Definiția cu ID-ul 915944:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JÚNE, -Ă, juni, -e, adj. (Învechit și regional; despre oameni) Tînăr. Au nu ai fost jună, n-ai fost tu frumoasă? EMINESCU, O. I 37. Cei mai juni se apărau cu turbare. NEGRUZZI, S. I 152. P-aici, ziceau bătrînii, o boltă arătînd, Intră o jună doamnă. ALEXANDRESCU, M. 11. ◊ (Rar, despre animale) În tufișurile din colțul sărac al cimitirului încerca în răstimpuri să fluiere un mierloi june. SADOVEANU, M. C. 80. ◊ (Substantivat) Se făcu un drag de june ca un brad. RETEGANUL, P. III 31. În acel echipaj... era... și un june brunet care de pe barbetă și musteți se cunoștea că era străin. NEGRUZZI, S. I 37. Alăuta zice din strună: Oh, ce frumușică jună! Iar toba zice: lasă, lasă, C-o s-o vedem și mireasă. PANN, P. V. II 111. ◊ (În vechea terminologie teatrală) June prim = actor care interpretează roluri de tineri amorezi. ♦ (Substantivat, m.; regional) Holtei, burlac, flăcău. Rău îmi stă june bătrîn... Rău îmi stă june cu barbă! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 459.