4 intrări

40 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZOR2 interj. v. zur.

ZOR1 s. n. 1. Activitate însuflețită, febrilă; grabă mare, urgență, sârguință, febrilitate, însuflețire. ◊ Loc. adv. Cu zor sau cu tot zorul = în grabă, repede. De zor = din plin, din toate puterile; cu înfrigurare, cu însuflețire, cu elan. Cu zorul = cu forța, forțat. ◊ Loc. vb. A avea zor = a se zori. ◊ Expr. Zor-zor = în mare grabă. A da zor = a lucra, a acționa cu mare grabă. A-i da zor cu (sau că...) = a nu mai conteni cu ceva, a insista. A da cuiva zor = a grăbi, a îmboldi pe cineva să facă ceva. A lua (pe cineva) la zor = a cere (cuiva) socoteală, a mustra. A lua (pe cineva) cu zorul = a constrânge, a forța (pe cineva). 2. Necesitate, nevoie; strâmtorare, necaz. Expr. A nu avea zor de ceva (sau de cineva) = a) a nu-i trebui, a nu-i fi necesar numaidecât; b) a nu-i păsa, a nu avea habar de ceva (sau de cineva). Ce zor ai? = ce-ți pasă? ce te interesează? ce-ți trebuie? A nu avea zor să... (sau de a...) = a nu avea interes să... – Din tc. zor „silă, forță”.

zor1 sn [At: ZILOT, CRON. 7 / Pl: (rar) ~uri / E: tc zor] 1 (Îvr) Silnicie. 2 (Îe) Dor de ~ Dragoste cu sila. 3 (Îlav) Cu ~ul (sau de ~) Forțat (2). 4 (Reg; îe) A lua la ~ (pe cineva) A cere socoteală. 5 (Reg; îae) A mustra1. 6 (Înv) A face (cuiva) (mare) ~ de bani A cere (insistent) o datorie. 7 (Înv; îe) A lua cu ~ul (pe cineva) A constrânge (1). 8 Activitate intensă Si: febrilitate (3), însuflețire. 9 Urgență. 10 (Îlav) Cu ~ (sau cu tot ~ul) ori ~-~ În grabă Si: repede. 11 (Îlav) De ~ Din toate puterile. 12 (Îal) Cu elan. 13 (Pop; îlv) A avea (sau, reg, a-i fi) ~ A se grăbi. 14-15 (Îlv) A(-i sau a-și) da ~ (Pop) A (se) zori2 (5-6). 16 (Reg; îal) A năvăli. 17 (Îlv) (Îvr) A da ~ A acționa cu mare grabă. 18 (Îlv) (Îvr) A(-i) da ~ (înainte) cu ..., (sau că..., să...) A nu mai înceta cu ceva Si: a insista. 19 (Rar; îe) A-și face mâniei ~ A se enerva (5). 20 Necesitate. 21 (Pex) Necaz. 22 (Reg; îs) Cal de ~ Cal foarte bun. 23 (Îvr; îe) A vedea ~ul A nu (mai) avea nici o posibilitate. 24 (Îe) A nu avea ~ să... (sau, îvr, de a...) A nu avea interes să... 25 (Îvr; îe) A avea ~ de... A avea (mare) nevoie de... 26 (Rar; îae) A avea ~ de... A-i păsa de... 27 (Înv) Atac militar Si: asalt (1).

zor2 ssg [At: POGOR, HENR. / E: sgp zori1] (Îvr) Zori1 (1). corectată

zor1 s.n. 1 Activitate însuflețită, febrilă; grabă mare, urgență, sîrguință, febrilitate, însuflețire. Stă truda o clipă... Și zorul pornește mai aprig (VOIC.). ◊ Loc.adv. Cu zor sau cu (tot) zorul = în grabă, repede. Oamenii s-au întors nedumeriți spre locul care le era arătat cu atîta zor (GALAN). De zor = din plin, din toate puterile; cu înfrigurare, cu însuflețire, cu elan. Baba scotocea de zor prin buzunarele șorțului (CĂL.). ◊ Loc.vb. A avea zor = a se grăbi. Cînd avem zor mare, chemăm și din afară (CA. PETR.). A da cuiva zor = a grăbi, a îmboldi pe cineva să facă ceva. Dă zor cailor, ca să ajungă mai repede. ◊ Expr. Zor-zor = în mare grabă. A(-i sau a-și) da zor = a lucra, a acționa cu mare grabă. Am să-mi dau zor, ca să-mi iau, cît mai curînd, licența (SLAV.). A(-i) da zor (înainte) cu (sau că..., să...) = a nu mai conteni cu ceva, a insista. În atmosfera acestor generoase iluzii, el îi dădu zor cu scrisul (VLAH.). 2 Necesitate, urgență neprevăzută, nevoie; strîmtorare, necaz. Armeanul avea alte zoruri (TUD.). ◊ Expr. A nu avea zor de ceva (sau de cineva) = a) a nu-i trebui, a nu-i fi necesar (ceva) numaidecît; b) a nu-i păsa, a nu avea habar de ceva (sau de cineva). Ce zor ai? = ce-ți pasă? ce te interesează? ce-ți trebuie? A nu avea zor să... (sau de a...) = a nu avea interes să... El n-avea nici un zor să se statornicească (VIN.). 3 (înv.) Atac militar; asalt. 4 (înv., reg.) Silnicie. ◊ Dor de zor = dragoste cu sila. ◊ Loc.adv. Cu zorul = cu forța, forțat. Lupta... să-i sărute mîinile cu zorul (CAR.). ◊ Expr. A lua (pe cineva) la zor = a cere (cuiva) socoteală; a dojeni, a mustra. A lua (pe cineva) cu zorul = a constrînge, a forța (pe cineva). • pl. -uri. /<tc. zor „silă, forță”.

ZOR1 s. n. 1. Activitate însuflețită, febrilă; grabă mare, urgență, sârguință, febrilitate, însuflețire. ◊ Loc. adv. Cu zor sau cu tot zorul = în grabă, repede. De zor = din plin, din toate puterile; cu înfrigurare, cu însuflețire, cu elan. Cu zorul = cu forța, forțat. ◊ Loc. vb. A avea zor = a se grăbi. A da cuiva zor = a grăbi, a îmboldi pe cineva să facă ceva. ◊ Expr. Zor-zor = în mare grabă. A da zor = a lucra, a acționa cu mare grabă. A-i da zor cu (sau că...) = a nu mai conteni cu ceva, a insista. A lua (pe cineva) la zor = a cere (cuiva) socoteală, a mustra. A lua (pe cineva) cu zorul = a constrânge, a forța (pe cineva). 2. Necesitate, nevoie; strâmtorare, necaz. ◊ Expr. A nu avea zor de ceva (sau de cineva) = a) a nu-i trebui, a nu-i fi necesar numaidecât; b) a nu-i păsa, a nu avea habar de ceva (sau de cineva). Ce zor ai? = ce-ți pasă? ce te interesează? ce-ți trebuie? A nu avea zor să... (sau de a...) = a nu avea interes să... – Din tc. zor „silă, forță”.

ZOR, (rar) zoruri, s. n. 1. Activitate grăbită, febrilă, însuflețită; grabă mare, urgență. Se auzeau uși trintite, pași grăbiți, zor mare. BASSARABESCU, V. 17. Era zor mare în lot satul. Moș Șărban, moș Sandu și încă vreo zece țărani... se îndeletniceau fiecare să mai dreagă cîte ceva la car. BUJOR, S. 132. Ce era foc și zor pe pînzele maestrului flamand deveni grație naturală și vioaie pe ale discipolului francez. ODOBESCU, S. III 138. Dă mai iute, soacră-mare, Că la nuntă e zor tare. TEODORESCU, P. R. 271. ◊ Loc. adv. Cu zor sau cu tot zorul = în grabă, repede. Fluturii de prin vîlcele Tu-i ascunzi acum cu zor! Culci în cuiburile lor Veselele rîndunele. COȘBUC, P. I 219. Mama toarnă cu tot zond Apă-n pumni, și se grăbește La copil și-i răcorește Obrăjorul. id. ib. 222. De zor = din plin, din toate puterile; cu înfrigurare, cu elan. Grăbite, pentru că își știu timpul măsurat, viorile cîntă de zor. BOGZA, C. O. 164. Într-un șopron, șoferul curăța automobilul, fluierînd de zor o melodie nemțească. REBREANU, R. II 49. Se pregătea de zor să-și treacă examenul de bacalaureat. VLAHUȚĂ, O. A. 95. Cu zorul = cu forța. Să ne desparță cu zorul, Să ne pedepsim cu dorul. TEODORESCU, P. P. 302. ◊ Expr. A da zor = a lucra, a acționa cu mare grabă, a se grăbi. Dă zor-nainte, inimă bolnavă, Și arde, gînd, în vîlvătăi și pară. BENIUC, V. 17. Și sărind, mugind, da zor Peste mîndrul vînător. aeecsandri, P. P. 166. (Eliptic) Copiii... zor înainte l-al patrulea asalt. ALECSANDRI, P. III 456. (Fig.) Copacii dau muguri ce cresc văzînd cu ochii, viața dă zor pretutindeni. La TDRG. A-i da zor cu... (sau că...) = a nu mai conteni cu... sau din..., a insista, a persista; a o ține una și bună. [Tata] îi da zor că m-a bătut cineva. PREDA, Î. 48. În atmosfera acestor generoase iluzii, el îi dă zor cu scrisul. VLAHUȚĂ, la TDRG. A da cuiva zor = a grăbi, a îndemna, a sili pe cineva. Mereu îmi dă zor să mă-nscriu și eu numaidecît. CARAGIALE, O. VII 232. Văzînd Mihai că nobilii nu înaintează mai încolo de Turda, începu a le da zor și le porunci ca în trei zile să pornească spre Alba- Iulia. BĂLCESCU, O. II 305. Comisarul dă zor calului său, ca s-ajungă la culcuș. RUSSO, O. 142. (Fig.) Dacă-ți spui vro veste dulce, Tu-i dai zor și ea se duce. ȘEZ. VIII 80. A avea zor = a avea grabă, a se grăbi. Naica Floare are zor. SLAVICI, N. I 54. A lua (pe cineva) la zor = a dojeni, a mustra, a cere socoteală. Luat atunci din nou la zor, a început să povestească isprăvile ce le-a făcut. La TDRG. A lua (pe cineva) cu zorul = a constrînge, a forță (pe cineva). Plîngerile și rugăciunile lor m-au atins la ficați și nu mă lasă inima... ca să-i iau cu zorul. ISPIRESCU, la TDRG. Zor-nevoie v. nevoie (3). (Rar) A-și face zor mîniei = a se ațîța singur, a-și face singur sînge rău, a se necăji. Bătu cu ciudă din picior Și repede-a plecat. S-a poticnit de-un lemn în tindă Și-și mai făcu mîniei zor. COȘBUC, P. I 256. (Rar) Zor-zor = în mare grabă. Unchiașul mîna, mîna zor-zor și calea nu se mai isprăvea. DELAVRANCEA, S. 251. Necesitate urgentă, nevoie; strîmtoare, necaz. În timpul acela însă, armeanul avea alte zoruri. TUDORAN, P. 341. Sărăcia, dacă văzu zorul, dele dosul pe ușă. ISPIRESCU, L. 209. Că la vreme și la zor Mult mi-a fost dăruitor. TEODORESCU, P. P. 354. ◊ Expr. A nu avea zor de ceva (sau de cineva) = a nu-ți trebui, a nu-ți fi necesar numaidecît. Că de lînă zor n-avea. TEODORESCU, P. P. 597. A nu avea zor să... (sau de a...) = a nu avea interes să... Domnul Moldovei nu avea nici un zor de a-și atrage ura unui puternic regat învecinat. HASDEU, I. V. 20. Ce zor ai? = ce-ți pasă? ce te interesează? Ce zor ai de ce-a spus el?

ZOR2 s. n. 1. Activitate însuflețită, grabă mare, urgență, febrilitate; sârguință, însuflețire. ◊ Loc. adv. Cu zor sau cu tot zorul = în grabă, repede. De zor = din plin, din toate puterile; cu înfrigurare, cu elan. Cu zorul = cu forța. ◊ Expr. Zor-zor = în mare grabă. A da zor = a lucra, a acționa cu mare grabă. A avea zor = a se grăbi. A da cuiva zor = a grăbi, a îndemna pe cineva să facă ceva. A-i da zor cu (sau că...) = a nu mai conteni cu ceva, a insista. A lua (pe cineva) la zor = a cere (cuiva) socoteală, a dojeni, a mustra. A lua (pe cineva) cu zorul = a constrânge, a forța (pe cineva). (Rar) A-și face zor mâniei = a se ațâța singur, a se necăji. 2. Necesitate, nevoie; strâmtorare, necaz. ◊ Expr. A nu avea zor de ceva (sau de cineva) = a) a nu-i trebui, a nu-i fi necesar numaidecât; b) a nu-i păsa, a nu avea habar de ceva (sau de cineva). Ce zor ai? = ce-ți pasă? ce te interesează? A nu avea zor să... (sau de a...) = a nu avea interes să... – Tc. zor „silă, forță; sudoare”.

ZOR n. rar 1) Acțiune grăbită și încordată. ◊ Cu ~ cu grabă mare. De ~ din toate puterile; din răsputeri. A-i da ~ a se grăbi. A da cuiva ~ a face pe cineva să se grăbească. 2) Ceea ce este necesar; necesitate; nevoie. /<turc. zor

zor n. 1. asalt (sens ieșit din uz): să dăm zorul din urmă, cumplitul nostru zor AL.; 2 urgență, grabă mare: a avea zor, a fi tare grăbit; a da zor, a împinge, a face să grăbească; de zor, de nevoie; zor nevoie, cu orice preț; 3. treabă grabnică: să fii iute de picior, să-mi ajuți la câte un zor POP. [Turc. ZOR, violență, silnicie].

zor n. fără pl. (turc. pers. zor, putere, violență, constrîngere; alb. bg. sîrb. zor, ngr. zóri. V. zurba și zurliŭ). Silnicie, violență (Vechî́). Grabă, urgență, nevoĭ: am mare zor să plec azĭ. A da zor, a grăbi, a zori: dădea zor să ajungă acasă. Cu zoru, cu grabă: nu-l lua cu zoru, că atuncĭ va lucra prost. De zor, cu hărnicie, cu grabă: a lucra de zor. Loc. adv. Zor-nevoĭe, numaĭ de cît, cu orĭ-ce preț, aman-zaman: ĭ-am spus să rămîĭe, dar el, zor-nevoĭe, să plece!

NEVÓIE, nevoi, s. f. 1. Ceea ce se cere, se impune să se facă; trebuință, necesitate, cerință; spec. chestiune, situație, afacere a cărei rezolvare are caracter urgent, presant. (Ec. pol.; la pl.) Dorințe, preferințe, așteptări care dobândesc un caracter obiectiv prin conștientizarea și includerea lor în obiceiurile de consum ale unor popoare. ◊ Loc. adj. și adv. (Rar) De nevoie = (strict) necesar, trebuincios, util. ◊ Loc. adv. La nevoie = în caz de trebuință; când trebuie, când este necesar. ◊ Expr. De voie, de nevoie = vrând-nevrând, silit. A avea (sau a fi) nevoie de cineva (sau de ceva) = a(-i) fi necesar, trebuincios, util cineva (sau ceva). A avea (sau a fi) nevoie să... = a considera sau a fi necesar să... A-și face nevoile = a defeca (și a urina). (Pop. și fam.) Zor-nevoie = cu orice preț, neapărat. ♦ (Înv.; la pl.) Treburi, afaceri. ◊ Expr. A-și căuta de nevoi = a se îngriji de propriile sale interese și obligații, fără a se amesteca în lucruri care nu-l privesc; a-și vedea de treabă. 2. Stare de sărăcie, de lipsă, de mizerie în care se află cineva; stare de jenă financiară. ♦ (Pop.) Epitet dat unui om sărac, neajutorat sau care nu știe să se descurce; sărăcie. 3. Ceea ce provoacă cuiva o suferință materială sau morală, un necaz, o nenorocire; (la pl.) greutăți, încercări, vicisitudini pe care le are de suportat cineva. ◊ Loc. adj. (Pop.) De nevoie = care provoacă neplăceri, necazuri; dificil, buclucaș. ◊ Expr. A ieși (sau a scăpa) din nevoie sau a scăpa (ori a se ridica) deasupra nevoii = a scăpa de griji, de necazuri, de sărăcie. A fi mâncat de nevoi = a suferi multe necazuri, lipsuri. (Pop.) A fi de nevoie sau a face cuiva nevoie = a pricinui cuiva necazuri. La (vreme de) nevoie = în împrejurări grele; la necaz. în nevoie (de ceva) = lipsit (de ceva); în lipsă, în suferință. ♦ Primejdie, pericol. ◊ Expr. Ca vai-nevoie = cu mare greutate. 4. (Înv.) Constrângere. ◊ Loc. adv, (Curent) De nevoie = fără voie, constrâns, silit (de împrejurări). (Înv.) De (sau din) nevoia cuiva (sau a ceva) = din cauza... 5. (Pop.) Lucru, fapt ieșit din comun, care miră, uimește; ciudățenie, minunăție; drăcovenie, drăcie. *- Loc. adv. (Fam.) Nevoie mare = (exprimând ideea de superlativ) strașnic, grozav. ♦ (Fam., art.; în exclamații și imprecații) Dracul, naiba. [Pr.: -vo-ie] – Din sl. nevolja.

ZUR interj. (Adesea cu „r” prelungit) Cuvânt care redă zornăitul metalelor sau zgomotul produs de ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte mici. [Var.: zor interj.] – Onomatopee.

ZUR interj. (Adesea cu „r” prelungit) Cuvânt care redă zornăitul metalelor sau zgomotul produs de ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte mici. [Var.: zor interj.] – Onomatopee.

zur1 i [At: ALECSANDRI, T. 1245 / V: zor, ~ai / E: fo] (Are sau pronunțat cu „r” prelungit) Cuvânt care redă zornăitul metalelor sau zgomotul produs de ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte mici etc.

zur2 s [At: PAȘCA, GL. / Pl: ? / E: nct] (Trs) Fel de mâncare pregătit din diverse legume.

zur interj, (adesea repet, sau pronunțat cu „r”prelungit) Cuvînt care redă zornăitul metalelor sau zgomotul produs de ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte mici. • și zor interj. /onomat.

arată toate definițiile

Intrare: Zor
nume propriu (I3)
  • Zor
Intrare: zor
zor1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOOM
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zor
  • zorul
  • zoru‑
plural
  • zoruri
  • zorurile
genitiv-dativ singular
  • zor
  • zorului
plural
  • zoruri
  • zorurilor
vocativ singular
plural
Intrare: zor-nevoie
compus
  • zor-nevoie
Intrare: zur
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • zur
zurrr interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • zurrr
zor2 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • zor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zor

  • 1. Activitate însuflețită, febrilă; grabă mare.
    exemple
    • Se auzeau uși trîntite, pași grăbiți, zor mare. BASSARABESCU, V. 17.
      surse: DLRLC
    • Era zor mare în tot satul. Moș Șărban, moș Sandu și încă vreo zece țărani... se îndeletniceau fiecare să mai dreagă cîte ceva la car. BUJOR, S. 132.
      surse: DLRLC
    • Ce era foc și zor pe pînzele maestrului flamand deveni grație naturală și vioaie pe ale discipolului francez. ODOBESCU, S. III 138.
      surse: DLRLC
    • Dă mai iute, soacră-mare, Că la nuntă e zor tare. TEODORESCU, P. R. 271.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială Cu zor sau cu tot zorul = în grabă.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: repede attach_file 2 exemple
      exemple
      • Fluturii de prin vîlcele Tu-i ascunzi acum cu zor! Culci în cuiburile lor Veselele rîndunele. COȘBUC, P. I 219.
        surse: DLRLC
      • Mama toarnă cu tot zond Apă-n pumni, și se grăbește La copil și-i răcorește Obrăjorul. COȘBUC, P. 222.
        surse: DLRLC
    • 1.2. locuțiune adverbială De zor = din plin, din toate puterile; cu înfrigurare, cu însuflețire, cu elan.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX attach_file 3 exemple
      exemple
      • Grăbite, pentru că își știu timpul măsurat, viorile cîntă de zor. BOGZA, C. O. 164.
        surse: DLRLC
      • Într-un șopron, șoferul curăța automobilul, fluierînd de zor o melodie nemțească. REBREANU, R. II 49.
        surse: DLRLC
      • Se pregătea de zor să-și treacă examenul de bacalaureat. VLAHUȚĂ, O. A. 95.
        surse: DLRLC
    • 1.3. locuțiune adverbială Cu zorul = cu forța.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: forțat attach_file un exemplu
      exemple
      • Să ne desparță cu zorul, Să ne pedepsim cu dorul. TEODORESCU, P. P. 302.
        surse: DLRLC
    • 1.4. locuțiune verbală A avea zor = a se zori.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Naica Floare are zor. SLAVICI, N. I 54.
        surse: DLRLC
    • 1.5. expresie Zor-zor = în mare grabă.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Unchiașul mîna, mîna zor-zor și calea nu se mai isprăvea. DELAVRANCEA, S. 251.
        surse: DLRLC
    • 1.6. expresie A da zor = a lucra, a acționa cu mare grabă.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX attach_file 4 exemple
      exemple
      • Dă zor-nainte, inimă bolnavă, Și arde, gînd, în vîlvătăi și pară. BENIUC, V. 17.
        surse: DLRLC
      • Și sărind, mugind, da zor Peste mîndrul vînător. ALECSANDRI, P. P. 166.
        surse: DLRLC
      • eliptic Copiii... zor înainte l-al patrulea asalt. ALECSANDRI, P. III 456.
        surse: DLRLC
      • figurat Copacii dau muguri ce cresc văzînd cu ochii, viața dă zor pretutindeni. La TDRG.
        surse: DLRLC
    • 1.7. expresie A-i da zor cu (sau că...) = a nu mai conteni cu ceva.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: insista attach_file 2 exemple
      exemple
      • [Tata] îi da zor că m-a bătut cineva. PREDA, Î. 48.
        surse: DLRLC
      • În atmosfera acestor generoase iluzii, el îi dă zor cu scrisul. VLAHUȚĂ, la TDRG.
        surse: DLRLC
    • 1.8. expresie A da cuiva zor = a grăbi, a îmboldi pe cineva să facă ceva.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX attach_file 4 exemple
      exemple
      • Mereu îmi dă zor să mă-nscriu și eu numaidecît. CARAGIALE, O. VII 232.
        surse: DLRLC
      • Văzînd Mihai că nobilii nu înaintează mai încolo de Turda, începu a le da zor și le porunci ca în trei zile să pornească spre Alba- Iulia. BĂLCESCU, O. II 305.
        surse: DLRLC
      • Comisarul dă zor calului său, ca s-ajungă la culcuș. RUSSO, O. 142.
        surse: DLRLC
      • figurat Dacă-ți spui vro veste dulce, Tu-i dai zor și ea se duce. ȘEZ. VIII 80.
        surse: DLRLC
    • 1.9. expresie A lua (pe cineva) la zor = a cere (cuiva) socoteală.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: mustra attach_file un exemplu
      exemple
      • Luat atunci din nou la zor, a început să povestească isprăvile ce le-a făcut. La TDRG.
        surse: DLRLC
    • 1.10. expresie A lua (pe cineva) cu zorul = a forța (pe cineva).
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: constrânge attach_file un exemplu
      exemple
      • Plîngerile și rugăciunile lor m-au atins la ficați și nu mă lasă inima... ca să-i iau cu zorul. ISPIRESCU, la TDRG.
        surse: DLRLC
    • 1.11. expresie Zor (?)-nevoie (?).
      surse: DLRLC
    • 1.12. expresie rar A-și face zor mâniei = a se ațâța singur, a-și face singur sânge rău, a se necăji.
      exemple
      • Bătu cu ciudă din picior Și repede-a plecat. S-a poticnit de-un lemn în tindă Și-și mai făcu mîniei zor. COȘBUC, P. I 256.
        surse: DLRLC
  • 2. Ceea ce este necesar.
    exemple
    • În timpul acela însă, armeanul avea alte zoruri. TUDORAN, P. 341.
      surse: DLRLC
    • Sărăcia, dacă văzu zorul, dete dosul pe ușă. ISPIRESCU, L. 209.
      surse: DLRLC
    • Că la vreme și la zor Mult mi-a fost dăruitor. TEODORESCU, P. P. 354.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie A nu avea zor de ceva (sau de cineva) = a nu-i trebui, a nu-i fi necesar numaidecât.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Că de lînă zor n-avea. TEODORESCU, P. P. 597.
        surse: DLRLC
    • 2.2. expresie A nu avea zor de ceva (sau de cineva) = a nu-i păsa, a nu avea habar de ceva (sau de cineva).
      surse: DEX '09
    • 2.3. expresie Ce zor ai? = ce-ți pasă? ce te interesează? ce-ți trebuie?
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Ce zor ai de ce-a spus el?
        surse: DLRLC
    • 2.4. expresie A nu avea zor să... (sau de a...) = a nu avea interes să...
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Domnul Moldovei nu avea nici un zor de a-și atrage ura unui puternic regat învecinat. HASDEU, I. V. 20.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • limba turcă zor „silă, forță”
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

zor-nevoie

etimologie:

zur zurrr zor

  • 1. (Adesea cu „r” prelungit) Cuvânt care redă zornăitul metalelor sau zgomotul produs de ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte mici.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
    exemple
    • Cînd venea acasă, zurrr! din pinteni. SADOVEANU, P. 105.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat neutru Ofițerul se îndreptă spre masa cocoanelor... tîrșiind picioarele ca să-și asculte zurul delicat al pintenilor. DELAVRANCEA, S. 129.
      surse: DLRLC

etimologie: