3 intrări
32 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ACORDÁRE, acordări, s. f. Acțiunea de a acorda. ♦ Punere a coardelor unui instrument muzical în situația de a reda corect tonalitatea specifică a instrumentului. – V. acorda.
acordare sf [At: DA / Pl: ~dări / E: acorda] 1 Realizare a unui acord gramatical Si: acordat1 (1). 2 (Muz) Aducere a tonurilor unui instrument muzical la înălțimea corectă Si: acordaj, acordat1 (2). 3 Oferire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ACORDÁRE, acordări, s. f. Acțiunea de a acorda. ♦ Punere a coardelor unui instrument muzical în situația de a reda tonalitatea specifică a instrumentului. – V. acorda.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ACORDÁRE, acordări, s. f. Acțiunea de a acorda. 1. Atribuire; aprobare, îngăduire. Acordare de credite. Acordarea unui răgaz. 2. Aducerea tonurilor unui instrument sau ale unui ansamblu de instrumente la aceeași înălțime (pa baza diapazonului). Acordarea instrumentelor din orchestră.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ACORDÁRE, acordări, s. f. Acțiunea de a acorda; atribuire; aprobare, îngăduire. ♦ Aducerea tonurilor unui instrument muzical sau ale unui ansamblu de instrumente la aceeași înălțime (pe baza diapazonului).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ACORDÁRE s.f. Acțiunea de a acorda; ♦ Variere a frecvenței proprii a unui sistem oscilant pentru a o face egală cu o altă frecvență; acordaj. [< acorda].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*acordáre f. Acțiunea de a acorda.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ACORDÁ, (1, 2) acórd, (3) acordez, vb. I. Tranz. 1. A da (cu îngăduință, cu grijă, cu atenție, cu bunăvoință); a oferi; a atribui. 2. A stabili acordul gramatical. 3. A regla frecvența unui aparat, a unui sistem fizic etc., astfel încât să fie egală cu frecvența altui aparat, sistem fizic etc. ♦ A aduce sunetele unui instrument muzical la înălțimea corectă. – Din fr. accorder.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de CristinaDianaN
- acțiuni
acorda [At: HASDEU, I. C. 6 / Pzi: acord (1,3), ~dez (2) / E: fr accorder] 1 vr A realiza acordul gramatical. 2 vt (Muz) A aduce tonurile unui instrument muzical la înălțimea corectă. 3 vt A oferi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ACORDÁ, (1, 2) acórd, (3) acordez, vb. I. Tranz. 1. A da (cu îngăduință, cu grijă, cu atenție, cu bunăvoință); a oferi; a atribui. 2. A stabili acordul gramatical. 3. A regla frecvența unui aparat, a unui sistem fizic etc., astfel încât să fie egală cu frecvența altui aparat, sistem fizic etc. ♦ A aduce tonurile unui instrument muzical la aceeași înălțime. – Din fr. accorder.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ACORDÁ, (1, 2) acórd și (3) acordez, vb. I. Tranz. 1. A da (cu concesie, cu îngăduință, cu grijă, cu atenție, cu bunăvoință). Oamenii muncii privesc cu dragoste pe oamenii de știință legați de popor. Ei acordă o călduroasă prețuire strădaniilor depuse de aceștia de a-și pune energia și capacitatea creatoare în slujba poporului. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 345, 1/1. Toți ceilalți profesori am socotit că se poate acorda unui elev eminent alt termen pentru teza de mai. SADOVEANU, N. F. 175. 2. A stabili concordanța (în persoană, în număr, în gen sau în caz) între cuvinte legate prin raporturi de determinare. ◊ (Refl.) Predicatul se acordă cu subiectul în număr și în persoană. 3. A da unui instrument muzical (pe baza diapazonului) o anumită înălțime a sunetului, prin întinderea coardelor, prin așezarea tuburilor etc. Violonistul își acordează instrumentul, a în sfîrșit am acordat-o! (Cercînd ghitara) Sună bine acum. ALECSANDRI, T. I 78.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ACORDÁ, (1, 2) acórd, (3) acordez, vb. I. Tranz. 1. A da (cu îngăduință, cu grijă, cu atenție, cu bunăvoință). 2. A stabili acordul gramatical. 3. A regla frecvența unui aparat, a unui sistem fizic etc., astfel încât să fie egală cu frecvența altui aparat, sistem fizic etc. ♦ A aduce tonurile unui instrument muzical la aceeași înălțime. – Fr. accorder.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ACORDÁ vb. I. tr. 1. A da (cu bunăvoință, cu atenție); a concede; a atribui. 2. A stabili între cuvintele unei propoziții un raport impus de regulile sintaxei (în ceea ce privește genul, numărul etc.). 3. A da coardelor sau sunetului unui instrument muzical un anumit ton. [P.i. (1,2) acord, (3) -dez, 3,6 (1,2) -dă, (3) -dează. / cf. fr. accorder, it. accordare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ACORDÁ vb. tr. 1. a da; a concede; a atribui. 2. a stabili un acord (4) între cuvintele unei propoziții. 3. a da coardelor, sunetului unui instrument muzical un anumit ton. 4. a sintoniza. (< fr. accorder, lat. accordare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A ACORDÁ2 ~éz tranz. 1) (instrumente muzicale) A regla stabilind tonalitatea necesară. 2) (sisteme tehnice) A regla egalând frecvența. /<fr. accorder
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A ACORDÁ1 acórd tranz. 1) A pune la dispoziție (prin acord); a oferi. 2) (părți de propoziție) A uni prin acord gramatical. /<fr. accorder
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
acordà v. 1. a pune instrumente la acelaș ton; 2. a recunoaște: acord că n’am dreptate; 3. a da bucuros, a dărui: a acorda o grație; 4. a așeza vorbele unei propozițiuni după regulile gramaticale.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*acórd și -éz, a -á v. tr. (fr. accorder). Pun în acord: acordez doĭ adversarĭ. Conced, daŭ: acord un răgaz, o grație. Gram. Pun cuvintele în concordanță: acord sibiectu cu predicatu. Muz. Potrivesc vocea cu sunetele unuĭ instrument, potrivesc sunetele coardelor unuĭ instrument: acordez vioara.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
acordáre s. f., g.-d. art. acordắrii; pl. acordắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
acordáre s. f., g.-d. art. acordării; pl. acordări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT4) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
acordare
- 1. Acțiunea de a acorda.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- surse: DLRLC un exempluexemple
- Acordare de credite. Acordarea unui răgaz.surse: DLRLC
-
- 1.2. Punere a coardelor unui instrument muzical în situația de a reda corect tonalitatea specifică a instrumentului.surse: DEX '09 DLRLC un exempluexemple
- Acordarea instrumentelor din orchestră.surse: DLRLC
-
- 1.3. Variere a frecvenței proprii a unui sistem oscilant pentru a o face egală cu o altă frecvență.surse: DN sinonime: acordaj
-
etimologie:
- vezi acordasurse: DEX '09 DEX '98 DN
acorda (da, gram.)
- 1. A da (cu îngăduință, cu grijă, cu atenție, cu bunăvoință).exemple
- Oamenii muncii privesc cu dragoste pe oamenii de știință legați de popor. Ei acordă o călduroasă prețuire strădaniilor depuse de aceștia de a-și pune energia și capacitatea creatoare în slujba poporului. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 345, 1/1.surse: DLRLC
- Toți ceilalți profesori am socotit că se poate acorda unui elev eminent alt termen pentru teza de mai. SADOVEANU, N. F. 175.surse: DLRLC
-
- 2. A stabili acordul gramatical.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exempluexemple
- reflexiv Predicatul se acordă cu subiectul în număr și în persoană.surse: DLRLC
-
etimologie:
- limba franceză accordersurse: DEX '09 DEX '98 DN
acorda (regla)
- 1. A regla frecvența unui aparat, a unui sistem fizic etc., astfel încât să fie egală cu frecvența altui aparat, sistem fizic etc.surse: DEX '09 DEX '98
- 1.1. A aduce sunetele unui instrument muzical la înălțimea corectă.surse: DEX '09 DLRLC DN 2 exempleexemple
- Violonistul își acordează instrumentul.surse: DLRLC
- În sfîrșit am acordat-o! (Cercînd ghitara:) Sună bine acum. ALECSANDRI, T. I 78.surse: DLRLC
-
-
- 2. sintonizasurse: MDN '00
etimologie:
- limba franceză accordersurse: DEX '09 DEX '98 DN