2 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aciuat2, ~ă a [At: CANTEMIR, IST. 94 / V: ~uiat2 / P: a-ciu-at / Pl: ~ați, ~e / E: aciua] (Îrg) 1 Adăpostit2. 2 Odihnit2.

aciuát1 sn [At: MDA ms / V: -uiat1 / Pl: ~uri / E: aciua] (Îrg) 1 Adăpostire. 2 Odihnire. 3 (Pex) Liniștire.

ACIUÁT, -Ắ, aciuați, -te, adj. (Pop.) Pripășit. [Pr.: -ciu-at] – V. aciua.

ACIUÁT, -Ă, aciuați, -te, adj. (Pop.) Pripășit. [Pr.: -ciu-at] – V. aciua.

ACIUÁT, -Ă, aciuați, -te, adj. (Pop.) Pripășit. [Pr.: -ciu-at] – V. aciua.

ACIUÁT, -Ă, aciuați, -te, adj. Ferit, adăpostit; oploșit, pripășit. – V. aciua.

acioa[1] v vz aciua

  1. Acest cuvânt-titlu nu este menționat ca variantă la definiția principală. — Ladislau Strifler

aciua vtr [At: CORESI, ap. HEM 192 / P: a-ciu-a / V: ~uia / Pzi: ~uez / E: lat accubiliare] (Îrg) 1-2 A (se) adăposti. 3-4 A (se) odihni. 5-6 (Pex) A (se) liniști.

aciuia vtr [At: VĂCĂRESCUL, IST. 284 / Pzi: ~iesc / E: aciua] (Pfm) 1-6 A (se) aciua (1-6).

ACIUÁ, aciuez, vb. I. Refl. (Pop.) A-și găsi refugiu, a se stabili (vremelnic), a se pune la adăpost undeva sau pe lângă cineva; a se pripăși, a se oploși, a se aciola, a se agesti. ♦ Tranz. A da adăpost. [Pr.: -ciu-a.Var.: aciuiá vb. I, aciuí vb. IV] – Lat. *accubiliare.

ACIUÍ vb. IV v. aciua.

ACIUIÁ vb. I v. aciua.

ACIUÁ, aciuez, vb. I. Refl. A-și găsi refugiu, a se stabili (vremelnic), a se pune la adăpost undeva sau pe lângă cineva; a se pripăși, a se oploși, a se aciola, a se agesti. ♦ Tranz. (Rar) A da adăpost. [Pr.: -ciu-a.Var.: aciuiá vb. I, aciuí vb. IV] – Lat. *accubiliare.

ACIUÁ, aciuez, vb. I. Refl. 1. A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost, a căuta ocrotire, a se pripăși, a se oploși (undeva sau pe lîngă cineva); a se aciola. Fata se văicărea și ea, că nu știa... unde să se aciueze. ISPIRESCU, L. 335. Nici o lighioaie nu se poate aciua pe lîngă casă de răul vostru. CREANGĂ, A. 37. ◊ Tranz. (Rar) A adăposti. Căpătă învoire de la femeia lui să-i aciueze [pe copii] în casă. ȘEZ. I 66. 2. (Rar) A se odihni, a se culca. Mănîncă și după aceea se aciuează. SBIERA, P. 58. – Pronunțat: -ciu-a. – Variante: aciuiá (STANCU, D. 120, NEGRUZZI, S. I 118) vb. I, aciuí, aciuiesc (POPESCU, B. II 84), vb. IV.

ACIUÁ, aciuez, vb. I. Refl. 1. A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost undeva sau pe lângă cineva; a se pripăși, a se oploși. ♦ Tranz. (Rar) A da adăpost. 2. (Rar) A se odihni, a se culca. [Pr.: -ciu-a.Var.: aciuiá vb. I] – Lat. *accubiliare.

ACIUIÁ vb. I. v. aciua.

A SE ACIUÁ mă ~éz intranz. (despre ființe pribege) A-și găsi adăpost; a se pripăși; a se oploși. [Sil. -ciu-a] /<lat. accubiliare

A ACIUÁ ~éz tranz. A face să se aciueze; a adăposti; a oploși. /<lat. accubiliare

aciuà v. 1. a se adăposti (termen ciobănesc): păstorii se aciuează cu a lor turme ’n munții învecinați NEGR.; 2. cu sensul generalizat: nici o lighioaie nu se poate aciua pe lângă casă de răul vostru CR. [Cf. lat. ACQUIERE].

acĭuĭéz, a acĭuĭá și aciŭá v. tr. (lat. accéllo, -áre adăpostesc în celulă, d. cella, célulă, cămăruță, poĭată. Din accello vin formele fără l, ca acĭŭĭez, ĭar din accellare vine acĭolez). Adăpostesc. Rar. Odihnesc, potolesc. V. refl. Un bordeĭ, în care se aciŭa cum putea (Sadov. VR. 2, 9, 309), se acĭŭase acolo (Rebr. 2, 61). În Vc. Arg. acĭolez și acĭurez. În Trans. și Olt. mă acĭuĭesc: rămas numaĭ cu căsuța, s’a acĭuit pe lîngă Paraschiva (Rebr. 2, 35). V. olejesc 2.

arată toate definițiile

Intrare: aciuat
aciuat adjectiv
  • silabație: a-ciu-at
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aciuat
  • aciuatul
  • aciuatu‑
  • aciua
  • aciuata
plural
  • aciuați
  • aciuații
  • aciuate
  • aciuatele
genitiv-dativ singular
  • aciuat
  • aciuatului
  • aciuate
  • aciuatei
plural
  • aciuați
  • aciuaților
  • aciuate
  • aciuatelor
vocativ singular
plural
Intrare: aciua
  • silabație: a-ciu-a
verb (VT214)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aciua
  • aciuare
  • aciuat
  • aciuatu‑
  • aciuând
  • aciuându‑
singular plural
  • aciuea
  • aciuați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aciuez
(să)
  • aciuez
  • aciuam
  • aciuai
  • aciuasem
a II-a (tu)
  • aciuezi
(să)
  • aciuezi
  • aciuai
  • aciuași
  • aciuaseși
a III-a (el, ea)
  • aciuea
(să)
  • aciueze
  • aciua
  • aciuă
  • aciuase
plural I (noi)
  • aciuăm
(să)
  • aciuăm
  • aciuam
  • aciuarăm
  • aciuaserăm
  • aciuasem
a II-a (voi)
  • aciuați
(să)
  • aciuați
  • aciuați
  • aciuarăți
  • aciuaserăți
  • aciuaseți
a III-a (ei, ele)
  • aciuea
(să)
  • aciueze
  • aciuau
  • aciua
  • aciuaseră
verb (VT408)
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aciui
  • aciuire
  • aciuit
  • aciuitu‑
  • aciuind
  • aciuindu‑
singular plural
  • aciuiește
  • aciuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aciuiesc
(să)
  • aciuiesc
  • aciuiam
  • aciuii
  • aciuisem
a II-a (tu)
  • aciuiești
(să)
  • aciuiești
  • aciuiai
  • aciuiși
  • aciuiseși
a III-a (el, ea)
  • aciuiește
(să)
  • aciuiască
  • aciuia
  • aciui
  • aciuise
plural I (noi)
  • aciuim
(să)
  • aciuim
  • aciuiam
  • aciuirăm
  • aciuiserăm
  • aciuisem
a II-a (voi)
  • aciuiți
(să)
  • aciuiți
  • aciuiați
  • aciuirăți
  • aciuiserăți
  • aciuiseți
a III-a (ei, ele)
  • aciuiesc
(să)
  • aciuiască
  • aciuiau
  • aciui
  • aciuiseră
verb (VT213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aciuia
  • aciuiere
  • aciuiat
  • aciuiatu‑
  • aciuind
  • aciuindu‑
singular plural
  • aciuia
  • aciuiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aciuiez
(să)
  • aciuiez
  • aciuiam
  • aciuiai
  • aciuiasem
a II-a (tu)
  • aciuiezi
(să)
  • aciuiezi
  • aciuiai
  • aciuiași
  • aciuiaseși
a III-a (el, ea)
  • aciuia
(să)
  • aciuieze
  • aciuia
  • aciuie
  • aciuiase
plural I (noi)
  • aciuiem
(să)
  • aciuiem
  • aciuiam
  • aciuiarăm
  • aciuiaserăm
  • aciuiasem
a II-a (voi)
  • aciuiați
(să)
  • aciuiați
  • aciuiați
  • aciuiarăți
  • aciuiaserăți
  • aciuiaseți
a III-a (ei, ele)
  • aciuia
(să)
  • aciuieze
  • aciuiau
  • aciuia
  • aciuiaseră
acioa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aciuat

etimologie:

  • vezi aciua
    surse: DEX '09

aciua acioa aciui aciuia

  • 1. popular A-și găsi refugiu, a se stabili (vremelnic), a se pune la adăpost undeva sau pe lângă cineva; a se pripăși, a se oploși, a se aciola, a se agesti.
    exemple
    • Fata se văicărea și ea, că nu știa... unde să se aciueze. ISPIRESCU, L. 335.
      surse: DLRLC
    • Nici o lighioaie nu se poate aciua pe lîngă casă de răul vostru. CREANGĂ, A. 37.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A da adăpost.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: adăposti un exemplu
      exemple
      • Căpătă învoire de la femeia lui să-i aciueze [pe copii] în casă. ȘEZ. I 66.
        surse: DLRLC
  • 2. rar A se odihni, a se culca.
    exemple
    • Mănîncă și după aceea se aciuează. SBIERA, P. 58.
      surse: DLRLC

etimologie: