2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aflare sf [At: ANTIM, P. 211 / Pl: ~lări / E: afla] 1 Luare la cunoștință despre ceva Si: aflat1 (1). 2 Căpătare de informații, vești, noutăți despre ceva sau cineva Si: aflat1 (2). 3 Auzire a unei vești, a unei noutăți Si: aflat1 (3). 4 Descoperire a ceva (căutând sau întâmplător) Si: aflat1 (4). 5 Existență. 6 (Înv) Invenție. 7 (Nob) Stare a sănătății Si: aflat1 (7).

AFLÁRE s. f. Acțiunea de a (se) afla și rezultatul ei. – V. afla.

AFLÁRE s. f. Acțiunea de a (se) afla și rezultatul ei. – V. afla.

AFLÁRE, aflări, s. f. Acțiunea de a (se) afla și rezultatul ei. 1. Căpătare de informații, primire a unei vești, a unei noutăți. La aflarea rezultatului alegerilor, tot poporul muncitor și-a exprimat satisfacția. 2. Găsire a unei soluții, a unui rezultat. Aflarea numitorului comun. 3. Prezență într-un loc, într-o situație. M-a vizitat cu prilejul aflării lui în capitală.

AFLÁRE s. f. Acțiunea de a (se) afla și rezultatul ei.

afla [At: COD. VOR. 99/9 / Pzi: aflu[1] / E: lat afflare] 1 vt A lua cunoștință despre ceva. 2 vt A căpăta informații, vești, noutăți despre ceva sau cineva. 3 vt A auzi o veste, o noutate etc. 4-5 vtr A (se) descoperi ceva (întâmplător). 6-7 vtr (Înv) A (se) întâlni. 8 vr (Pop; îe) A-și ~ (sau a ~ de bine ori de cuviință, cu cale) A găsi potrivit. 9-10 vt (Pop; îe) A ~ chip (sau chip și cale, chip de cale) A găsi mijlocul de a... 11-12 vtr (Înv; îe) A ~ pricină (sau a-și ~ prilej, a ~ vreme) A găsi un pretext, un moment oportun (spre a îndeplini ceva plănuit de mult). 13-14 vtr (Pop; îe) A nu-și ~ loc(ul) A nu putea sta liniștit (de mare bucurie, de emoție etc.). 15 vtr (Pop; îe) A-și ~ omul A da peste persoana pe care nu poți s-o înșeli, s-o învingi Si: a-și găsi nașul. 16-17 vt (Fam; îe) A ~ nod în papură Vz: papură. 18-19 vtr (Fam; irn; mls d. soți; îe) Și-a ~ sacul peticul (sau și-a ~ tingirea capacul) A-și găsi perechea potrivită. 20 vr A se găsi într-un loc, într-o poziție, într-o împrejurare oarecare. 21-22 vr A exista în realitate Si: a fi. 23 vr (Fam; îe) A se ~ în treabă A interveni într-o discuție sau într-o acțiune numai de formă, fără a aduce vreo contribuție. 24 vr (Pop; îe) Să nu se ~le (ca) să... (Să) nu cumva să... 25 vr (Fam; îe) Cum nu se (mai) ~lă Care iese din comun Si: extraordinar. 26 vr (Pop; îe) Nu se (sau unde se) ~lă! Nu-i adevărat! 27 vr (Fam; îe) A se ~ de față A fi prezent. 28 vr (Fam; îe) Cum te ~li? Cum te simți? 29 vr (Îae) Cum îți merge? 30 vt (Pop) A scorni. corectată

  1. afluaflu Ladislau Strifler

AFLÁ, áflu, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A lua cunoștință despre ceva; a căpăta informații, vești, noutăți despre ceva; a auzi o veste, o noutate etc. 2. Tranz. A găsi, a descoperi (căutând sau întâmplător). 3. Refl. A fi, a se găsi într-un loc, într-o poziție, într-o împrejurare oarecare; a fi, a exista în realitate. ◊ Expr. (Fam.) A se afla în treabă = a se amesteca, a interveni într-o discuție sau într-o acțiune numai de formă, fără a aduce vreo contribuție. Să nu se afle (ca) să... = (să) nu cumva să... Cum nu se (mai) află = care iese din comun; extraordinar. (Pop.) Nu se (sau unde se) află.! = nu-i adevărat! 4. Tranz. (Pop.) A descoperi, a inventa, a scorni. – Lat. afflare „a sufla spre ceva, a atinge cu respirația”.

AFLÁ, áflu, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A lua cunoștință despre ceva; a căpăta informații, vești, noutăți despre ceva; a auzi o veste, o noutate etc. 2. Tranz. A găsi, a descoperi (căutând sau întâmplător). 3. Refl. A fi, a se găsi într-un loc, într-o poziție, într-o împrejurare oarecare; a fi, a exista în realitate. ◊ Expr. (Fam.) A se afla în treabă = a se amesteca, a interveni într-o discuție sau într-o acțiune numai de formă, fără a aduce vreo contribuție. Să nu se afle (ca) să... = (să) nu cumva să... Cum nu se (mai) află = care iese din comun; extraordinar. (Pop.) Nu se (sau unde se) află! = nu-i adevărat! 4. Tranz. (Pop.) A descoperi, a inventa, a scorni. – Lat. afflare „a sufla spre ceva, a atinge cu respirația”.

AFLÁ, áflu, vb. I. 1. Tranz. (Adesea urmat de propoziții completive directe) A lua cunoștință despre ceva (din spusele altuia), a primi informații, noutăți, vești despre ceva. Am aflat în tren ce se petrece. DUMITRIU, B. F. 115. Întrebă pe muma vîntului dacă a aflat ceva de la fiul său. ISPIRESCU, L. 118. Atîta am vrut să aflu din gura ta. CREANGĂ, P. 206. Ai aflat ce am pățit? ALECSANDRI, T. I 385. ◊ (Subiectul propoziției completive devine complement direct) Eu iubii numai o dată Și mă aflat lumea toată. TEODORESCU, P. P. 319. ◊ (Adesea la imperativ, cu valoare emfatică sau sfidătoare) Află că mă trag din țara... lui Doja. BENIUC, V. 151. Află, nepoate, că ți-am adus și ție un dar care cred c-are să-ți placă. SADOVEANU, N. F. 14. Ei bine, află că nu mai tîrziu decît mine avem să ne cununăm. ALECSANDRI, T. I 443. ◊ Absol. M-a iubit neică pe-ascuns; Dar dușmanii ne-au văzut, S-au grăbit și rău ne-au spus. Și părinții, cum aflară, Tare rău se mîniară. HODOȘ, P. P. 88. ◊ Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de» sau «despre») Cine-au aflat în lume de Codrul-fără-viață?... ALECSANDRI, P. III 297. ♦ A căpăta cunoștințe cu privire la ceva, a-și face o idee despre ceva, a înțelege. Împăratul, aflînd din răspunsul popii că el îi gras și voinic fiindcă n-are griji multe, își zise... ȘEZ. IV 185. ♦ A lua cunoștință de ceva prin alte simțuri; a vedea. Baba atunci se duce cu fuga să afle ce i-a făcut găina. CREANGĂ, P. 70. 2. Tranz. A găsi (căutînd), a descoperi (întîmplător). Vitele-au murit, căci, nu aflau Nici rouă-n cîmp, nici fir de ierbi să guste. COȘBUC, P. II 281. Se despărțiră, ca să nu-i afle zmeul. RETEGANUL, P. I 35. Numai luna printre ceață Varsă apelor văpaie Și te află strînsă-n brațe, Dulce dragoste bălaie. EMINESCU, O. I 210. ◊ (Complementul este un abstract; alinare, liniște, vină etc.) Nu i-a aflai nici o vină. ◊ Mă duc să aflu liniștea pe care mi-ai răpit-o. NEGRUZZI, S. I 28. ◊ Expr. A afla vreme = a găsi un moment potrivit, un prilej. Ea numai pentru brlu se teme. Că vor afla dușmanii vreme Să-i fure-ntr-asta brîul ei. COȘBUC, P. I 123. A afla chip (și cale) = a găsi un mijloc eficace. Cît s-au gîndit ei încolo și-ncoace, tot n-au aflat chip și cale. SBIERA, P. 44. Aflase chip a se dezlega pe nesimțite dintr-un lanț ce nu era potrivit cu ușurătatea inimii sale. NEGRUZZI, 3. I 24. A-și afla omul = a da peste cineva pe care nu-l poți înfrînge sau înșela. A nu-și afla loc (sau locul) = a nu putea sta liniștit (de bucurie, de emoție, de nerăbdare). Atît era ea de bucuroasă și de veselă, cît nu-și afla loc. SBIERA, P. 22. 3. Tranz. A născoci, a imagina, a inventa. Lîngă malul rădicat Sta Vulcanul răsturnat... împregiuru-i adunați Ședea turcii înarmați Și pe rînd se întreba Ca ce moarte i-ar afla? ALECSANDRI, P. P. 136. 4. Refl. A fi, a se găsi (într-un loc, într-o poziție, situație sau împrejurare oarecare). Toate se aflau la locurile lor, așa cum le lăsaseră ei: spre miazăzi munții cu crestele înalte de cremene... iar la picioarele lor, panglica lată a Oltului șerpuind în cîmpia presărată cu sate. BOGZA, C. O. 310. ◊ Expr. A se afla de față = a fi prezent. Toți se aflau de față la ședință. (Cu sens superlativ) Cum (sau, popular, care) nu se (mai) află = care iese din comun, nemaipomenit, extraordinar. O zînă... cum nu se mai află sub soare. ISPIRESCU, L. 35. Te-oi face eu să iei un drăguț de femeie care nu se mai află! CREANGĂ, P. 161. (Popular) Nu se află! sau unde se află! = nu-i adevărat! nu e exact! S-a plîns boierul că l-ai batjocorit. – Nu se află, domnule epistat. ALECSANDRI, T. 142. (Popular) Să nu se afle (ca) să... = nu cumva să... El i-au zis să nu se afle ca să vie acasă fără de o sută de lei. SBIERA, P. 217. (Familiar) A se afla în treabă = a interveni într-o discuție sau o acțiune numai de formă sau de ochii lumii, fără a aduce vreo contribuție. Vorbește numai ca să se afle în treabă. ♦ A fi, a exista. Ca un bun gospodar ce se află... ◊ Un asemenea om nu se află în armie. BĂLCESCU, O. IX 258.

AFLÁ, áflu, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A lua cunoștință despre ceva; a căpăta informații, vești, noutăți despre ceva. 2. Tranz. A găsi, a descoperi (căutând sau întâmplător). 3. Refl. A fi, a se găsi într-un loc, într-o poziție, într-o împrejurare oarecare. ◊ Expr. (Fam.) A se afla în treabă = a interveni într-o discuție sau într-o acțiune numai de formă, fără a aduce vreo contribuție. Să nu se afle (ca) să... = să nu cumva să... Cum nu se (mai) află = care iese din comun; extraordinar. (Pop.) Nu se (sau unde se) află! = nu-i adevărat! ♦ A exista. 4. Tranz. (Pop.) A născoci, a inventa, a scorni. Acest chip au aflat Robinson ca să nu uite cursul anului (DRĂGHICI). – Lat. afflare „a sufla spre ceva, a atinge cu respirația”.

A SE AFLÁ mă áflu intranz. A se găsi într-o anumită situație. ◊ Cum nu se mai află nemaipomenit; extraordinar. ~ în treabă a) a fi ocupat; b) a se amesteca într-o acțiune, fără a fi necesar. /<lat. afflare

A AFLÁ áflu 1. intranz. A căpăta informații curente (despre ceva sau despre cineva); a auzi. 2. tranz. 1) (vești, noutăți etc.) A cunoaște pe baza unor informații căpătate (de la cineva sau de undeva); a auzi. 2) A scoate la iveală, căutând sau din întâmplare; a găsi; a descoperi. [Sil. a-fla] /<lat. afflare

aflà v. 1. a găsi: să-l fi tot căutat, nu l’ar fi aflat PANN; 2. a descoperi: unchiul meu a aflat legătura noastră NEGR.; 3. a născoci: ca ce moarte i-ar afla? 4. a ști, a prinde veste: ce ai aflat? 5. a fi: cum te afli? [Lat. AFFLARE, a sufla, a inspira: mihi afflatur, mi se suflă = aflu].

áflu, a v. tr. (lat. af-flare, a sufla spre, a se exala, și decĭ „a se descoperi”; sp. hallar, pg. achar. V. su-flu). Găsesc, descoper: a afla ascunzătoarea cuĭva, a afla ce s’a petrecut. V. refl. Mă găsesc, sînt: mă aflu la post, mă aflu bine (îs sănătos), cum te afli? (cum te simțĭ, eștĭ sănătos?). Nu se află (est), ferească Dumnezeŭ, nu e așa: – Aĭ furat! – Nu se află!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

afláre (a-fla-) s. f., g.-d. art. aflắrii

afláre s. f. (sil. -fla-), g.-d. art. aflării

aflá (a ~) (a-fla) vb., ind. prez. 3 áflă

aflá vb. (sil. -fla), ind. prez. 1 sg. áflu, 3 sg. și pl. áflă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AFLÁRE s. 1. v. găsire. 2. primire. (După ~ știrii.)

AFLARE s. 1. descoperire, găsire. (~ unui lucru ascuns.) 2. primire. (După ~ știrii.)

arată toate definițiile

Intrare: aflare
  • silabație: a-fla-re
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aflare
  • aflarea
plural
  • aflări
  • aflările
genitiv-dativ singular
  • aflări
  • aflării
plural
  • aflări
  • aflărilor
vocativ singular
plural
Intrare: afla
  • silabație: a-fla
verb (VT90)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • afla
  • aflare
  • aflat
  • aflatu‑
  • aflând
  • aflându‑
singular plural
  • află
  • aflați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aflu
(să)
  • aflu
  • aflam
  • aflai
  • aflasem
a II-a (tu)
  • afli
(să)
  • afli
  • aflai
  • aflași
  • aflaseși
a III-a (el, ea)
  • află
(să)
  • afle
  • afla
  • află
  • aflase
plural I (noi)
  • aflăm
(să)
  • aflăm
  • aflam
  • aflarăm
  • aflaserăm
  • aflasem
a II-a (voi)
  • aflați
(să)
  • aflați
  • aflați
  • aflarăți
  • aflaserăți
  • aflaseți
a III-a (ei, ele)
  • află
(să)
  • afle
  • aflau
  • afla
  • aflaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aflare

  • 1. Acțiunea de a (se) afla și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Căpătare de informații, primire a unei vești, a unei noutăți.
      surse: DLRLC sinonime: primire un exemplu
      exemple
      • La aflarea rezultatului alegerilor, tot poporul muncitor și-a exprimat satisfacția.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Găsire a unei soluții, a unui rezultat.
      exemple
      • Aflarea numitorului comun.
        surse: DLRLC
    • 1.3. Prezență într-un loc, într-o situație.
      surse: DLRLC antonime: absentare un exemplu
      exemple
      • M-a vizitat cu prilejul aflării lui în capitală.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi afla
    surse: DEX '98 DEX '09

afla

  • 1. tranzitiv intranzitiv A lua cunoștință despre ceva; a căpăta informații, vești, noutăți despre ceva; a auzi o veste, o noutate etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: auzi 8 exemple
    exemple
    • Am aflat în tren ce se petrece. DUMITRIU, B. F. 115.
      surse: DLRLC
    • Întrebă pe muma vîntului dacă a aflat ceva de la fiul său. ISPIRESCU, L. 118.
      surse: DLRLC
    • Atîta am vrut să aflu din gura ta. CREANGĂ, P. 206.
      surse: DLRLC
    • Ai aflat ce am pățit? ALECSANDRI, T. I 385.
      surse: DLRLC
    • Eu iubii numai o dată Și m-a aflat lumea toată. TEODORESCU, P. P. 319.
      surse: DLRLC
    • adesea (la) imperativ Cu valoare emfatică sau sfidătoare:
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Află că mă trag din țara... lui Doja. BENIUC, V. 151.
        surse: DLRLC
      • Află, nepoate, că ți-am adus și ție un dar care cred c-are să-ți placă. SADOVEANU, N. F. 14.
        surse: DLRLC
      • Ei bine, află că nu mai tîrziu decît mîne avem să ne cununăm. ALECSANDRI, T. I 443.
        surse: DLRLC
    • absolut M-a iubit neică pe-ascuns; Dar dușmanii ne-au văzut, S-au grăbit și rău ne-au spus. Și părinții, cum aflară, Tare rău se mîniară. HODOȘ, P. P. 88.
      surse: DLRLC
    • Cine-au aflat în lume de Codrul-fără-viață?... ALECSANDRI, P. III 297.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A căpăta cunoștințe cu privire la ceva, a-și face o idee despre ceva.
      surse: DLRLC sinonime: înțelege un exemplu
      exemple
      • Împăratul, aflînd din răspunsul popii că el îi gras și voinic fiindcă n-are griji multe, își zise... ȘEZ. IV 185.
        surse: DLRLC
    • 1.2. A lua cunoștință de ceva prin alte simțuri.
      surse: DLRLC sinonime: vedea un exemplu
      exemple
      • Baba atunci se duce cu fuga să afle ce i-a făcut găina. CREANGĂ, P. 70.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A găsi, a descoperi (căutând sau întâmplător).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: descoperi găsi 5 exemple
    exemple
    • Vitele-au murit, căci, nu aflau Nici rouă-n cîmp, nici fir de ierbi să guste. COȘBUC, P. II 281.
      surse: DLRLC
    • Se despărțiră, ca să nu-i afle zmeul. RETEGANUL, P. I 35.
      surse: DLRLC
    • Numai luna printre ceață Varsă apelor văpaie Și te află strînsă-n brațe, Dulce dragoste bălaie. EMINESCU, O. I 210.
      surse: DLRLC
    • Nu i-a aflai nici o vină.
      surse: DLRLC
    • Mă duc să aflu liniștea pe care mi-ai răpit-o. NEGRUZZI, S. I 28.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie A afla vreme = a găsi un moment potrivit, un prilej.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Ea numai pentru brîu se teme. Că vor afla dușmanii vreme Să-i fure-ntr-asta brîul ei. COȘBUC, P. I 123.
        surse: DLRLC
    • 2.2. expresie A afla chip (și cale) = a găsi un mijloc eficace.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Cît s-au gîndit ei încolo și-ncoace, tot n-au aflat chip și cale. SBIERA, P. 44.
        surse: DLRLC
      • Aflase chip a se dezlega pe nesimțite dintr-un lanț ce nu era potrivit cu ușurătatea inimii sale. NEGRUZZI, 3. I 24.
        surse: DLRLC
    • 2.3. expresie A-și afla omul = a da peste cineva pe care nu-l poți înfrânge sau înșela.
      surse: DLRLC
    • 2.4. expresie A nu-și afla loc (sau locul) = a nu putea sta liniștit (de bucurie, de emoție, de nerăbdare).
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Atît era ea de bucuroasă și de veselă, cît nu-și afla loc. SBIERA, P. 22.
        surse: DLRLC
  • 3. reflexiv A fi, a se găsi într-un loc, într-o poziție, într-o împrejurare oarecare; a fi, a exista în realitate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: exista fi 3 exemple
    exemple
    • Toate se aflau la locurile lor, așa cum le lăsaseră ei: spre miazăzi munții cu crestele înalte de cremene... iar la picioarele lor, panglica lată a Oltului șerpuind în cîmpia presărată cu sate. BOGZA, C. O. 310.
      surse: DLRLC
    • Ca un bun gospodar ce se află...
      surse: DLRLC
    • Un asemenea om nu se află în armie. BĂLCESCU, O. IX 258.
      surse: DLRLC
    • 3.1. expresie A se afla de față = a fi prezent.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Toți se aflau de față la ședință.
        surse: DLRLC
    • 3.2. expresie familiar A se afla în treabă = a se amesteca, a interveni într-o discuție sau într-o acțiune numai de formă, fără a aduce vreo contribuție.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Vorbește numai ca să se afle în treabă.
        surse: DLRLC
    • 3.3. expresie familiar Să nu se afle (ca) să... = (să) nu cumva să...
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • El i-au zis să nu se afle ca să vie acasă fără de o sută de lei. SBIERA, P. 217.
        surse: DLRLC
    • 3.4. expresie familiar Cum (sau, popular, care) nu se (mai) află = care iese din comun.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: extraordinar nemaipomenit 2 exemple
      exemple
      • O zînă... cum nu se mai află sub soare. ISPIRESCU, L. 35.
        surse: DLRLC
      • Te-oi face eu să iei un drăguț de femeie care nu se mai află! CREANGĂ, P. 161.
        surse: DLRLC
    • 3.5. expresie familiar popular Nu se (sau unde se) află.! = nu-i adevărat!
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • S-a plîns boierul că l-ai batjocorit. – Nu se află, domnule epistat. ALECSANDRI, T. 142.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Lîngă malul rădicat Sta Vulcanul răsturnat... Împregiuru-i adunați Ședea turcii înarmați Și pe rînd se întreba Ca ce moarte i-ar afla? ALECSANDRI, P. P. 136.
      surse: DLRLC
    • Acest chip au aflat Robinson ca să nu uite cursul anului. DRĂGHICI.
      surse: DLRM

etimologie:

  • limba latină afflare „a sufla spre ceva, a atinge cu respirația”.
    surse: DEX '98 DEX '09