15 definiții pentru cancelar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cancelár sm [At: VĂCĂRESCUL, IST. 288/4 / V: (înv) camgeláriu, cangeláriu / Pl: ~i / E: lat cancellarius] 1 Șeful guvernului în Germania și în alte state. 2 Șeful cancelariei (1) și al arhivei regale în Evul Mediu. 3 Șeful cancelariei (1) unei reprezentanțe diplomatice sau al unui consulat.

CANCELÁR, cancelari, s. m. 1. Șeful guvernului în Germania, între anii 1871-1945. ◊ Cancelar federal = șeful guvernului în Austria și în Germania. 2. Șeful cancelariei și al arhivei regale sau imperiale în Evul Mediu. ♦ Șeful cancelariei unei reprezentanțe diplomatice sau al unui consulat. – Din lat. cancellarius.

CANCELÁR, cancelari, s. m. 1. Șeful guvernului în unele state. ◊ Cancelar federal = șeful guvernului în Austria și în Germania. 2. Șeful cancelariei și al arhivei regale sau imperiale în evul mediu. ♦ Șeful cancelariei unei reprezentante diplomatice sau al unui consulat. – Din lat. cancellarius.

CANCELÁR, cancelari, s. m. 1. (În trecut) Președinte al consiliului de miniștri în Austria și Germania. 2. (În Rusia țaristă și în alte țări capitaliste) Titlu de înaltă demnitate.

CANCELÁR, cancelari, s. m. 1. Președinte al consiliului de miniștri în Austria și Germania. 2. Titlu de înaltă demnitate în Rusia țaristă și în alte țări. – Lat. lit. cancellarius.

CANCELÁR s.m. 1. (În evul mediu) Șeful cancelariei și al arhivei regale sau imperiale. 2. Înalt demnitar (corespunzător unui prim-ministru) în Germania și odinioară în Rusia și în Austria. 3. Înalt demnitar al unei instituții în unele țări (Anglia, Franța etc.). ◊ Lord cancelar = președintele Camerei Lorzilor în Anglia. ♦ Șeful cancelariei reprezentanțelor diplomatice și consulare. [< lat. cancellarius].

CANCELÁR s. m. 1. (în evul mediu) șeful cancelariei și al arhivei regale sau imperiale. 2. înalt demnitar, prim-ministru în Germania și, odinioară, în Rusia și în Austria. 3. înalt demnitar al unei instituții în unele țări (Anglia, Franța etc.). ♦ lord ~ = președintele Camerei Lorzilor în Anglia. ◊ șeful cancelariei unei reprezentanțe diplomatice sau consulare. ◊ șef administrativ al unor universități din S.U.A. (< lat. cancellarius)

CANCELÁR ~i m. 1) (în Austria și în Germania) Șef al guvernului; prim-ministru. 2) (în evul mediu) Șef al cancelariei și al arhivei regale sau imperiale. /<lat. cancellarius, germ. Kanzler

cancelar m. 1. primul ministru (în Germania și Anglia); 2. secretar de consulat, al Senatului sau Camerei, al Universității, etc.

*cancelár m. (lat. cancellarius). Ministru de justiție în Francia pînă la 1789. Păstrător al sigilelor statuluĭ în Francia. Prim ministru în Anglia și Germania. Secretar (de consulat, al unuĭ senat, al uneĭ camere, universitățĭ ș. a.). Marele cancelar al legiuniĭ de onoare, administratoru acestuĭ ordin.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cancelár s. m., pl. cancelári

cancelár s. m., pl. cancelári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CANCELÁR s. v. prim-ministru. (În unele state, primul-ministru se numește ~.)

CANCELAR s. premier, prim-ministru. (În unele state primul ministru se numește ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cancelár (cancelári), s. m.1. Șeful guvernului. – 2. Șeful cancelariei. – Var. (înv.) canțelar, canțălar. Lat. cancellarius (sec. XVII), var. cu pronunțarea germ.Der. cancelarie (var. canțelarie, canțelerie, etc.), s. f. (birou sau secție a unei instituții destinată lucrărilor administrative; birou, cabinet; sala profesorilor); cancelariat, s. n. (cancelarie; funcția de cancelar); cancelarist, s. m. (Trans., funcționar de birou), din germ. Kanzellist. Sanzewitsch 198 derivă inutil canțelarie de la rus. cancelarije.

Intrare: cancelar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cancelar
  • cancelarul
  • cancelaru‑
plural
  • cancelari
  • cancelarii
genitiv-dativ singular
  • cancelar
  • cancelarului
plural
  • cancelari
  • cancelarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)