11 definiții pentru acordaj

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ACORDAJ, acordaje, s. n. Acordare a unui instrument muzical. – Din fr. accordage.

ACORDAJ, acordaje, s. n. Acordare a unui instrument muzical. – Din fr. accordage.

acordaj sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr accordage] Acordare (2).

ACORDAJ s.n. Acordare (a unui instrument); raportul dintre o serie de sunete din punctul de vedere al înălțimii lor. [< fr. accordage].

ACORDAJ s. n. 1. acordare a unui instrument muzical. 2. realizare a unui echilibru sonor în cadrul unui ansamblu muzical. (< fr. accordage)

ACORDAJ ~e n. 1) Acordare a unui instrument muzical. 2) Raport între înălțimile unei serii de sunete. /<fr. accordage

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ACORDAJ s. (MUZ.) acordare, înstrunare, (rar) strunire. (~ unui instrument cu coarde.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

acordaj (< fr. accordage) 1. Relațiile fixe între reperele sonore ale unui instrument. Înălțimea reală a unui instr. (conferită de emiterea sunetelor de către coardele* libere la un instr. cu coarde și de raportul dintre sunetul obținut la un instr. [de suflat] transpozitoriu – v. transpoziție – când se execută sunetul notat do). 2. (și acordare) Stabilirea unui nivel sonor fie prin aflarea unui punct de tensiune în elasticitatea unei coarde sau a unei membrane, fie prin modificarea lungimii unei coloane de aer, pentru a obține numărul de vibrații* necesar acelui nivel. V. bătăi. 3. Realizarea unui echilibru sonor necesar execuției în cadrul unui ansamblu muzical. Toate instr. orch. simf. sunt acordate în raport cu un sunet fix, de obicei la1 (435,4 Hz sau 440 Hz), intonat de un instr. cu un sunet mai stabil (ex. oboiul*).

Intrare: acordaj
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acordaj
  • acordajul
  • acordaju‑
plural
  • acordaje
  • acordajele
genitiv-dativ singular
  • acordaj
  • acordajului
plural
  • acordaje
  • acordajelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

acordaj, acordajesubstantiv neutru

  • 1. Acordare a unui instrument muzical. DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
  • 2. Realizare a unui echilibru sonor în cadrul unui ansamblu muzical. MDN '00
  • 3. Raport între înălțimile unei serii de sunete. NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.