3 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

acordare sf [At: DA / Pl: ~dări / E: acorda] 1 Realizare a unui acord gramatical Si: acordat1 (1). 2 (Muz) Aducere a tonurilor unui instrument muzical la înălțimea corectă Si: acordaj, acordat1 (2). 3 Oferire.

ACORDÁRE, acordări, s. f. Acțiunea de a acorda. ♦ Punere a coardelor unui instrument muzical în situația de a reda corect tonalitatea specifică a instrumentului. – V. acorda.

ACORDÁRE, acordări, s. f. Acțiunea de a acorda. ♦ Punere a coardelor unui instrument muzical în situația de a reda tonalitatea specifică a instrumentului. – V. acorda.

ACORDÁRE, acordări, s. f. Acțiunea de a acorda. 1. Atribuire; aprobare, îngăduire. Acordare de credite. Acordarea unui răgaz. 2. Aducerea tonurilor unui instrument sau ale unui ansamblu de instrumente la aceeași înălțime (pa baza diapazonului). Acordarea instrumentelor din orchestră.

ACORDÁRE, acordări, s. f. Acțiunea de a acorda; atribuire; aprobare, îngăduire. ♦ Aducerea tonurilor unui instrument muzical sau ale unui ansamblu de instrumente la aceeași înălțime (pe baza diapazonului).

ACORDÁRE s.f. Acțiunea de a acorda; ♦ Variere a frecvenței proprii a unui sistem oscilant pentru a o face egală cu o altă frecvență; acordaj. [< acorda].

*acordáre f. Acțiunea de a acorda.

acorda [At: HASDEU, I. C. 6 / Pzi: acord (1,3), ~dez (2) / E: fr accorder] 1 vr A realiza acordul gramatical. 2 vt (Muz) A aduce tonurile unui instrument muzical la înălțimea corectă. 3 vt A oferi.

ACORDÁ, (1, 2) acórd, (3) acordez, vb. I. Tranz. 1. A da (cu îngăduință, cu grijă, cu atenție, cu bunăvoință); a oferi; a atribui. 2. A stabili acordul gramatical. 3. A regla frecvența unui aparat, a unui sistem fizic etc., astfel încât să fie egală cu frecvența altui aparat, sistem fizic etc. ♦ A aduce sunetele unui instrument muzical la înălțimea corectă. – Din fr. accorder.

ACORDÁ, (1, 2) acórd, (3) acordez, vb. I. Tranz. 1. A da (cu îngăduință, cu grijă, cu atenție, cu bunăvoință); a oferi; a atribui. 2. A stabili acordul gramatical. 3. A regla frecvența unui aparat, a unui sistem fizic etc., astfel încât să fie egală cu frecvența altui aparat, sistem fizic etc. ♦ A aduce tonurile unui instrument muzical la aceeași înălțime. – Din fr. accorder.

ACORDÁ, (1, 2) acórd și (3) acordez, vb. I. Tranz. 1. A da (cu concesie, cu îngăduință, cu grijă, cu atenție, cu bunăvoință). Oamenii muncii privesc cu dragoste pe oamenii de știință legați de popor. Ei acordă o călduroasă prețuire strădaniilor depuse de aceștia de a-și pune energia și capacitatea creatoare în slujba poporului. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 345, 1/1. Toți ceilalți profesori am socotit că se poate acorda unui elev eminent alt termen pentru teza de mai. SADOVEANU, N. F. 175. 2. A stabili concordanța (în persoană, în număr, în gen sau în caz) între cuvinte legate prin raporturi de determinare. ◊ (Refl.) Predicatul se acordă cu subiectul în număr și în persoană. 3. A da unui instrument muzical (pe baza diapazonului) o anumită înălțime a sunetului, prin întinderea coardelor, prin așezarea tuburilor etc. Violonistul își acordează instrumentul, a în sfîrșit am acordat-o! (Cercînd ghitara) Sună bine acum. ALECSANDRI, T. I 78.

ACORDÁ, (1, 2) acórd, (3) acordez, vb. I. Tranz. 1. A da (cu îngăduință, cu grijă, cu atenție, cu bunăvoință). 2. A stabili acordul gramatical. 3. A regla frecvența unui aparat, a unui sistem fizic etc., astfel încât să fie egală cu frecvența altui aparat, sistem fizic etc. ♦ A aduce tonurile unui instrument muzical la aceeași înălțime. – Fr. accorder.

ACORDÁ vb. I. tr. 1. A da (cu bunăvoință, cu atenție); a concede; a atribui. 2. A stabili între cuvintele unei propoziții un raport impus de regulile sintaxei (în ceea ce privește genul, numărul etc.). 3. A da coardelor sau sunetului unui instrument muzical un anumit ton. [P.i. (1,2) acord, (3) -dez, 3,6 (1,2) -dă, (3) -dează. / cf. fr. accorder, it. accordare].

ACORDÁ vb. tr. 1. a da; a concede; a atribui. 2. a stabili un acord (4) între cuvintele unei propoziții. 3. a da coardelor, sunetului unui instrument muzical un anumit ton. 4. a sintoniza. (< fr. accorder, lat. accordare)

A ACORDÁ2 ~éz tranz. 1) (instrumente muzicale) A regla stabilind tonalitatea necesară. 2) (sisteme tehnice) A regla egalând frecvența. /<fr. accorder

A ACORDÁ1 acórd tranz. 1) A pune la dispoziție (prin acord); a oferi. 2) (părți de propoziție) A uni prin acord gramatical. /<fr. accorder

acordà v. 1. a pune instrumente la acelaș ton; 2. a recunoaște: acord că n’am dreptate; 3. a da bucuros, a dărui: a acorda o grație; 4. a așeza vorbele unei propozițiuni după regulile gramaticale.

*acórd și -éz, a v. tr. (fr. accorder). Pun în acord: acordez doĭ adversarĭ. Conced, daŭ: acord un răgaz, o grație. Gram. Pun cuvintele în concordanță: acord sibiectu cu predicatu. Muz. Potrivesc vocea cu sunetele unuĭ instrument, potrivesc sunetele coardelor unuĭ instrument: acordez vioara.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

acordáre s. f., g.-d. art. acordắrii; pl. acordắri

acordáre s. f., g.-d. art. acordării; pl. acordări

arată toate definițiile

Intrare: acordare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acordare
  • acordarea
plural
  • acordări
  • acordările
genitiv-dativ singular
  • acordări
  • acordării
plural
  • acordări
  • acordărilor
vocativ singular
plural
Intrare: acorda (da, gram.)
verb (VT4)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • acorda
  • acordare
  • acordat
  • acordatu‑
  • acordând
  • acordându‑
singular plural
  • acordă
  • acordați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • acord
(să)
  • acord
  • acordam
  • acordai
  • acordasem
a II-a (tu)
  • acorzi
(să)
  • acorzi
  • acordai
  • acordași
  • acordaseși
a III-a (el, ea)
  • acordă
(să)
  • acorde
  • acorda
  • acordă
  • acordase
plural I (noi)
  • acordăm
(să)
  • acordăm
  • acordam
  • acordarăm
  • acordaserăm
  • acordasem
a II-a (voi)
  • acordați
(să)
  • acordați
  • acordați
  • acordarăți
  • acordaserăți
  • acordaseți
a III-a (ei, ele)
  • acordă
(să)
  • acorde
  • acordau
  • acorda
  • acordaseră
Intrare: acorda (regla)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • acorda
  • acordare
  • acordat
  • acordatu‑
  • acordând
  • acordându‑
singular plural
  • acordea
  • acordați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • acordez
(să)
  • acordez
  • acordam
  • acordai
  • acordasem
a II-a (tu)
  • acordezi
(să)
  • acordezi
  • acordai
  • acordași
  • acordaseși
a III-a (el, ea)
  • acordea
(să)
  • acordeze
  • acorda
  • acordă
  • acordase
plural I (noi)
  • acordăm
(să)
  • acordăm
  • acordam
  • acordarăm
  • acordaserăm
  • acordasem
a II-a (voi)
  • acordați
(să)
  • acordați
  • acordați
  • acordarăți
  • acordaserăți
  • acordaseți
a III-a (ei, ele)
  • acordea
(să)
  • acordeze
  • acordau
  • acorda
  • acordaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

acordare

  • 1. Acțiunea de a acorda.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • exemple
      • Acordare de credite. Acordarea unui răgaz.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Punere a coardelor unui instrument muzical în situația de a reda corect tonalitatea specifică a instrumentului.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Acordarea instrumentelor din orchestră.
        surse: DLRLC
    • 1.3. Variere a frecvenței proprii a unui sistem oscilant pentru a o face egală cu o altă frecvență.
      surse: DN sinonime: acordaj

etimologie:

  • vezi acorda
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

acorda (da, gram.)

  • 1. A da (cu îngăduință, cu grijă, cu atenție, cu bunăvoință).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: atribui concede da (verb) oferi 2 exemple
    exemple
    • Oamenii muncii privesc cu dragoste pe oamenii de știință legați de popor. Ei acordă o călduroasă prețuire strădaniilor depuse de aceștia de a-și pune energia și capacitatea creatoare în slujba poporului. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 345, 1/1.
      surse: DLRLC
    • Toți ceilalți profesori am socotit că se poate acorda unui elev eminent alt termen pentru teza de mai. SADOVEANU, N. F. 175.
      surse: DLRLC
  • 2. A stabili acordul gramatical.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • reflexiv Predicatul se acordă cu subiectul în număr și în persoană.
      surse: DLRLC

etimologie:

acorda (regla)

  • 1. A regla frecvența unui aparat, a unui sistem fizic etc., astfel încât să fie egală cu frecvența altui aparat, sistem fizic etc.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.1. A aduce sunetele unui instrument muzical la înălțimea corectă.
      surse: DEX '09 DLRLC DN 2 exemple
      exemple
      • Violonistul își acordează instrumentul.
        surse: DLRLC
      • În sfîrșit am acordat-o! (Cercînd ghitara:) Sună bine acum. ALECSANDRI, T. I 78.
        surse: DLRLC
  • surse: MDN '00

etimologie: