prim⁴- [At: DN³ / V: primi-, primo-² / E: lat primo] Element prim de compunere savantă cu semnificațiile: 1-2 Întâi, din punct de vedere (spațial sau) temporal. 3-4 Primul, din punct de vedere (calitativ sau) ierarhic. corectat(ă)

PRIM, -Ă adj., num. ord. 1. Cel dintîi (în spațiu sau în timp); care se află în fruntea unei serii. ◊ Materie primă = material prin a cărui prelucrare se obțin produse finite. 2. Cel mai bun; cel mai însemnat etc. ◊ De prim rang = de calitate superioară. 3. Pe treapta cea mai înaltă, întîiul în categoria respectivă. // Element prim de compunere savantă cu sensul „întîi”, „primul”. [Var. primi-, primo-. / < lat. primus, cf. fr. primi-, it. primo-].

PRIM¹- elem. „primul”. (< fr. prim-, cf. lat. primus)

primi²- ec vz prim⁴ corectat(ă)

primo-² ec vz prim⁴ corectat(ă)

PRIMI- v. prim (3) [în DN].

PRIMO- v. prim (3) [în DN].

PRIMI-/PRIMO- elem. „întâi, inițial”. (< fr. primi-, primo-, cf. lat. primus)

PRIMO¹- elem. primi-. ()

PRIMI- „întîi, inițial”. ◊ L. primus „întîi, primul” > fr. primi-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. primi-. □ ~gen (v. -gen₂), adj., (despre utriculă sau epidermă) care apare într-o formă inițială, încă nediferențiată; ~pară (v. -par), adj., s. f., (femeie) care se află la prima naștere.