14 definiții pentru inventa


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

inventa vt [At: NEGRUZZI, S. I, 347 / Pzi: ~tez / E: fr inventer] 1 A născoci ceva nou, care nu exista până atunci. 2 (Spc) A face o descoperire tehnică. 3 (Fig) A găsi ceva sau pe cineva la repezeală, pentru anumite ocazii. 4 A prezenta drept reale anumite lucruri imaginare Si: a născoci, a scorni. 5 (Pex; fig) A minți.

INVENTÁ, inventez, vb. I. Tranz. 1. A crea, a realiza ceva nou care nu a existat până atunci, a imagina pentru prima dată; a face o descoperire tehnică. 2. A prezenta drept adevărate lucruri imaginare, care nu există, neadevărate; a scorni, a născoci; p. ext. a minți. [Prez. ind.; și: invént] – Din fr. inventer.

INVENTÁ, inventez, vb. I. Tranz. 1. A crea, a născoci ceva nou care nu a existat până atunci, a imagina pentru prima dată; a face o descoperire tehnică. 2. A prezenta drept adevărate lucruri imaginare, care nu există, neadevărate; a scorni, a născoci; p. ext. a minți. – Din fr. inventer.

INVENTÁ, inventez și invént, vb. I. Tranz. 1. A imagina, a face, a crea, a construi ceva nou, care nu exista pînă atunci; a născoci. V. descoperi. Praful de pușcă a fost inventat de chinezi.Fiecare inventă o etimologie și o tecnologie proprie a sa. NEGRUZZI, S. I 347. 2. A scorni lucruri închipuite, inexistente, neadevărate; p. ext. a minți. Întreaga întîmplare a fost inventată de răuvoitori.

INVENTÁ vb. I. tr. 1. A găsi, a crea, a imagina ceva nou; a născoci. 2. A scorni (minciuni, închipuiri); (p. ext.) a minți. [P.i. -tez și invént, 3,6 -tează. / < fr. inventer, it. inventare].

INVENTÁ vb. tr. 1. a găsi, a crea, a imagina ceva nou; a născoci. 2. a scorni (minciuni, închipuiri); (p. ext.) a minți. (< fr. inventer)

A INVENTÁ ~éz tranz. 1) A descoperi prin muncă creatoare; a născoci; a scorni; a izvodi. 2) A crea în imaginație în mod arbitrar; a izvodi; a născoci; a ticlui; a broda; a fabrica. /<fr. inventer

inventà v. 1. a afla cel dintâiu, a descoperi: a inventa o mașină; 2. fig. a plăsmui: a inventa calomnii.

*inventéz v. tr. (fr. inventer, d. lat. in-venire, -ventum, a găsi, a descoperi. V. vin 2). Scornesc, născocesc, imaginez eŭ cel dintîĭ ceva: Gutemberg a inventat tipografia. Fig. A inventa o calomnie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

inventá (a ~) vb., ind. prez. 3 inventeáză / invéntă

inventá vb., ind. prez. 1 sg. inventéz, 3 sg. și pl. inventeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. inventéze

inventa (ind. prez. 1 sg. inventez)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INVENTÁ vb. 1. a afla, a concepe, a crea, a descoperi, a elabora, a face, a găsi, a gândi, a imagina, a născoci, a plănui, a plăsmui, a proiecta, a realiza, a scorni, (înv. și pop.) a izvodi, (pop.) a iscodi, a închipui, (reg.) a tocmi, (înv.) a unelti, (fig.) a naște, a urzi, a zămisli. (A ~ un nou sistem de...) 2. v. scorni.

INVENTA vb. 1. a afla, a concepe, a crea, a descoperi, a elabora, a face, a găsi, a gîndi, a imagina, a născoci, a plănui, a plăsmui, a proiecta, a realiza, a scorni, (înv. și pop.) a izvodi, (pop.) a iscodi, a închipui, (reg.) a tocmi, (înv.) a unelti, (fig.) a naște, a urzi, a zămisli. (A ~ un nou sistem de...) 2. a născoci, a plăsmui, a scorni, a ticlui, (pop.) a scoate, a stîrni, (reg.) a scornoci, (înv.) a băsni, (fig.) a țese, a urzi, (fig. rar) a tăia, (fig. înv.) a ascuți. (A ~ ceva pe socoteala cuiva.)

Intrare: inventa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • inventa
  • inventare
  • inventat
  • inventatu‑
  • inventând
  • inventându‑
singular plural
  • inventea
  • inventați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • inventez
(să)
  • inventez
  • inventam
  • inventai
  • inventasem
a II-a (tu)
  • inventezi
(să)
  • inventezi
  • inventai
  • inventași
  • inventaseși
a III-a (el, ea)
  • inventea
(să)
  • inventeze
  • inventa
  • inventă
  • inventase
plural I (noi)
  • inventăm
(să)
  • inventăm
  • inventam
  • inventarăm
  • inventaserăm
  • inventasem
a II-a (voi)
  • inventați
(să)
  • inventați
  • inventați
  • inventarăți
  • inventaserăți
  • inventaseți
a III-a (ei, ele)
  • inventea
(să)
  • inventeze
  • inventau
  • inventa
  • inventaseră
verb (VT3)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • inventa
  • inventare
  • inventat
  • inventatu‑
  • inventând
  • inventându‑
singular plural
  • inventă
  • inventați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • invent
(să)
  • invent
  • inventam
  • inventai
  • inventasem
a II-a (tu)
  • invenți
(să)
  • invenți
  • inventai
  • inventași
  • inventaseși
a III-a (el, ea)
  • inventă
(să)
  • invente
  • inventa
  • inventă
  • inventase
plural I (noi)
  • inventăm
(să)
  • inventăm
  • inventam
  • inventarăm
  • inventaserăm
  • inventasem
a II-a (voi)
  • inventați
(să)
  • inventați
  • inventați
  • inventarăți
  • inventaserăți
  • inventaseți
a III-a (ei, ele)
  • inventă
(să)
  • invente
  • inventau
  • inventa
  • inventaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

inventa

etimologie: