11 definiții pentru acordaj
din care- explicative (5)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ACORDAJ, acordaje, s. n. Acordare a unui instrument muzical. – Din fr. accordage.
ACORDAJ, acordaje, s. n. Acordare a unui instrument muzical. – Din fr. accordage.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
acordaj sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr accordage] Acordare (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ACORDAJ s.n. Acordare (a unui instrument); raportul dintre o serie de sunete din punctul de vedere al înălțimii lor. [< fr. accordage].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ACORDAJ s. n. 1. acordare a unui instrument muzical. 2. realizare a unui echilibru sonor în cadrul unui ansamblu muzical. (< fr. accordage)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ACORDAJ ~e n. 1) Acordare a unui instrument muzical. 2) Raport între înălțimile unei serii de sunete. /<fr. accordage
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
acordaj s. n., pl. acordaje
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
acordaj s. n., pl. acordaje
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
acordaj s. n., pl. acordaje
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ACORDAJ s. v. înstrunare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ACORDAJ s. (MUZ.) acordare, înstrunare, (rar) strunire. (~ unui instrument cu coarde.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
acordaj (< fr. accordage) 1. Relațiile fixe între reperele sonore ale unui instrument. Înălțimea reală a unui instr. (conferită de emiterea sunetelor de către coardele* libere la un instr. cu coarde și de raportul dintre sunetul obținut la un instr. [de suflat] transpozitoriu – v. transpoziție – când se execută sunetul notat do). 2. (și acordare) Stabilirea unui nivel sonor fie prin aflarea unui punct de tensiune în elasticitatea unei coarde sau a unei membrane, fie prin modificarea lungimii unei coloane de aer, pentru a obține numărul de vibrații* necesar acelui nivel. V. bătăi. 3. Realizarea unui echilibru sonor necesar execuției în cadrul unui ansamblu muzical. Toate instr. orch. simf. sunt acordate în raport cu un sunet fix, de obicei la1 (435,4 Hz sau 440 Hz), intonat de un instr. cu un sunet mai stabil (ex. oboiul*).
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
acordaj, acordajesubstantiv neutru
- 1. Acordare a unui instrument muzical. DEX '09 MDA2 DEX '98 DNsinonime: acordare strunire înstrunare
- 2. Realizare a unui echilibru sonor în cadrul unui ansamblu muzical. MDN '00
- 3. Raport între înălțimile unei serii de sunete. NODEX
etimologie:
- accordage DEX '09 MDA2 DEX '98 DN