*ACORDA (acord) I. vb. tr. 1 A învoi, a face să se înțeleagă, să cază la învoială, să trăească în bună înțelegere: nu mi-a fost cu putință nici mie nici arbitrilor să-i acord în această privință; cu greu ar putea cineva acorda interese așa de opuse ¶ 2 A recunoaște, a mărturisi ¶ 3 A da (ceea ce cere cineva), a îngădui: l-am rugat să-mi acorde un concediu ¶ 4 📖 A face ca două cuvinte să sufere modificări corespunzătoare: ~ substantivul cu verbul ¶ 5 🎼 (acord, ~dez) A potrivi după diapazon sunetul coardelor la un instrument: își acordă vioara în mijlocul tăcerii (DLVR.). II. vb. refl. 1 A se înțelege, a fi de aceeași părere, a cădea la învoială: acești netrebnici se acordă totdeauna cînd e vorba să-i facă cuiva rău ¶ 2 📖 A suferi modificări corespunzătoare: adjectivul se acordă în număr și gen cu substantivul pe care-l determină [fr.].