primi²- ec vz prim⁴ corectat(ă)

primi¹ [At: CORESI, EV. 236 / Pzi: ~mesc / E: slv приимѫ] 1 vt (C. i. bunuri materiale care aparțin sau care i se cuvin subiectului ori care îi sînt dăruite, oferite, trimise etc.) A intra în posesia sau în folosința a... Si: a căpăta, a obține. 2 vt (Spc; c. i. sume de bani) A încasa. 3 vt (Spc; c. i. scrisori) A ajunge la adresa indicată. 4 vt (Pex; d. persoane) A accepta să intre în posesia a ceva. 5 vt (Îrg; spc; d. persoane) A moșteni. 6 vtr (Îvr; c. i. copii) A (i se) naște. 7 vt (Înv; îe) A ~ în sine A rămâne însărcinată Si: a concepe, a procrea. 8 vt (C. i. nume, titluri, ranguri) A deveni deținătorul, titularul. 9 vt (C. i. mărfuri) A lua în primire, în inventar, în fondul destinat vânzării. 10-11 vt (C. i. știri, informații, explicații, dispoziții, ordine etc.) (A lua ori) a i se aduce la cunoștință. 12 vt (Pex) A beneficia de avantajul, de privilegiul de a lua cunoștință. 13 vt A prelua de la cineva. 14 vt A suporta efectele negative ale unei acțiuni, circumstanțe etc. 15 vt A veni în contact cu... 16 vt (Spc) A recepta. 17 vr (Reg) A-i prii. 18 vi (Mun) A înnebuni. 19 vt (C. i. oaspeți, solicitatori etc.) A întâmpina, adesea în mod festiv, protocolar. 20 vt (Pex) A oferi ospitalitate, găzduire. 21 vt A accepta în casă. 22 vt A accepta să găzduiască. 23 vt(a) A avea oaspeți, pe care îi tratează cu mâncare, băutură, dulciuri etc. 24 vt A accepta o vizită. 25 vt(a) A acorda o audiență. 26-27 vt(a) (Înv; îe) A ~ de... A considera ca... sau drept... 28 vt (Jur) A admite ca veridic, ca legitim. 29 vt (C. i. legi, teorii, doctrine, concepții religioase etc.) A adera. 30 vi (Îvr) A înțelege pentru a accepta. 31 vt A avea o anumită atitudine de acceptare, negare, respingere, indiferență etc. 32 vt (Spc) A manifesta bunăvoință, înțelegere, plăcere. 33 vt A accepta cu bunăvoință, cu înțelegere, cu plăcere. 34 vt A admite pe cineva într-un anumit cerc, în cadrul unei organizații, al unei instituții, într-o anumită funcție. 35 vt (C. i. oameni, creștini) A acorda milă, iertare. 36 vt A ierta de păcate. 37 vt (Subiectul este divinitatea) A fi bun, îndurător, binevoitor. 38 vt (Înv; c. i. divinitatea sau reprezentanți ai acesteia) A da ascultare. 39 vt (Înv; c. i. divinitatea sau reprezentanți ai acesteia) A se încrede în... 40 vt A îngloba. 41 (Înv; c. i. oameni) A pune stăpânire un sentiment pe cineva.

PRIMI, primesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua în posesie un obiect înmînat, predat, dăruit, trimis. V. căpăta. [Ștefan-vodă] primi spata în mîna dreaptă, ridicînd-o o clipă asupra poporului. SADOVEANU, F. J. 24 Primise o scrisoare. BART, E. 384. ♦ A accepta ceea ce ți se oferă. Eu primesc orice, chiar și complimente! REBREANU, R. I 56. ♦ A fi obiectivul spre care se îndreaptă (sau care suferă) o acțiune. A primi o veste. A primi un telefon. A primi o lovitură. ◊ Fig. Domnul de Marenne primi în nări mireasma și ochii i se înduioșară. SADOVEANU, Z. C. 45. ♦ A deveni deținătorul (unui nume, unui titlu, unui rang), a i se da, a i se atribui cuiva (un nume, un titlu etc.). Copilul a primit numele de Ion. 2. A intra în posesia unui lucru datorat, a încasa (o sumă de bani). Să fie știut prin acest zapis... că eu, Pepelea, am vîndut d-sale, giupînului Arvinte, casa mea ce-o am de la părinți și că am primit toți banii. ALECSANDRI, T. I 319. ◊ Fig. Căliman să vie să-și primească dreptatea după care de atîția ani suspină. SADOVEANU, F. J. 27. 3. A te ocupa de un oaspete, a ieși în întîmpinarea lui. Primește d-ta boierii. că eu oi primi cucoanele. ALECSANDRI, T. I 157. Bădița de preste deal, Ar veni și n-are cal... Da, zău, vino și pe jos, Că te-oi primi bucuros. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 105. ♦ A accepta vizita cuiva. Apoi cară-te... N-are vreme să te primească boieru. ALECSANDRI, T. I 212. ◊ Absol. Ministrul primește între orele 11 și 13. 4. A admite, a include (pe cineva) într-o întreprindere, într-o instituție sau într-o organizație. Cînd am primit noi la corp (la armată) erau oameni mai zdraveni, mai chipeși. SADOVEANU, O. VI 135. 5. A consimți la..., a fi de acord cu...; a accepta, a admite, a se învoi. Te rog... primește a te logodi cu dînsa. ALECSANDRI, T. I 225. Vodă nu primește ca să tipăresc istoria înainte. KOGĂLNICEANU, S. 106. ◊ Absol. Actorul îi propuse să-l ia sufler cu șapte galbeni pe lună, și băiatul primi cu bucurie. CARAGIALE, O. III 231. Din două una, dați-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! dar atunci să nu se schimbe nimica, ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo. id. ib. I 148. ♦ A manifesta o anumită atitudine față de cineva sau de ceva. Publicul a primit foarte bine aceste încercări. GHEREA, ST. CR. II 186.

PRIMI- v. prim (3) [în DN].

PRIMI-/PRIMO- elem. „întâi, inițial”. (< fr. primi-, primo-, cf. lat. primus)

A PRIMI ~esc tranz. 1) (obiecte) A lua în posesia sa (ca ceva dăruit, trimis, obținut). ~ un colet. ~ felicitări. 2) (oaspeți, vizitatori etc.) A introduce (benevol) în domeniul stăpânit; a lăsa sau a face să intre (undeva). 3) (despre persoane) A angaja în baza unei legislații; a încadra. 4) (despre ființe) A fi pus în situația de a suporta. ~ o admonestare. 5) (doleanțe, reclamații etc.) A recunoaște ca fiind valabil; a admite. /

primì v. 1. a lua ce se oferă, ce se dă, ce se trimite; 2. a obține ce se datorește: a primi leafa; 3. a primi bine sau rău: a primi o vizită, a primi oaspeți; 4. (absolut) a primi vizite: ministrul primește Marția; 5. a căpăta: a primi ajutor; 6. se zice de binele sau de răul ce vine: am primit o veste bună; 7. a consimți: nu primesc. [Slav. PRIIMATI, a lua].

JUNE, -Ă, juni, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Înv. și fam.) Tânăr. ◊ June-prim = actor care interpretează roluri de tânăr îndrăgostit. 2. S. m. (Reg.) Holtei, burlac, becher. – Lat. juvenis.

PRIM², -Ă, primi, -e, num. ord. (Adesea cu valoare de adjectiv) 1. Cel dintâi (în spațiu sau în timp); care se află la început, în fruntea unei serii; întâi, dintâi. ◊ Prima tinerețe = întâia perioadă a tinereții, care urmează imediat copilăriei. Primă audiție = executare a unei bucăți pentru prima oară în fața publicului. Prim-ajutor = ajutor medical imediat, care se dă unui bolnav sau unui accidentat la fața locului. Materie primă = material destinat prelucrării în vederea fabricării unui produs finit. ◊ Loc. adv. În primul rând (sau loc) = înainte de toate. ♦ (Cu valoare adverbială, la f.; fam.) Mai întâi; primo. 2. Care este înaintea tuturor în privința însemnătății, a rangului, a calităților; important, principal. ◊ Prim-amorez = actor care interpretează rolul de tânăr îndrăgostit; june prim. ◊ Loc. adj. De prim(ul) rang = de calitate superioară; excelent. ♦ (Ca element de compunere, precedând un termen care indică o funcție sau un grad ierarhic) Pe treapta cea mai înaltă, întâiul în categoria respectivă. Prim-solist. ◊ Prim-ministru = șeful executivului; premier. ♦ (Despre instrumente, voci, instrumentiști) Care execută melodia principală, dominantă. 3. (În sintagma) Număr prim = număr divizibil numai cu unitatea sau cu el însuși. – Din lat. primus.

preemi^[1] v vz primi¹ corectat(ă)

preimi^[1] v vz primi¹ corectat(ă)

priimi^[1] v vz primi¹ corectat(ă)

prim³, ~ă [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 149 / Pl: ~i, ~e / E: mg prim] 1-2 smf, a (Obiect, persoană) care se află la început, înaintea tuturor în spațiu sau în timp. 3-4 a, no (Care se află) în fruntea unei serii. 5 a (Îs) ~ă audiție Executare pentru prima oară a unei compoziții muzicale. 6 a (Pex; îas) Compoziție muzicală executată prima oară. 7-8 a (Îljv) În ~ă audiție (Care se execută) pentru prima oară în fața publicului. 9 sn (Muz; înv) Primă (8). 10 a (Îc) ~-plan Imagine în cinematografie care prezintă detaliile unor obiecte, unor personaje filmate de aproape. 11 a (Îc) June-~ sau ~-amorez Actor sau cântăreț care interpretează rolul principal de îndrăgostit la teatru sau la operă. 12 a (Îc) ~-secretar, ~-dirijor, ~ă-balerină Indică gradul cel mai înalt în ierarhia funcțiilor pe care le precedă. 13 a (Îc) ~-ministru Președinte al Consiliului de Miniștri. 14 sf Cea mai valoroasă, cea mai bună parte din ceva. 15 a (D. voci, instrumentiști) Care execută melodia principală, dominantă. 16 a (Mat; d. simboluri; îoc secund, terț etc.) Care este primul dintr-o înșiruire de simboluri de același fel: a’, a„, a’” etc. 17 sn (Mat; pex) Semn ca un accent pus la umăr, care deosebește două cantități corelative reprezentate prin același simbol. 18 a (Mat; îs) Număr ~ Număr care este divizibil numai cu unitatea sau cu el însuși. 19 (Îlav) În ~ul rând (sau, rar, loc) Înainte de toate. 20 a (Îs) Materie ~ă Material prin a cărui prelucrare se obțin produse finite. 21 a (Îs) ~a tinerețe Perioadă de început a tinereții, care urmează imediat după copilărie. 22-23 a, no (Care este) cel dintâi în ordinea calității. 24-25 a, no (Care este) cel dintâi în ordinea importanței. 26-27 a, no (Care este) cel dintâi în ordinea apariției Si: primordial. 28 a (Glg; îvr) Paleozoic. 29 av (Fam; îf prima) În primul rând Si: primo.

prim⁴- [At: DN³ / V: primi-, primo-² / E: lat primo] Element prim de compunere savantă cu semnificațiile: 1-2 Întâi, din punct de vedere (spațial sau) temporal. 3-4 Primul, din punct de vedere (calitativ sau) ierarhic. corectat(ă)

primo-² ec vz prim⁴ corectat(ă)

PRIMUS INTER PARES (lat.) = Primul între egali. Președintele nu e decît primus inter pares.

JUNE, -Ă, juni, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Astăzi rar) Tânăr. ◊ June prim = actor care interpretează roluri de tânăr îndrăgostit. 2. S. m. (Reg.) Holtei, burlac, becher. – Lat. juvenis.

PRIM², -Ă, primi, -e, num. ord. (Adesea cu valoare de adjectiv) 1. Cel dintâi (în spațiu sau în timp); care se află la început, în fruntea unei serii; întâi, dintâi. ◊ Prima tinerețe = întâia perioadă a tinereții, care urmează imediat copilăriei. Primă audiție = executare a unei bucăți pentru prima oară în fața publicului. Prim ajutor = ajutor medical imediat, care se dă unui bolnav sau unui accidentat la fața locului. Materie primă = material destinat prelucrării în vederea fabricării unui produs finit. ◊ Loc. adv. În primul rând (sau loc) = înainte de toate. ♦ (Cu valoare adverbială, la f.; fam.) Mai întâi; primo. 2. Care este înaintea tuturor în privința însemnătății, a rangului, a calităților; important, principal. ◊ Prim amorez = actor care interpretează rolul de tânăr îndrăgostit; june prim. ◊ Loc. adj. De prim(ul) rang = de calitate superioară; excelent. ♦ (Ca element de compunere, precedând un termen care indică o funcție sau un grad ierarhic) Pe treapta cea mai înaltă, întâiul în categoria respectivă. Prim-solist. ◊ Prim-ministru = șeful executivului; premier. ♦ (Despre instrumente, voci, instrumentiști) Care execută melodia principală, dominantă. 3. (În sintagma) Număr prim = număr divizibil numai cu unitatea sau cu el însuși. – Din lat. primus.

JUNE, -Ă, juni, -e, adj. (Învechit și regional; despre oameni) Tînăr. Au nu ai fost jună, n-ai fost tu frumoasă? EMINESCU, O. I 37. Cei mai juni se apărau cu turbare. NEGRUZZI, S. I 152. P-aici, ziceau bătrînii, o boltă arătînd, Intră o jună doamnă. ALEXANDRESCU, M. 11. ◊ (Rar, despre animale) În tufișurile din colțul sărac al cimitirului încerca în răstimpuri să fluiere un mierloi june. SADOVEANU, M. C. 80. ◊ (Substantivat) Se făcu un drag de june ca un brad. RETEGANUL, P. III 31. În acel echipaj... era... și un june brunet care de pe barbetă și musteți se cunoștea că era străin. NEGRUZZI, S. I 37. Alăuta zice din strună: Oh, ce frumușică jună! Iar toba zice: lasă, lasă, C-o s-o vedem și mireasă. PANN, P. V. II 111. ◊ (În vechea terminologie teatrală) June prim = actor care interpretează roluri de tineri amorezi. ♦ (Substantivat, m.; regional) Holtei, burlac, flăcău. Rău îmi stă june bătrîn... Rău îmi stă june cu barbă! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 459.

PRIM², -Ă, primi, -e, num. ord. 1. Cel dintîi, din punctul de vedere al locului sau al timpului; care este în fruntea unei serii; întîi, dintîi. V. inițial. Ipoteștii, cu pădurile dimprejur și oamenii de acolo, au fost primii dascăli ai poetului. BENIUC, P. 17. Fondul prim al lui Eminescu fiind optimist, el nu vede în orișicare lucru o durere. IONESCU-RION, C. 87. Ceea ce eres am spus și am să mai spun – asta e numai capitolul prim al unei serii mari. CARAGIALE, O. VII 456. ◊ Prim ajutor = ajutorul imediat ce se dă răniților în caz de accident sau în război. Post de prim ajutor. ▭ Număr prim = număr divizibil numai cu 1, sau prin el însuși. Prima tinerețe = perioadă a tinereții care urmează imediat după copilărie. Materie primă = material destinat prelucrării în vederea fabricării unui produs finit. Economii de materii prime. ♦ Loc. adv. În primul rînd (sau loc) = înainte de toate. Mă aflam întîia oară în preajma unor dropii și țineam în primul rînd ca, din acest prim contact, să scot informațiile și învățămintele de care aveam nevoie. SADOVEANU, O. L. 76. Pentru (sau de) prima oară (sau dată) = pentru întîia oară. Craiul atunci a înțeles, De prima oară-n viață, că-n plînset stă balsamul Durerii. COȘBUC, P. II 183. ◊ Expr. A fi (sau a se afla, a lupta etc.) în primele rînduri = a fi în frunte. 2. Care este înaintea tuturor în privința însemnătății, a rangului, a calităților. V. principal, fundamental. Primul loc la concurs. Marfă de prima calitate. ◊ Loc. adj. De primul rang = de calitate superioară; superior, excelent. De primă necesitate v. necesitate. ♦ (Adjectival, f. art.; familiar) Excelent, bun, de cea mai bună calitate. Dănilă alege brînza cea mai prima. SADOVEANU, O. L. 159. Eu, domn’ judecător, reclam pardon... clondirul cu trei chile mastică prima. CARAGIALE, O. II 37. 3. (Ca element de compunere, precedînd un termen care indică o funcție sau un grad ierarhic) Pe treapta cea mai înaltă, întîiul în categoria respectivă. Prim-locțiitor. Primă-balerină. ▭ Vechiul prim-amorez de la Galați nu făcea de loc de militar. GALACTION, O. I 131. Se credea frumos, seducător și-și dușmănea colegii din teatru, cărora li se dădeau roluri de primi-amorezi. CAMIL PETRESCU, O. II 109. Fusese numit prim-secretar la ambasada din Constantinopol în locul ducelui de Beaufremont. GHICA, A. 10. Prim-ministru = președinte al Consiliului de Miniștri. Întîiul prim-ministru al Romîniei unite proclama tristul și durerosul adevăr că brațele țăranului constituiau capitalul proprietarilor. KOGĂLNICEANU, S. A. 211.

PRIM, -Ă adj., num. ord. 1. Cel dintîi (în spațiu sau în timp); care se află în fruntea unei serii. ◊ Materie primă = material prin a cărui prelucrare se obțin produse finite. 2. Cel mai bun; cel mai însemnat etc. ◊ De prim rang = de calitate superioară. 3. Pe treapta cea mai înaltă, întîiul în categoria respectivă. // Element prim de compunere savantă cu sensul „întîi”, „primul”. [Var. primi-, primo-. / < lat. primus, cf. fr. primi-, it. primo-].

PRIMO- v. prim (3) [în DN].

PRIMPLAN s.n. Cadru cinematografic în care interpreții sunt filmați de aproape. [Pl. -nuri. / < prim- + plan].

PRIM¹- elem. „primul”. (< fr. prim-, cf. lat. primus)

PRIM²-, -Ă num. ord., adj. 1. cel dintâi (în spațiu sau în timp); care se află în fruntea unei serii. ♦ (mat.) număr ~ = număr natural care nu admite alți divizori decât pe 1 și pe el însuși; materie ~ă = materie brută prin a cărei prelucrare se obțin produse finite. 2. cel mai bun; cel mai însemnat etc. ♦ de ~ rang = de calitate superioară. 2. pe treapta cea mai înaltă, întâiul în categoria respectivă. ♦ ~ ministru = premier (< lat. primus)

PRIM-PLAN s. n. (cinem.) cadru în care interpreții sunt filmați de aproape. (după fr. premier plan)

PRIMO¹- elem. primi-. ()

PRIM ~ă (~i, ~e) și substantival (în opoziție cu ultim) (plasat, mai ales, înaintea substantivului) 1) Care este înainte, în față (prin importanță sau valoare); care se află în frunte; fruntaș. ~a impresie. ~ul student. ◊ Număr ~ număr care se împarte numai la el însuși sau la unitate. ~-ajutor ajutor imediat acordat unui bolnav sau unui rănit (până la transportarea lui în spital). Materie ~ă v. MATERIE. A fi (sau a se afla) în ~ele rânduri a fi (sau a se afla) în avangardă. De ~ rang (sau ordin) de importanță primordială. De ~ă necesitate foarte necesar. Pe ~(ul) plan pe planul din față. În ~ul rând mai întâi de toate. 2) (despre persoane) (la forma nearticulată, atașat de cuvântul determinat prin liniuță) Care este cel mai de sus într-o ierarhie. ~-secretar. ~-ministru. /<lat. primus

prim a. și m. întâiu, cel dintâiu. ║ prima, de întâia calitate: a mai prima... aleși pe sprânceană CAR.

preemésc, V. primesc.

priimésc, V. primesc.

1) *prim, -ă adj. (lat. primus, primu [un superlativ de la pro și prae, înainte. Comparativu prior]). Cel dintîĭ, întîĭu: primu om s’a numit Adam, primu prezident, un prim acont, cauză primă. – Vrom. den primă, de-a prima, maĭ întîĭ, în ainte de toate. Azĭ (Bihor) din primă, maĭ întîĭ; în primă, la timp.

primésc și (vechĭ) priimésc, preimésc și preemésc v. tr. (vsl. *priimati, pri-ĭenti, -imon, a primi; sîrb. primati, -miti. V. năĭmesc, uĭmesc). Accept, ĭau ceĭa ce mi se oferă, ce mi se dă, ce mi se trimete: a primi un dar. Ĭaŭ, incasez ceĭa ce mi se cuvine: primesc leafa. Ocup conform hotărîrilor altora: Japonia a primit Coreĭa în urma congresuluĭ de la Portsmouth (1905). Daŭ loc cu bucurie saŭ îmĭ arăt nemulțămirea: a primi bine (saŭ răŭ) niște oaspețĭ în casa ta. Capăt, obțin: primesc ajutor. Aflu: am primit o veste. Am atitudine cînd aflu, mă comport: poporu a primit vestea cu aplauze. Admit, acceptez, consimt la: a primi o condițiune. Absorb, înghit: marea primește fluviile. Trec în obiceĭ: moda asta s’a primit. Sufer: primesc o pedeapsă, o lovitură. Ĭaŭ, mi se dă: luna primește lumina de la soare, eleviĭ primesc învățătura de la școală, copiiĭ primesc vĭață de la părințĭ. Ĭaŭ, păstrez: ceara primește toate formele. Accept la audiență: ministru primește (adică lumea) Joĭa. V. intr. Arm. Fac loc în lăturĭ, mă daŭ la o parte: la dreapta primițĭ!

primi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primesc, 3 sg. primește, imperf. 1 primeam; conj. prez. 1 sg. să primesc, 3 să primească

primi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primesc, imperf. 3 sg. primea; conj. prez. 3 să primească

primi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primesc, imperf. 3 sg. primea; conj. prez. 3 sg. și pl. primească

june-prim (actor) s. m.

!prim¹/primul (antepus față de s. sau singur) num. m., f. primă/prima (un prim pas/primul pas, o primă observație/prima observație, A ieșit primul.) corectat(ă)

prim² (divizibil cu unu sau cu numărul însuși; brut) adj. m. postpus (factor, număr ~), pl. primi (factori ~) f. primă (materie ~), pl. prime (numere ~)

!prim-ministru (premier) s. m., art. prim-ministrul/primul-ministru; pl. prim-miniștri, art. prim-miniștrii/primii-miniștri (Cancelaria Prim-Ministrului, dar și *Corpul de Control al Primului-Ministru s. proprii) corectat(ă)

prim-plan (cadru filmat de aproape) s. n., pl. prim-planuri

+prima dată loc. adv.

+prima oară loc. adv.

+primă doamnă adj. + s. f. (~ de onoare)

primul v. prim³

*june-prim s. m.

*prim¹ adj. m. (număr ~), pl. primi (factori ~, trei ~ pași), art. primii (~ pași); f. primă (materie ~), pl. prime (materii ~, două ~ observații), art. primele (~ observații)

prim-ministru s. m., art. prim-ministrul; pl. prim-miniștri, art. prim-miniștrii

prim-plan s. n., pl. prim-planuri

*Război Mondial (Primul/al Doilea ~) (-di-al) s. propriu n.

prim num. m., pl. primi; f. sg. primă, g.-d. art. primei, pl. prime

prim-ministru s. m., art. prim-ministrul / primul-ministru; pl. prim-miniștri, art. prim-miniștrii / primii-miniștri

prim-plan s. n., pl. prim-planuri

prim-ministru

prim-ministru, prim-miniștri.

primi (primesc, primit), vb. – A lua, a accepta, a admite. – Var. înv. priimi. Sl. prijęti, priimą (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 291; Iordan, Dift., 139), cf. sb., cr., slov. primiti. – Der. primire, s. f. (recepție); primitor, adj. (ospitalier; s. m., destinatar); primiință, s. f. (înv., recepție).

prim (primă), adj. – Întîi. Lat. primus. Este posibil să fie cuvînt moștenit, căci apare în Palia de la Orăștie (1582); s-a păstrat și în Bihor (îm)primă „mai întîi, înainte de toate” (REW 6756), megl. prima „înainte, odinioară”. Cu celelalte sensuri este neologism. – Der. primă, s. f. (premiu; Arg., buzunarul din față), din fr. prime; prima, vb., din fr. primer; primat, s. m., din fr. primat. Primăriu, adj. (se zice despre anumite varietăți de fructe), cuvînt rar folosit de Slavici, pare rezultat dintr-o confuzie cu brumăriu. – Comp. primadonă, s. f., din it. primadonna; primogenitură, s. f., din fr. primogéniture; primordial, adj., din fr. primordial. – Cf. primar, primăvară.

PRIMI- „întîi, inițial”. ◊ L. primus „întîi, primul” > fr. primi-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. primi-. □ ~gen (v. -gen₂), adj., (despre utriculă sau epidermă) care apare într-o formă inițială, încă nediferențiată; ~pară (v. -par), adj., s. f., (femeie) care se află la prima naștere.

come prima (loc. it., „ca mai înainte”), indicație utilizată la repetarea identică a unei secțiuni muzicale, fără repetarea tututor indicațiilor notate prima oară.

prima prattica v. musica mensurata; monodie.

„Primus inter pares”, expresie latină însemnând „primul dintre egali” și care desemnează poziția episcopului de Roma și a Bis. creștine în cadrul pentarhiei, adică a sistemului celor cinci vechi patriarhate (Roma, Constantinopol, Alexandria, Antiohia și Ierusalim) din perioada sinoadelor ecumenice.

DONA PRAESENTIS CAPE LAETUS HORAE (lat.) primește cu bucurie darurile clipei de față – Horațiu, „Ode”, III, 8, 27.

PRIMUS INTER PARES (lat.) primul între egali – Persoana cea mai înzestrată sau mai onorată într-un grup relativ omogen.

a primi (pe cineva) în spațiu expr. a găzdui (pe cineva), a lua (pe cineva) în chirie; a închiria (cuiva) o cameră / un apartament.

nu contează, Jean boxează, marți și joi se antrenează, nu lovește, dar primește expr. nu-i nimic, n-are importanță.

prim, primi s. m. (în perioada dictaturii comuniste) prim-secretar al unui comitet județean de partid.

prima la căldură expr. (intl.) buzunarul interior al unei veste.

prima-ntâi expr. 1. (intl. – cu valoare de s. f.) câștigul realizat de un escroc. 2. (intl. – cu valoare de adj.) excelent, minunat.

PRIMI vb. I. 1. v. încasa. 2. a încasa, a ridica. (Și-a ~ drepturile de autor.) 3. a încasa, a vedea. (N-am ~ chiria de la el de un an.) 4. v. căpăta. 5. a căpăta, a dobândi, a obține, (înv. și reg.) a prânde, (înv.) a isprăvi, (fam. fig.) a pupa. (A ~ ceva în dar; a ~ învoire; a ~ ajutorul solicitat.) 6. v. obține. 7. v. recepționa. 8. v. afla. II. 1. v. admite. 2. v. coopta. 3. a accepta, a admite, a împărtăși. (Nu ~ opiniile lui.) 4. v. consimți. 5. v. aproba. 6. v. adopta. 7. v. angaja. 8. v. găzdui. 9. a lua. (L-a ~ în gazdă.) III. v. întâmpina.

PRIMI vb. v. aliena, înnebuni, prii, sminti, țicni.

primi vb. v. ALIENA. ÎNNEBUNI. PRII. SMINTI. ȚICNI.

PRIMI vb. I. 1. a încasa, a lua. (Și-a ~ retribuția.) 2. a încasa, a ridica. (Și-a ~ drepturile de autor.) 3. a încasa, a vedea. (N-am ~ chiria de la el de un an.) 4. a avea, a căpăta, a cîștiga, a dobîndi, a încasa, a obține. (~ 10 lei de la mine dacă...) 5. a căpăta, a dobîndi, a obține, (înv. și reg.) a prinde, (înv.) a isprăvi, (fam. fig.) a pupa. (A ~ ceva în dar; a ~ învoire; a ~ ajutorul solicitat.) 6. a căpăta, a obține, a scoate, a vedea. (Nu ~ un ban de la el.) 7. a prelua, a recepționa. (A ~ marfă.) 8. a afla. (A ~ vestea a doua zi.) II. 1. a accepta, a admite. (A fost ~ la club.) 2. a coopta. (L-a ~ în rîndul membrilor supleanți.) 3. a accepta, a admite, a împărtăși. (Nu ~ opiniile lui.) 4. a accepta, a admite, a consimți, a se învoi, a voi, a vrea. (~ să fii soția mea?) 5. a accepta, a admite., a aproba, a consimți, a încuviința, a se îndupleca, a îngădui, a se învoi, a lăsa, a permite, (livr.) a concede, (înv. și pop.) a se prinde. (înv. și reg.) a se pleca, (Mold. și Bucov.) a pozvoli, (înv.) a aprobălui, a mulțumi, a ogodi. (A ~ să se scoată la concurs postul vacant.) 6. a adopta, a-și însuși, (fig.) a îmbrățișa. (A ~ o nouă credință.) 7. a angaja, a băga, a încadra, a lua, a numi, (inv. și pop.) a năimi. (Îl ~ într-un serviciu.) 8. a adăposti, a găzdui, (pop.) a pripăși, a sălășlui, (reg.) a sălăși, (prin Bucov.) a încortela, (prin Ban. și Transilv.) a sălui, (înv.) a conăci, a făgădui, a sălășui. (L-a ~ cu bucurie în casa lui.) 9. a lua. (L-a ~ în gazdă.) III. a întîmpina, (înv. și reg.) a sprijini, (reg.) a prijini, (înv.) a tîmpina. (A ~ oaspeții cu pîine și sare.)

PRIM num., adj. 1. num. (înv. și reg.) protos. (E ~ul între judecători.) 2. adj. dintâi, întâi. (Lucrul ~ pe care vrem să-l discutăm.) 3. adj. v. originar.

PRIM-MINISTRU s. (POL.) cancelar, premier. (În unele state ~ul se numește cancelar sau premier.)

PRIM num., adj. 1. num. (înv. și reg.) protos. (E ~ între judecători.) 2. adj. dintîi, întîi. (Lucrul ~ pe care vrem să-l discutăm.) 3. adj. inițial, originar, primar, primordial. (Fondul ~ al caracterului său.)

PRIM-MINISTRU s. (POLITICĂ) cancelar, premier. (În unele state ~ se numește cancelar sau premier.)

A primi ≠ a alunga, a da, a refuza, a respinge

Prim ≠ ultim

On revient toujours à ses premières amours (fr. „Revenim totdeauna la primele iubiri”) – versurile unui cîntec din opera comică Joconde, cu textul de Étienne și muzica de Nicolo (act. III, sc. 1). Sensul s-a extins și expresia se aplică pentru tot ce o dată ne-a fost drag (persoane, lucruri, vorbe, idei...) și spre care ne întoarcem într-o zi cu aceeași simpatie din trecut. LIT.

Primus inter pares (lat. „Primul între egali”) – Formulă spre a desemna pe cel care, între oameni de talent, e cel mai talentat, sau, în sfirșit, un om superior ca pregătire dintr-o categorie, dintr-o breaslă.

Să se revizuiască, dar să nu se schimbe nimic! Caragiale, O scrisoare pierdută (act. III, sc. 1) – E finalul discursului electoral al lui Farfuridi: „Ori să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele... esențiale!” Se citează, bineînțeles în zeflemea, la adresa persoanelor cu păreri „pentru-contra”, cu atitudini ridicol contradictorii aidoma eroului caragialean. LIT.