ZORNĂI (-ăesc, -ăiu) l. vb. tr. A face să răsune niște obiecte de metal ciocnite între ele, lanțuri, monede, etc., a zîngăni, a sdrăngăni: ofițerul... își zornăi pintenii într’un salut milităresc VLAH.; s’a întors radios, zornăind un fișic de patace BR. -VN.. II. vb. intr. A zîngăni, a sdrăngăni: din buzunarele jiletcei atîrnau, d’o parte și de alta, zornăind, două lanțuri groase cu chei I. -GH.; lin încep cădelnițele de argint să zornăe VLAH.; icosari turcești zornăiau la gîtul celor avute DLVR. [onom.; comp. ZOR !²].