19 definiții pentru accepta
din care- explicative (11)
- morfologice (4)
- relaționale (3)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ACCEPTA, accept, vb. I. Tranz. A fi de acord cu...; a primi, a consimți să...; a admite, a aproba, a încuviința. ♦ A suporta, a tolera. – Din fr. accepter, lat. acceptare.
ACCEPTA, accept, vb. I. Tranz. A fi de acord cu...; a primi, a consimți să...; a admite, a aproba, a încuviința. ♦ A suporta, a tolera. – Din fr. accepter, lat. acceptare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
accepta vt [At: MAIORESCU, D. II, 189 / Pzi: accept / E: fr accepter] A fi de acord.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*ACCEPTA (accept) vb. tr. 1 A primi (o propunere, un dar) ¶ 2 ⚚ A se îndatori să plătească o poliță la scadență [fr. < lat.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ACCEPTA, accept, vb. I. Tranz. (În opoziție cu refuza; cu privire la oferte, la propuneri) A primi, a consimți la..., a se învoi la... Accept invitația. ♦ (Cu privire la o situație, la un fapt) A fi de acord cu..., a se învoi la..., a admite, a aproba. Nu pot să accept vorbirea aceasta decît cu largi rezerve. GALACTION, O. I 226.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ACCEPTA, accept, vb. I. Tranz. A primi, a consimți să...; a fi de acord cu...; a admite, a aproba. – Fr. accepter (lat. lit. acceptare).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ACCEPTA vb. I. tr. A se învoi, a primi, a consimți, a admite. [Pron. ac-cep-. / cf. fr. accepter, lat. acceptare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ACCEPTA vb. tr. a primi, a consimți, a fi de acord. (< fr. accepter, lat. acceptare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A ACCEPTA accept tranz. 1) (cadouri, propuneri) A primi în mod voit. 2) fin. (conturi, polițe etc.) A primi în vederea achitării. /<fr. accepter, lat. acceptare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
acceptà v. 1. a primi (bucuros) 2. a semna o poliță.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*ACCEPT (pl. -te) sn. ⚚ 1 Declarațiunea pusă pe o poliță prin care cel ce iscălește se obligă să plătească la scadență suma prevăzută în acea poliță: acceptarea se exprimă prin cuvîntul „accept” (COD.-COM.) ¶ 2 Polița acceptată [germ. A c c e p t < lat.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
*accept și -éz, a -á v. tr. (lat. acceptáre, d. ac-cípere, ac-céptum a primi. V. încep. Primesc de bună voie: accept un dar. Mă arăt gata de: accept lupta. Accept o poliță, mă angajez s’o plătesc la scadență.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
accepta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. accept, 2 sg. accepți, 3 acceptă; conj. prez. 1 sg. să accept, 3 să accepte
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
accepta (a ~) vb., ind. prez. 3 acceptă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
accepta vb., ind. prez. 1 sg. accept, 3 sg. și pl. acceptă, 1 pl. acceptăm; conj. prez. 3 sg. și pl. accepte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
accepta (ind. prez. 1 sg. accept)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ACCEPTA vb. 1. v. aproba. 2. v. admite. 3. v. consimți. 4. v. conveni. 5. (POL.) a agrea. (A ~ un ambasador.) 6. v. recunoaște. 7. v. îngădui. 8. v. împărtăși.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ACCEPTA vb. 1. a admite, a aproba, a consimți, a încuviința, a se îndupleca, a îngădui, a se învoi, a lăsa, a permite, a primi, (livr.) a concede, (înv. și pop.) a se prinde, (înv. și reg.) a se pleca, (Mold. și Bucov.) a pozvoli, (înv.) a aprobălui, a mulțumi, a ogodi. (A ~ să se scoată la concurs postul vacant.) 2. a admite, a primi. (A fost ~ la club.) 3. a admite, a consimți, a se învoi, a primi, a voi, a vrea. (~ să fii soția mea?) 4. a conveni, a se învoi, (înv.) a pristăni. (A ~ să vină la nuntă.) 5. (POLITICĂ) a agrea. (A ~ un ambasador.) 6. a admite, a mărturisi, a recunoaște. (Pînă la urmă a ~ că așa este.) 7. a admite, a concepe, a îngădui, a permite, a răbda, a suferi, a suporta, a tolera, (înv. și reg.)a pristăni, (înv.) a obicnî, a volnici, (fig. fam.) a înghiți. (Nu pot ~ una ca asta!) 8. a admite, a împărtăși, a primi. (Nu ~ opiniile lui.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A accepta ≠ a dezaproba, a refuza, a renunța, a respinge
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
accepta (accept, -at), vb. – A fi de acord, a admite. < Fr. accepter. – Der. accept, s. n., din germ. Akzept care coincide cu pers. I de la accepta; acceptabil, adj.; acceptant, s. m. (persoană care acceptă); accepțiune, s. f.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT3) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
accepta, acceptverb
- 1. A fi de acord cu...; a primi, a consimți să... DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DNsinonime: admite aproba consimți primi încuviința
- Accept invitația. DLRLC
- Nu pot să accept vorbirea aceasta decît cu largi rezerve. GALACTION, O. I 226. DLRLC
-
etimologie:
- accepter DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
- acceptare DEX '09 DEX '98 DN