12 definiții pentru descoperire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

descoperire sf [At: MARDARIE, L. 103 / V: (îvr) dis~ / Pl: ~ri / E: descoperi] 1 Dare la o parte a ceva ce acoperă sau învelește Si: descoperit1 (1) Cf dezvelire. 2 (Spc) Dezvelire a unei statui la inaugurare Si: descoperit1 (2). 3 (Îvr) Retragere a unor trupe Si: descoperit1 (3). 4 (Spc) Scoatere a căciulii, a pălăriei etc. Si: descoperit1 (4). 5 (Îe) ~ în fața (sau înaintea) (cuiva sau a ceva) Cinstire deosebită (adusă cuiva). 6 Neacoperire. 7 (Fig; d. armate) Lăsare a cuiva fără apărare, fiind expus unui atac Si: descoperit1 (6). 8 Lăsare a cuiva fără acoperire legală Si: descoperit1 (7). 9 Demontare a acoperișului unei case Si: descoperit1 (8). 10 Etalare. 11 Intrare a unui obiect sau a unei ființe în câmpul vizual al cuiva Si: descoperit1 (10). 12 Aducere la cunoștință Si: descoperit1 (11), descoperitură (1), revelare. 13 (Spc) Scoatere la lumină a ceva ce a fost ținut ascuns Si: descoperit1 (12), descoperitură (2), destăinuire, dezvăluire. 14 (D. oameni) Dezvăluire a individualității, a personalității Si: descoperit1 (13), descoperitură (3). 15 Trădare. 16 (Înv) Denunțare. 17-18 Aflare (sau înțelegere) a ceva Si: descoperit1 (16-17). 19 Aflare în premieră de existența a ceva Si: descoperit1 (18). 20 (Îrn; îe) ~a Americii Laudă a cuiva cu o descoperire cunoscută de toată lumea. 21 Observare. 22 (Prc) Vedere. 23-24 Găsire a ceva din întâmplare (sau după o căutare) Si: descoperit1 (21-22). 25 Realizare a ceva pentru prima dată Si: invenție.

DESCOPERÍRE, descoperiri, s. f. Acțiunea de a (se) descoperi și rezultatul ei; (concr.) ceea ce a fost descoperit, aflat. ♦ Revelație. – V. descoperi.

DESCOPERÍRE, descoperiri, s. f. Acțiunea de a (se) descoperi și rezultatul ei; (concr.) ceea ce a fost descoperit, aflat. – V. descoperi.

DESCOPERÍRE, descoperiri, s. f. Acțiunea de a descoperi și rezultatul ei; (concretizat) lucru descoperit. Descoperiri geografice.Era același carnet în care... își nota odinioară descoperirile și observațiile. C. PETRESCU, A. 302. O descoperire ce am făcut într-un străvechi manuscris. NEGRUZZI, S. I 269.

DESCOPERÍRE ~i f. 1) v. A DESCOPERI. 2) Obiect, fenomen descoperit. /v. a (se) descoperi

descoperire f. 1. acțiunea de a descoperi ce era necunoscut sau ascuns: descoperirea tiparului, descoperirea unui complot; 2. lucru descoperit sau aflat; 3. revelațiune: descoperirea sf. leturghii.

descoperíre f. Acțiunea de a descoperĭ ceĭa ce era neștiut: descoperirea Americiĭ. Lucru descoperit: radiu e o mare descoperire a luĭ Curie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

descoperíre s. f., g.-d. art. descoperírii; pl. descoperíri

descoperíre s. f., g.-d. art. descoperírii; pl. descoperíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESCOPERÍRE s. 1. v. dezvelire. 2. v. găsire.

DESCOPERIRE s. 1. dezvelire. (~ lui în timpul somnului.) 2. aflare, găsire. (~ unui lucru ascuns.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DESCOPERIRE. Subst. Descoperire, revelație, revelare, dezvăluire, aflare, dezlegare, identificare, găsire, detectare; invenție, inventare, inovație, inovare, înnoire, novație (rar), creație. Cercetare, explorare, investigare, căutare. Creativitate, ingeniozitate, inventivitate. Descoperitor, inventator, inventor (înv.), explorator, căutător, creator, inovator, novator (livr.), cercetător. Deschizător de drumuri (fig.), pionier (fig.), fondator, întemeietor. Detectiv. Adj. Inovator, novator (livr.), înnoitor (rar), creator. Inventiv, ingenios; perspicace, clarvăzător, pătrunzător; revelator. Descoperit. Vb. A descoperi, a dezvălui, a revela, a detecta, a afla (pop.), a găsi, a da de ceva, a dezlega, a scoate la iveală, a da la iveală, a scoate la lumină, a arunca o rază de lumină, a ridica vălul (de pe ceva). A inventa, a face o invenție, a inova, a înnoi; a concepe, a crea, a zămisli (fig.), a plăsmui. A cerceta, a explora, a căuta, a investiga. V. căutare, cunoaștere, imaginație, nou.

Intrare: descoperire
descoperire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descoperire
  • descoperirea
plural
  • descoperiri
  • descoperirile
genitiv-dativ singular
  • descoperiri
  • descoperirii
plural
  • descoperiri
  • descoperirilor
vocativ singular
plural