul, a nu putea sta liniștit (de nerăbdare, de durere, etc.), a nu se mai astîmpăra 2 A da peste cineva din întîmplare, pe neașteptate; a da în drum peste cineva, a întîlni: apucă numai pe calea aceasta, căci vei afla pe un porcar, pe acela să-l întrebi (RET.); proverb: a-și afla omul, a da peste unul mai tare, mai priceput, etc. care să-l poată birui 3 A da peste ceva, a descoperi după cercetări sau meditări îndelungate; a inventa; a născoci: n’am putut ~ adevărul; am aflat pricina; a aflat un leac pentru stîrpirea șoarecilor 4 A ajunge, a cunoaște, a ști, a pricepe, a înțelege: află, nepoate, că asemenea pietre fac podoaba împărăției mele (CRG.) 5 A prinde de veste: n’am putut ~ nimic în oraș 6 A socoti, a chibzui, a i se părea (că e bine sau rău): am aflat mai nimerit să aștept pîn' a doua zi; a aflat cu cale, a aflat de cuviință, a socotit că e mai bine, a găsit nimerit 7 A-i veni pe neașteptate, a i se întîmpla; proverb: dă-mi, Doamne, ce n’am visat, să mă mir ce m’a aflat. II. vb. intr. 1 A lua cunoștință, a ajunge a ști, a auzi despre existența unei persoane, unui lucru: aflară despre un vrăjitor meșter carele închega și apele (ISP.); nici pasăre măiastră să nu-i afle de știre (I.-GH.) 2 A prinde de veste: abia tîrziu de tot află și el cum se petrecuseră lucrurile 3 A-i veni aminte, a-i abate (să se apuce de ceva): d’apoi bine! astăzi ți-ai aflat d-ta de arat? (MAR.). III. vb. refl. 1 A exista: nu se mai află alta așa de frumoasă; a se ~ de față; simenii... se aflau înarmați cu arcuri și cu măciuci (ISP.) 2 A fi, a fi pus, așezat, situat: mă aflam atunci la Paris; nu știu în ce parte se află primăria 3 Se zice cu privire la starea, la situațiunea bună sau rea a unei persoane sau unui lucru: a se ~ în primejdie, în nevoie, etc. 4 În spec. vorb. de starea sănătății cuiva: cum te mai afli? se află mai bine, mai rău 5 Mold. Nu se află, nu e adevărat: – S’a plîns boierul că l-ai batjocorit. – Nu se află, domnule epistat (ALECS.) [lat. afflare].

AFLA, aflu, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A lua cunoștință despre ceva; a căpăta informații, vești, noutăți despre ceva; a auzi o veste, o noutate etc. 2. Tranz. A găsi, a descoperi (căutând sau întâmplător). 3. Refl. A fi, a se găsi într-un loc, într-o poziție, într-o împrejurare oarecare; a fi, a exista în realitate. ◊ Expr. (Fam.) A se afla în treabă = a se amesteca, a interveni într-o discuție sau într-o acțiune numai de formă, fără a aduce vreo contribuție. Să nu se afle (ca) să... = (să) nu cumva să... Cum nu se (mai) află = care iese din comun; extraordinar. (Pop.) Nu se (sau unde se) află! = nu-i adevărat! 4. Tranz. (Pop.) A descoperi, a inventa, a scorni. – Lat. afflare „a sufla spre ceva, a atinge cu respirația”.

AFLA, aflu, vb. I. 1. Tranz. (Adesea urmat de propoziții completive directe) A lua cunoștință despre ceva (din spusele altuia), a primi informații, noutăți, vești despre ceva. Am aflat în tren ce se petrece. DUMITRIU, B. F. 115. Întrebă pe muma vîntului dacă a aflat ceva de la fiul său. ISPIRESCU, L. 118. Atîta am vrut să aflu din gura ta. CREANGĂ, P. 206. Ai aflat ce am pățit? ALECSANDRI, T. I 385. ◊ (Subiectul propoziției completive devine complement direct) Eu iubii numai o dată Și mă aflat lumea toată. TEODORESCU, P. P. 319. ◊ (Adesea la imperativ, cu valoare emfatică sau sfidătoare) Află că mă trag din țara... lui Doja. BENIUC, V. 151. Află, nepoate, că ți-am adus și ție un dar care cred c-are să-ți placă. SADOVEANU, N. F. 14. Ei bine, află că nu mai tîrziu decît mine avem să ne cununăm. ALECSANDRI, T. I 443. ◊ Absol. M-a iubit neică pe-ascuns; Dar dușmanii ne-au văzut, S-au grăbit și rău ne-au spus. Și părinții, cum aflară, Tare rău se mîniară. HODOȘ, P. P. 88. ◊ Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de» sau «despre») Cine-au aflat în lume de Codrul-fără-viață?... ALECSANDRI, P. III 297. ♦ A căpăta cunoștințe cu privire la ceva, a-și face o idee despre ceva, a înțelege. Împăratul, aflînd din răspunsul popii că el îi gras și voinic fiindcă n-are griji multe, își zise... ȘEZ. IV 185. ♦ A lua cunoștință de ceva prin alte simțuri; a vedea. Baba atunci se duce cu fuga să afle ce i-a făcut găina. CREANGĂ, P. 70. 2. Tranz. A găsi (căutînd), a descoperi (întîmplător). Vitele-au murit, căci, nu aflau Nici rouă-n cîmp, nici fir de ierbi să guste. COȘBUC, P. II 281. Se despărțiră, ca să nu-i afle zmeul. RETEGANUL, P. I 35. Numai luna printre ceață Varsă apelor văpaie Și te află strînsă-n brațe, Dulce dragoste bălaie. EMINESCU, O. I 210. ◊ (Complementul este un abstract; alinare, liniște, vină etc.) Nu i-a aflai nici o vină. ◊ Mă duc să aflu liniștea pe care mi-ai răpit-o. NEGRUZZI, S. I 28. ◊ Expr. A afla vreme = a găsi un moment potrivit, un prilej. Ea numai pentru brlu se teme. Că vor afla dușmanii vreme Să-i fure-ntr-asta brîul ei. COȘBUC, P. I 123. A afla chip (și cale) = a găsi un mijloc eficace. Cît s-au gîndit ei încolo și-ncoace, tot n-au aflat chip și cale. SBIERA, P. 44. Aflase chip a se dezlega pe nesimțite dintr-un lanț ce nu era potrivit cu ușurătatea inimii sale. NEGRUZZI, 3. I 24. A-și afla omul = a da peste cineva pe care nu-l poți înfrînge sau înșela. A nu-și afla loc (sau locul) = a nu putea sta liniștit (de bucurie, de emoție, de nerăbdare). Atît era ea de bucuroasă și de veselă, cît nu-și afla loc. SBIERA, P. 22. 3. Tranz. A născoci, a imagina, a inventa. Lîngă malul rădicat Sta Vulcanul răsturnat... împregiuru-i adunați Ședea turcii înarmați Și pe rînd se întreba Ca ce moarte i-ar afla? ALECSANDRI, P. P. 136. 4. Refl. A fi, a se găsi (într-un loc, într-o poziție, situație sau împrejurare oarecare). Toate se aflau la locurile lor, așa cum le lăsaseră ei: spre miazăzi munții cu crestele înalte de cremene... iar la picioarele lor, panglica lată a Oltului șerpuind în cîmpia presărată cu sate. BOGZA, C. O. 310. ◊ Expr. A se afla de față = a fi prezent. Toți se aflau de față la ședință. (Cu sens superlativ) Cum (sau, popular, care) nu se (mai) află = care iese din comun, nemaipomenit, extraordinar. O zînă... cum nu se mai află sub soare. ISPIRESCU, L. 35. Te-oi face eu să iei un drăguț de femeie care nu se mai află! CREANGĂ, P. 161. (Popular) Nu se află! sau unde se află! = nu-i adevărat! nu e exact! S-a plîns boierul că l-ai batjocorit. – Nu se află, domnule epistat. ALECSANDRI, T. 142. (Popular) Să nu se afle (ca) să... = nu cumva să... El i-au zis să nu se afle ca să vie acasă fără de o sută de lei. SBIERA, P. 217. (Familiar) A se afla în treabă = a interveni într-o discuție sau o acțiune numai de formă sau de ochii lumii, fără a aduce vreo contribuție. Vorbește numai ca să se afle în treabă. ♦ A fi, a exista. Ca un bun gospodar ce se află... ◊ Un asemenea om nu se află în armie. BĂLCESCU, O. IX 258.

AFLA, aflu, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A lua cunoștință despre ceva; a căpăta informații, vești, noutăți despre ceva. 2. Tranz. A găsi, a descoperi (căutînd sau întîmplător). 3. Refl. A fi, a se găsi într-un loc, într-o poziție, într-o împrejurare oarecare. ◊ Expr. (Fam.) A se afla în treabă = a interveni într-o discuție sau într-o acțiune numai de formă, fără a aduce vreo contribuție. Să nu se afle (ca) să... = să nu cumva să... Cum nu se (mai) află = care iese din comun; extraordinar. (Pop.) Nu se (sau unde se) află! = nu-i adevărat! ♦ A exista. 4. Tranz. (Pop.) A născoci, a inventa, a scorni. Acest chip au aflat Robinson ca să nu uite cursul anului (DRĂGHICI). – Lat. afflare „a sufla spre ceva, a atinge cu respirația”.

A AFLA aflu 1. intranz. A căpăta informații curente (despre ceva sau despre cineva); a auzi. 2. tranz. 1) (vești, noutăți etc.) A cunoaște pe baza unor informații căpătate (de la cineva sau de undeva); a auzi. 2) A scoate la iveală, căutând sau din întâmplare; a găsi; a descoperi. [Sil. a-fla] /<lat. afflare

A SE AFLAaflu intranz. A se găsi într-o anumită situație. ◊ Cum nu se mai află nemaipomenit; extraordinar. ~ în treabă a) a fi ocupat; b) a se amesteca într-o acțiune, fără a fi necesar. /<lat. afflare

aflà v. 1. a găsi: să-l fi tot căutat, nu l’ar fi aflat PANN; 2. a descoperi: unchiul meu a aflat legătura noastră NEGR.; 3. a născoci: ca ce moarte i-ar afla? 4. a ști, a prinde veste: ce ai aflat? 5. a fi: cum te afli? [Lat. AFFLARE, a sufla, a inspira: mihi afflatur, mi se suflă = aflu].

áflu, a v. tr. (lat. af-flare, a sufla spre, a se exala, și decĭ „a se descoperi”; sp. hallar, pg. achar. V. su-flu). Găsesc, descoper: a afla ascunzătoarea cuĭva, a afla ce s’a petrecut. V. refl. Mă găsesc, sînt: mă aflu la post, mă aflu bine (îs sănătos), cum te afli? (cum te simțĭ, eștĭ sănătos?). Nu se află (est), ferească Dumnezeŭ, nu e așa: – Aĭ furat! – Nu se află!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aflare (desp. a-fla-) s. f., g.-d. art. aflării

aflare (a-fla-) s. f., g.-d. art. aflării

aflare s. f. (sil. -fla-), g.-d. art. aflării

afla (a ~) (desp. a-fla) vb., ind. prez. 1 sg. aflu, 3 află; conj. prez. 1 sg. aflu, 3 afle

afla (a ~) (a-fla) vb., ind. prez. 3 află

afla vb. (sil. -fla), ind. prez. 1 sg. aflu, 3 sg. și pl. află

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AFLARE s. 1. v. găsire. 2. primire. (După ~ știrii.)

AFLARE s. 1. descoperire, găsire. (~ unui lucru ascuns.) 2. primire. (După ~ știrii.)

AFLA vb. 1. v. găsi. 2. a se auzi, (fig.) a răsufla, a transpira. ( Secretul s-a ~ repede.) 3. a descoperi, a ghici, ( rar) a bănui. ( Ai ~ ce am vrut să spun.) 4. a cunoaște, a ști. (Vrei să ~ adevărul?) 5. a auzi, a ști, (înv. și pop.) a oblici. (Să ~ cu toții ce-ai făcut.) 6. a găsi, a prinde. (Voia să-l ~ singur ca să-i poată vorbi.) 7. v. inventa. 8. a exista, a fi, a se găsi, (pop.) a sta. (Se ~ acolo mărfuri în mare cantitate.) 9. a fi, a se găsi, a sta. (Plicul se ~ pe masă nedesfăcut.) 10. a fi, a figura, a se găsi, a se număra. (Se ~ printre invitați.) 11. v. pomeni. 12. v. situa. 13. v. consta. 14. v. primi.

AFLA vb. 1. a descoperi, a găsi, (astăzi rar) a pricepe, (înv. și pop.) a oblici, (pop. și fam.) a dibăci, a dibui, (înv.) a ispiti, a izvodi. (A ~ o comoară.) 2. a se auzi, (fig.) a răsufla, a transpira. (Secretul s-a ~ repede.) 3. a descoperi, a ghici, (rar) a bănui. (Ai ~ ce am vrut să spun.) 4. a cunoaște, a ști. (Vrei să ~ adevărul?) 5. a auzi, a ști, (înv. și pop.) a oblici. (Să ~ cu toții ce-ai făcut.) 6. a găsi, a prinde. (Voia să-l ~ singur ca să-i poată vorbi.) 7. a concepe, a crea, a descoperi, a elabora, a face, a găsi, a gîndi, a imagina, a inventa, a născoci, a plănui, a plăsmui, a proiecta, a realiza, a scorni, (inv. și pop.) a izvodi, (pop.) a iscodi, a închipui, (reg.) a tocmi, (înv.) a unelti, (fig.) a naște, a urzi, a zămisli. (A ~ un procedeu pentru...) 8. a exista, a fi, a se găsi, (pop.) a sta. (Se ~ acolo mărfuri în mare cantitate.) 9. a fi, a se găsi, a sta. (Plicul se ~ pe masă nedesfăcut.) 10. a fi, a figura, a se găsi, a se număra. (Se ~ printre invitați.) 11. a se găsi, a se pomeni, a se trezi, a se vedea. (S-a ~ încolțit de creditori.) 12. a fi, a se găsi, a se situa, a veni, (înv. și pop.) a cădea. (Satul se ~ pe Olt.) 13. a consta, a exista, a rezida. (Tot secretul se ~ în aceea că...) 14. a primi. (A ~ vestea a doua zi.)

A se afla ≠ a absenta, a lipsi

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

afla (aflu, aflat), vb.1. (Refl.) A fi, a se găsi într-un loc. – 2. A găsi, a descoperi. 3. A lua cunoștință despre ceva. – Var. (Banat) izafla. Mr., megl. aflu, istr. oflu. Lat. afflāre „a sufla” (Pușcariu 34; Candrea-Dens., 16; REW 261; DAR); cf. cu același sens ca în rom., dalm. aflatura „resturi găsite pe țărm”, calabr. ahhare, napol. ašare, sp. hallar, port. achar, retor. aflá. Corespondența semantică între atîtea limbi arată că evoluția sensului este anterioară celei rom. Schuchardt, ZRPh., XX, 532, și împreună cu el majoritatea filologilor moderni (cf. Corominas și Cortés 125), o explică pe baza limbajului vînătoresc: cîinele adulmecă (= aspiră, suflă) pentru a găsi; sau de la afflatur „îmi suflă = îmi arată, îmi spun”, de unde, prin activarea ideii, „aflu”. (Cf. și Rohlfs, Differenzierung, 45). Ambele explicații par necovingătoare. Este posibil ca pe baza echivalenței afflat = vivit = exstat (cf. fr. que vive „cine e acolo?”). Plecînd de la (sese) afflat „respiră, există” este ușor de refăcut evoluția, în sensul de activare, pînă se ajunge la afflat „află, descoperă”. Această explicație este necesară, fiind singura care poate lămuri evoluția semantică a rom. găsi. De altfel, este iluzorie legătura, propusă de Cihac, II, 633, cu mgr. ἄλφειν „a afla”. Der. aflat, s. n. (înv., descoperire); aflător, adj. (care se află; inventator, descoperitor); neaflat, adj. (necunoscut).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

IN MEDIO STAT VIRTUS (lat.) virtutea se află la mijloc – Sentință a scolasticii medievale, avându-și originea în doctrina etică a lui Aristotel.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se afla în treabă expr. a simula efectuarea unei acțiuni; a se face că muncește

a se afla la cheremul cuiva expr. a fi la bunul plac al cuiva

AFLAT SUB INFLUENȚA DROGURILOR futut, hait, luat, prăjit, rupt, shot, tripat, varză.

Intrare: aflare
  • silabație: a-fla-re info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aflare
  • aflarea
plural
  • aflări
  • aflările
genitiv-dativ singular
  • aflări
  • aflării
plural
  • aflări
  • aflărilor
vocativ singular
plural
Intrare: afla
  • silabație: a-fla info
verb (VT90)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • afla
  • aflare
  • aflat
  • aflatu‑
  • aflând
  • aflându‑
singular plural
  • află
  • aflați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aflu
(să)
  • aflu
  • aflam
  • aflai
  • aflasem
a II-a (tu)
  • afli
(să)
  • afli
  • aflai
  • aflași
  • aflaseși
a III-a (el, ea)
  • află
(să)
  • afle
  • afla
  • află
  • aflase
plural I (noi)
  • aflăm
(să)
  • aflăm
  • aflam
  • aflarăm
  • aflaserăm
  • aflasem
a II-a (voi)
  • aflați
(să)
  • aflați
  • aflați
  • aflarăți
  • aflaserăți
  • aflaseți
a III-a (ei, ele)
  • află
(să)
  • afle
  • aflau
  • afla
  • aflaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aflare, aflărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) afla și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Luare la cunoștință despre ceva. MDA2
      sinonime: aflat
    • 1.2. Căpătare de informații, primire a unei vești, a unei noutăți. MDA2 DLRLC
      sinonime: primire
      • format_quote La aflarea rezultatului alegerilor, tot poporul muncitor și-a exprimat satisfacția. DLRLC
    • 1.3. Găsire a unei soluții, a unui rezultat. MDA2 DLRLC
      • format_quote Aflarea numitorului comun. DLRLC
    • 1.4. Prezență într-un loc, într-o situație. DLRLC
      antonime: absentare
      • format_quote M-a vizitat cu prilejul aflării lui în capitală. DLRLC
    • 1.5. Existență. MDA2
      sinonime: existență
    • 1.6. neobișnuit Stare a sănătății. MDA2
etimologie:
  • vezi afla DEX '09 MDA2 DEX '98

afla, afluverb

  • 1. tranzitiv intranzitiv A lua cunoștință despre ceva; a căpăta informații, vești, noutăți despre ceva; a auzi o veste, o noutate etc. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: auzi
    • format_quote Am aflat în tren ce se petrece. DUMITRIU, B. F. 115. DLRLC
    • format_quote Întrebă pe muma vîntului dacă a aflat ceva de la fiul său. ISPIRESCU, L. 118. DLRLC
    • format_quote Atîta am vrut să aflu din gura ta. CREANGĂ, P. 206. DLRLC
    • format_quote Ai aflat ce am pățit? ALECSANDRI, T. I 385. DLRLC
    • format_quote Eu iubii numai o dată Și m-a aflat lumea toată. TEODORESCU, P. P. 319. DLRLC
    • format_quote adesea (la) imperativ Cu valoare emfatică sau sfidătoare: DLRLC
      • format_quote Află că mă trag din țara... lui Doja. BENIUC, V. 151. DLRLC
      • format_quote Află, nepoate, că ți-am adus și ție un dar care cred c-are să-ți placă. SADOVEANU, N. F. 14. DLRLC
      • format_quote Ei bine, află că nu mai tîrziu decît mîne avem să ne cununăm. ALECSANDRI, T. I 443. DLRLC
    • format_quote (și) absolut M-a iubit neică pe-ascuns; Dar dușmanii ne-au văzut, S-au grăbit și rău ne-au spus. Și părinții, cum aflară, Tare rău se mîniară. HODOȘ, P. P. 88. DLRLC
    • format_quote Cine-au aflat în lume de Codrul-fără-viață?... ALECSANDRI, P. III 297. DLRLC
    • 1.1. A căpăta cunoștințe cu privire la ceva, a-și face o idee despre ceva. DLRLC
      sinonime: înțelege
      • format_quote Împăratul, aflînd din răspunsul popii că el îi gras și voinic fiindcă n-are griji multe, își zise... ȘEZ. IV 185. DLRLC
    • 1.2. A lua cunoștință de ceva prin alte simțuri. DLRLC
      sinonime: vedea
      • format_quote Baba atunci se duce cu fuga să afle ce i-a făcut găina. CREANGĂ, P. 70. DLRLC
  • 2. tranzitiv A găsi, a descoperi (căutând sau întâmplător). DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vitele-au murit, căci, nu aflau Nici rouă-n cîmp, nici fir de ierbi să guste. COȘBUC, P. II 281. DLRLC
    • format_quote Se despărțiră, ca să nu-i afle zmeul. RETEGANUL, P. I 35. DLRLC
    • format_quote Numai luna printre ceață Varsă apelor văpaie Și te află strînsă-n brațe, Dulce dragoste bălaie. EMINESCU, O. I 210. DLRLC
    • format_quote Nu i-a aflai nici o vină. DLRLC
    • format_quote Mă duc să aflu liniștea pe care mi-ai răpit-o. NEGRUZZI, S. I 28. DLRLC
    • chat_bubble A afla vreme (sau pricină, ori a-și afla prilej) = a găsi un moment potrivit, un prilej. MDA2 DLRLC
      • format_quote Ea numai pentru brîu se teme. Că vor afla dușmanii vreme Să-i fure-ntr-asta brîul ei. COȘBUC, P. I 123. DLRLC
    • chat_bubble A afla chip (și cale) = a găsi un mijloc eficace. MDA2 DLRLC
      • format_quote Cît s-au gîndit ei încolo și-ncoace, tot n-au aflat chip și cale. SBIERA, P. 44. DLRLC
      • format_quote Aflase chip a se dezlega pe nesimțite dintr-un lanț ce nu era potrivit cu ușurătatea inimii sale. NEGRUZZI, 3. I 24. DLRLC
    • chat_bubble A-și afla omul = a da peste cineva pe care nu-l poți înfrânge sau înșela. MDA2 DLRLC
    • chat_bubble A nu-și afla loc (sau locul) = a nu putea sta liniștit (de bucurie, de emoție, de nerăbdare). MDA2 DLRLC
      • format_quote Atît era ea de bucuroasă și de veselă, cît nu-și afla loc. SBIERA, P. 22. DLRLC
    • chat_bubble reflexiv popular A-și afla (sau a afla de bine ori de cuviință, cu cale) = a găsi potrivit. MDA2
    • chat_bubble tranzitiv familiar A afla nod în papură. MDA2
    • chat_bubble tranzitiv reflexiv familiar ironic (Mai ales despre soți) Și-a aflat sacul peticul (sau și-a aflat tingirea capacul) = a-și găsi perechea potrivită. MDA2
  • 3. reflexiv A fi, a se găsi într-un loc, într-o poziție, într-o împrejurare oarecare; a fi, a exista în realitate. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: exista fi
    • format_quote Toate se aflau la locurile lor, așa cum le lăsaseră ei: spre miazăzi munții cu crestele înalte de cremene... iar la picioarele lor, panglica lată a Oltului șerpuind în cîmpia presărată cu sate. BOGZA, C. O. 310. DLRLC
    • format_quote Ca un bun gospodar ce se află... DLRLC
    • format_quote Un asemenea om nu se află în armie. BĂLCESCU, O. IX 258. DLRLC
    • chat_bubble A se afla de față = a fi prezent. MDA2 DLRLC
      • format_quote Toți se aflau de față la ședință. DLRLC
    • chat_bubble familiar A se afla în treabă = a se amesteca, a interveni într-o discuție sau într-o acțiune numai de formă, fără a aduce vreo contribuție. DEX '09 MDA2 DLRLC
      • format_quote Vorbește numai ca să se afle în treabă. DLRLC
    • chat_bubble familiar Să nu se afle (ca) să... = (să) nu cumva să... DEX '09 MDA2 DLRLC
      • format_quote El i-au zis să nu se afle ca să vie acasă fără de o sută de lei. SBIERA, P. 217. DLRLC
    • chat_bubble familiar Cum (sau, popular, care) nu se (mai) află = care iese din comun. DEX '09 MDA2 DLRLC
      • format_quote O zînă... cum nu se mai află sub soare. ISPIRESCU, L. 35. DLRLC
      • format_quote Te-oi face eu să iei un drăguț de femeie care nu se mai află! CREANGĂ, P. 161. DLRLC
    • chat_bubble familiar popular Nu se (sau unde se) află.! = nu-i adevărat! DEX '09 MDA2 DLRLC
      • format_quote S-a plîns boierul că l-ai batjocorit. – Nu se află, domnule epistat. ALECSANDRI, T. 142. DLRLC
    • chat_bubble reflexiv familiar Cum te afli? = cum te simți? MDA2
      • chat_bubble Cum îți merge? MDA2
  • 4. tranzitiv popular Descoperi, găsi, inventa, născoci, scorni. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Lîngă malul rădicat Sta Vulcanul răsturnat... Împregiuru-i adunați Ședea turcii înarmați Și pe rînd se întreba Ca ce moarte i-ar afla? ALECSANDRI, P. P. 136. DLRLC
    • format_quote Acest chip au aflat Robinson ca să nu uite cursul anului. DRĂGHICI. DLRM
etimologie:
  • limba latină afflare „a sufla spre ceva, a atinge cu respirația”. DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.