15 definiții pentru concede

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONCÉDE, concéd, vb. III. Tranz. (Livr.) A îngădui, a încuviința; a ceda un drept, un privilegiu etc. – Din fr. concéder.

CONCÉDE, concéd, vb. III. Tranz. (Livr.) A îngădui, a încuviința; a ceda un drept, un privilegiu etc. – Din fr. concéder.

concede vt [At: (a. 1848) URICARIUL X, 1/5 / Pzi: ~ed, (rar) ~dez / E: fr concéder] 1 (Înv) A nu (mai) opune nici o împotrivire Si: a ceda. 2 (Liv) A încuviința. 3 (Înv; subiectul este un stat, oraș etc.) A acorda unei persoane un drept, un privilegiu Si: a concesiona.

CONCÉDE, concéd, vb. III. Tranz. (Franțuzism; neîntrebuințat la timpurile trecute) A îngădui, a încuviința, a acorda, a ceda (un drept, un privilegiu etc.).

CONCÉDE vb. III. tr. A îngădui; a acorda. ♦ A ceda de bunăvoie (un privilegiu, un drept etc.). [P.i. concéd, conj. -ceadă. / < fr. concéder, cf. it., lat. concedere].

CONCÉDE vb. tr. a admite, a recunoaște; a îngădui, a încuviința; a acorda, a ceda un privilegiu, un drept. (<fr. concéder)

A CONCÉDE concéd tranz. livr. (drepturi, privilegii) A acorda în calitate de favoare. /<fr. concéder

concede v. 1. a acorda ca privilegiu: a concede unei companii o linie ferată; 2. a ceda (într’o discuțiune).

*concéd și -éz, a v. tr. (fr. concéder, d. lat. concédo, -cédere. V. cedez, purced). Acord ca o favoare, drept orĭ privilegiŭ. – Rar și -céd, -cés, a -céde (după purced).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

concede (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conced, 2 sg. concezi, 3 sg. concede, imperf. 1 concedeam; conj. prez. 1 sg. să conced, 3 să concea; ger. concedând (nefolosit la perf. s., m.m.c.p., part.)

concede (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conced, 3 sg. concede; conj. prez. 3 să conceadă; ger. concedând (nu se folosește la perf. s., m.m.c.p., part., forme compuse cu part.)

concéde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. concéd, 3 sg. concéde; conj. prez. 3 sg. și pl. conceádă; ger. concedând (neîntrebuințat la timpuri trecute)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONCÉDE vb. v. accepta, admite, aproba, concesiona, consimți, încuviința, îndupleca, îngădui, învoi, lăsa, permite, primi.

concede vb. v. ACCEPTA. ADMITE. APROBA. CONCESIONA. CONSIMȚI. ÎNCUVIINȚA. ÎNDUPLECA. ÎNGĂDUI. ÎNVOI. LĂSA. PERMITE. PRIMI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

concéde (-d, -cés), vb. – A îngădui, a încuviința; a ceda un drept. Fr. concéder. Participiul nu se folosește. – Der. concediu, s. n., din fr. congé, it. congedo, contaminat cu concede; concedia, vb.; concesie, s. f., din fr. concession.

Intrare: concede
verb (V663)
Nu se folosește la perf. s., m.m.c.p., part., forme compuse cu part.
Surse flexiune: DOOM 2
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • concede
  • concedere
  • concedând
  • concedându‑
singular plural
  • concede
  • concedeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • conced
(să)
  • conced
  • concedeam
a II-a (tu)
  • concezi
(să)
  • concezi
  • concedeai
a III-a (el, ea)
  • concede
(să)
  • concea
  • concedea
plural I (noi)
  • concedem
(să)
  • concedem
  • concedeam
a II-a (voi)
  • concedeți
(să)
  • concedeți
  • concedeați
a III-a (ei, ele)
  • conced
(să)
  • concea
  • concedeau
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

concede, concedverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.