8 definiții pentru ferit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FERÍT, -Ă, feriți, -te, adj. Pus, aflat la adăpost; p. ext. (despre locuri, regiuni etc.) puțin cunoscut, izolat, ascuns. ♦ (Despre ochi, privire) Care ezită să privească pe interlocutor în față. – V. feri.

ferit1, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 5/1 / Pl: ~iți, / E: feri] 1 Pus la adăpost. 2 Apărat de un pericol. 3 Ocrotit. 4 (Pex; d. locuri, regiuni etc.) Puțin cunoscut Si: ascuns, izolat, tăinuit. 5 (D. ochi, privire) Care ezită să privească interlocutorul în față.

FERÍT, -Ă, feriți, -te, adj. Pus, aflat la adăpost; p. ext. (despre locuri, regiuni etc.) puțin cunoscut, izolat, tăinuit, ascuns. ♦ (Despre ochi, privire) Care ezită să privească pe interlocutor în față. – V. feri.

FERÍT2, -Ă, feriți, -te, adj. Pus sau aflat la adăpost; p. ext. puțin cunoscut, tăinuit, ascuns. Unii plănuiau să se dea afund... prin văile ferite. GALACTION, O. I 277. Țineam [oglinda] strînsă la piept, ferită de lumini. ANGHEL, PR. 8. Locul e ferit și iepele au ce paște. CREANGĂ, P. 128. ♦ (Despre ochi) Care nu privește în față pe interlocutor, care are o căutătură piezișă. Copila întoarse puțin fruntea, cu ochii feriți. SADOVEANU, M. C. 152.

FERÍT1 ~tă (~ți, ~te) 1) v. A FERI. 2) Care este ascuns de ochii lumii; tainic. /v. a feri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FERÍT adj. 1. v. adăpostit. 2. v. dosnic. 3. v. furiș.

FERIT adj. 1. adăpostit, apărat, ocrotit, păzit, protejat, sigur, (înv.) scutit. (Un loc mai ~.) 2. ascuns, dosit, dosnic, izolat, lăturalnic, retras, singuratic, tainic, tăinuit, (rar) lăturaș, (înv. și reg.) săcret, (reg.) lăturiș. (În ungherul cel mai ~.) 3. ascuns, furiș, furișat. (O sărutare ~.)

Intrare: ferit (adj.)
ferit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ferit
  • feritul
  • feritu‑
  • feri
  • ferita
plural
  • feriți
  • feriții
  • ferite
  • feritele
genitiv-dativ singular
  • ferit
  • feritului
  • ferite
  • feritei
plural
  • feriți
  • feriților
  • ferite
  • feritelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ferit (adj.)

  • 1. Pus, aflat la adăpost.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: adăpostit (adj.) dosnic furiș (adj.) 3 exemple
    exemple
    • Unii plănuiau să se dea afund... prin văile ferite. GALACTION, O. I 277.
      surse: DLRLC
    • Țineam [oglinda] strînsă la piept, ferită de lumini. ANGHEL, PR. 8.
      surse: DLRLC
    • Locul e ferit și iepele au ce paște. CREANGĂ, P. 128.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune (Despre locuri, regiuni etc.) Puțin cunoscut.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: ascuns (adj.) izolat tainic tăinuit
    • 1.2. (Despre ochi, privire) Care ezită să privească pe interlocutor în față.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Copila întoarse puțin fruntea, cu ochii feriți. SADOVEANU, M. C. 152.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi feri
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX