9 intrări
71 de definiții
din care- explicative (38)
- ortografice (10)
- etimologice (4)
- enciclopedice (4)
- argou (2)
- sinonime (10)
- regionalisme (3)
Explicative DEX
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TUI, tuiuri, s. n. (În Evul Mediu) Steag turcesc alcătuit dintr-o lance cu Semiluna (sau cu o măciulie de metal) în vârf, cu două sau cu trei cozi albe de cal împletite prinse de ea, care constituia un semn distinctiv al puterii și rangului unor înalți demnitari din fostul Imperiu Otoman și din țările vasale lui. – Din tc. tuğ.
tui3 sn [At: M. COSTIN, O. 44 / Pl: -uri / E: tc tug] (Înv) 1 Semn distinctiv al puterii și al rangului unor demnitari din Imperiul Otoman și din țările vasale lui, reprezentat printr-o lance cu semiluna (sau cu o măciulie de metal) în vârf și cu două sau trei cozi albe de cal prinse de ea. 2 (Pex) Steag turcesc cu tui3 (1). 3 (Pan) Ornament în forma unui tui3 (1), care se aplica pe chipul sau pe coiful militarilor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tui2 sm vz țoi1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tui1 i [At: LEXIC REG. 120 / E: fo] (Reg; rep) Cuvânt cu care se strigă puii la mâncare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tui6, tuie a [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~ / E: ns cf tehui, hututui, tuieș] (D. persoane) 1 (Olt; Mun) Care este țicnit Si: nebun, smintit, (reg) tuiac (1), tuieș (1). 2 (Olt; Mol) Care este zăpăcit Si: (pfm) aiurit, năuc, (reg) tuiac (2), tuieș (2). 3 (Trs; Mun) Amețit de băutură Si: (reg) tuiac (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tui4 sn vz tuie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tui5 vtr [At: LB / Pzi: ~esc / E: tu1] (Reg) 1-2 A (se) tutui1 (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TUI, tuiuri, s. n. Steag turcesc alcătuit dintr-o lance cu semiluna (sau cu o măciulie de metal) în vârf, cu două sau cu trei cozi albe de cal împletite prinse de ea, care constituia un semn distinctiv al puterii și rangului unor înalți demnitari din fostul Imperiu Otoman și din țările vasale lui. – Din tc. tuğ.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TUI2 tuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se tutui. Ba tu! – Ba tu! – Ian auzi-i cum se tuiesc! ALECSANDRI, T. I 99.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TUI1, tuiuri, s. n. (Învechit) 1. Steag turcesc alcătuit din două sau trei cozi de cal, lungi și albe, atîrnate de o lance vopsită în roșu, cu semiluna în vîrf (înalții demnitari din imperiu și din țările vasale avînd dreptul, după grad, la un număr fix de astfel de steaguri). Pe ziduri stau rînduite... arme de tot felul, coifuri, zale de fier, tuiuri, iatagane. ODOBESCU, S. A. 85. Cucoane Iorgule, aveți un pașă la masă astăzi?... – Dar, uncheșule; un pașă cu trei tuiuri. ALECSANDRI, T. 1417. Ce te-ai făcut, mare vizir?... Unde-ți sînt voinicii, pașă cu trei tuiuri? RUSSO, O. 34. ♦ Comandant, căpetenie. Rămășiță din această căpitănie s-a mai ținut pînă în vremile mai de curînd și s-a numit «Buciucași» și tuiul ei «Buciuc». BĂLCESCU, O. I 22. 2. Ornament al coifului, făcut din păr de coadă de cal. Mulțimea, încremenită o clipă, izbucnește în huiduieli, urlă în clocot, iar coiful colonelului, cu tui de coadă de cal, se dă speriat înapoi. CAMIL PETRESCU, O. II 257. ◊ (Glumeț) Cînele s-a uitat țintă la stăpîn, ciulind urechile și dînd înștiințare, cu tuiul cozii, că a priceput porunca. SADOVEANU, D. P. 91.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TUI3, TUIE, tui, adj. (Regional) Tuieș.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TUI2, tuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) tutui. – Din tu.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
TUI1, tuiuri, s. n. (Înv.) Steag turcesc alcătuit din două sau trei cozi albe de cal, atîrnate de o lance cu semiluna în vîrf, constituind un semn distinctiv al unor înalți demnitari din fostul imperiu otoman și din țările vasale lui. ♦ Comandant, căpetenie. – Tc. tuğ.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
TUI3, TUIE, tui, adj. (Reg.) Tuieș. – Din tuieș.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
TUI ~iuri n. înv. Steag turcesc constând dintr-o lance roșie cu semiluna în vârf, cu cozi albe de cal, prinse de ea, care constituia un semn distinctiv al puterii și al rangului. /<turc. tuğ
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
2) tuĭ, túĭe (Olt.) și túĭeș, -ă (Mold.) adj. Fam. Șuĭ, țicnit, cam nebun.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) tuĭ n., pl. urĭ (turc. tuĭ, tugh). Vechĭ. Steag făcut din 2-3 coade de cal albe împletite și purtate pe o suliță roșie cu semiluna în vîrf. Acest steag era semnu autoritățiĭ și comandeĭ militare și a înlocuit steagu conferit la început guvernatorilor de provinciĭ. Sultanu avea șase tuĭurĭ, marele vizir treĭ, beglerbeiĭ și domniĭ româneștĭ cîte doŭă (Șăin.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TUIA, tuia, s. f. (Bot.) Arborele-vieții. – Din fr. thuya.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TUIA, tuia, s. f. (Bot.) Arborele-vieții. – Din fr. thuya.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ȚOI2, țoiuri, s. n. Păhărel în formă de sticluță cu gâtul lung și îngust, din care se bea țuică sau rachiu. ♦ Conținutul unui asemenea păhărel. – Et. nec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȚOI2, țoiuri, s. n. Păhărel în formă de sticluță cu gâtul lung și îngust, din care se bea țuică sau rachiu. ♦ Conținutul unui asemenea păhărel. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
tuia sf [At: MURNU, O. 81 / S și: thu~, thuya / Pl: ~ / E: gr Θύια, fr thuya] (Bot) Arbore decorativ din familia pinului, cu frunzele de culoare verde-închisă, având coroana piramidală și ramurile întinse orizontal Si: arborele-vieții (Thuja occidentalis).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tuie sf [At: PAMFILE, C. Ț. 187 / V: (reg) tui sn / Pl: tui / E: ns cf toi3] (Mol) Dor accentuat față de cineva sau de ceva Si: patimă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țoi2 [At: JIPESCU, O. 161 / V: (reg) țui snm / Pl: (1-2) -uri / E: nct] 1-2 sn (Conținutul unui) păhărel având forma unei sticluțe cu gâtul lung și îngust, din care se bea țuică sau rachiu Si: (pop) ciocan (26), (reg) cioflec (3), puțoi, sălic. 3 sn (Arg; îe) A da pe ~ A da pe datorie. 4 sm (Reg; îf țui) Ardei iute.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țui3[1] snm vz țoi2 corectat(ă)
- În original, incorect tipărit: țui2 — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țui1 i [At: O. BÂRLEA, A. P. I, 340 / E: fo] 1 (Trs) Strigăt prin care i se atrage cuiva atenția să se ferească de o primejdie. 2 (Reg; întărit prin „dă ne”) Cuvânt cu care se alungă măgarul.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚOIU2 (pl. -iuri) sn. 🏺 Păhărel (de țuică, de rachiu) de forma unei sticluțe cu gîtul lung (🖼 5147): Negoiță a dat ~l repede pe gît (CAR.); umplea ~ri de țuică și le împărțea cărăușilor (UR.); părinte, fii bun, să luăm câte un ~ de rachiu (LUNG.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de alexandru.pd
- acțiuni
ȚUIU = ȚOIU: calitatea propriu zisă a țuicii nu se simte decît abia după al doilea ~ (SLV.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de alexandru.pd
- acțiuni
TUIA s. f. (Bot.) Arborele vieții, v. arbore. – Variantă: tuie s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TUIE2, tui, s. f. (Regional) Dor fierbinte de ceva; dîrdoră. Pălindu-l pe băiet tuia însuratului, trimete pe mă-sa la împărat să-i ceară fata de nevastă. ȘEZ. VI 13.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TUIE1 s. f. v. tuia.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚOI2, țoiurî, s. n. Păhărel avînd forma unei sticluțe cu gîtul lung și îngust, din care se bea țuică sau rachiu (v. ciocan); conținutul unui asemenea păhărel. Erau singuri, lîngă țoiurile de spirt verde de secară. DUMITRIU, N. 240. Din mînă în mînă trece țoiul de țuică, ulceaua cu vin. STANCU, D. 234. La o masă de alături, cu un țoi de țuică și cu mîna la falcă, stătea un mușteriu. PAS, Z. IV 247. Mai bine beau eu două țoiuri. SADOVEANU, M. C. 133. – Variantă: țui (SLAVICI, N. I 294) s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚUI s. n. v. țoi2.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TUIA s.f. (Bot.) Arbore decorativ din familia pinului, cu frunzele de culoare verde-închisă, avînd coroana piramidală și ramurile întinse orizontal; arborele vieții. [Pron. tu-ia, pl. invar. / < fr. thuya].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TUIA s. f. arbore decorativ din familia pinului, cu frunzele de culoare verde-închisă, având coroana piramidală și ramurile întinse orizontal; arborele vieții. (< fr. thuya)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TUIA f. Arbore decorativ exotic din familia pinului, cu tulpina înaltă, cu coroana deasă și ramuroasă, cu frunze mici, solzoase; arborele vieții. [G.-D. tuiei] /<fr. thuya
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȚOI2 ~uri n. Păhărel în formă de sticluță, din care se bea țuică. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tuiu n. 1. steag făcut din două sau trei coade lungi albe de cal, atârnate de o lance vopsită roșu cu semiluna în vârf și împletite cu măestrie. (Sultanul avea șase tuiuri, Vizirul trei, Domnii români două): unde îți sunt voinicii, Pașo cu trei tuiuri? BĂLC.; 2. unul din atributele Domniei (în Țările române vasale Porții) ce se purtau înaintea Domnului la alaiuri sau când pornia la răsboiu: aprozii purtau sangiacul... și două tuiuri turcești date dela împărăție OD., tuiuri de paradă cu trei cozi lungi de cal AL.; 3. azi, în proverbul (de origină istorică), nu e nici topuz nici tuiu, nu-i nimic de dânsul, n’are nicio putere. [Turc. TUY, coadă de bivol sau de cal, legată de o suliță și având în vârf o ghiulea de aur].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țoiu m. 1. Zool. ciocârleț; 2. pahar (în forma ciocului acestei păsări): un țoiu de rachiu (CAR.). [Cf. țiuì].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țoĭ m. Un fel de cojoaĭcă (cĭocănitoare). N., pl. urĭ. Cĭocan (păhăruț, palicĭ) de rachiŭ saŭ de țuĭcă (Car. VR. 1909, 11, 226). V. palicĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tui (steag turcesc) s. n., pl. tuiuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tui (steag turcesc) s. n., pl. tuiuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tui s. n., pl. tuiuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tuia (arbore) s. f., g.-d. art. tuiei; pl. tuia
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
țoi2 (păhărel) s. n., pl. țoiuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tuia (arbore) s. f., g.-d. art. tuiei; pl. tuia
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țoi2 (păhărel) s. n., pl. țoiuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tuia s. f., g.-d art. tuiei; pl. tuia
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țoi (păhărel) s. n., pl. țoiuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țoi
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
tui (-iesc, -it), vb. – A înnebuni, a scoate din minți. Creație expresivă, probabil în loc de tutui, cf. tut. Nu apare în dicționare; se folosește în Mold., cf. un flăcău zurbagiu în sat tuește pe toți (Ghibănescu). – Der. tueș (var. tuiș), adj. (Mold., nebun).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tui (-iuri), s. n. – Însemn militar turc; care constă într-un anumit număr de cozi de cal (6 pentru sultan, 3 pentru Marele Vizir, 2 pentru domnii din Munt. și Mold.), legate la capătul unei lănci roșii. Tc. tuy (Șeineanu, III, 124), cf. ngr. τούγι, bg., sb. tug. – Der. tuigiu, s. m. (fabricant de tuiuri), din tc. tuyci, înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tuie s. f. – Plantă exotică (Thuja orientalis, T. occidentalis). Fr. thuja nume științific.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȚOI2, țoiuri, s. n. ~ (din (și variantă curentă pt.) puțoi [puță + suf. augm. -oi], ca formă abreviată, din motive de bună-cuviință)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Enciclopedice
Definiții enciclopedice
ȚUI subst. o pasare (Păs ) 1. Țui țig. (Sd XI 234). 2. Țuia b. (Hur 320). 3. Țuilă (17 B I 443).
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
THUJA L., TUIA, ARBORELE VIEȚII, fam. Cupressaceae. Gen orginar din America de N și Asia, 6 specii, arbori sau arbuști rășinoși, monoici, erecți. Frunze, persistente, mici, opuse, solzoase, dispuse imbricat pe 4 rînduri, cu aromă puternică, alipite de lujerii comprimați. Ramurile sînt, pe partea inferioară, verzi, uneori verzi-albăstrui și pot avea dungi albe. Flori unisexuate, mici, terminale sau axilare; cele mascule mici, globuloase, cu filamente scurte, antere cu 6 saci polinici; cele femele dau naștere la conuri alungite, cu solzi opuși, imbricați, 8 rar 12, dintre care 2-6 sînt fertili și 2 (uneori 4) exteriori plus 2 interiori sînt sterili. Fiecare solz cu 1-3 (foarte rar 5) semințe mici, plate.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Thuja occidentalis L. « Tuia ». Specie care înflorește primăvara. Conuri mici, lunguieț-ovate, galbene, erecte, mai tîrziu brune, pendente, iama maronii, la maturitate se deschid, cu 8-10 solzi uscați, pieloși, numai 4 din interior poartă semințe ovate, turtite, aripate. Frunze asemănătoare cu solzii, imbricate, verzi-murdar, iarna devin maronii, cu. o glandă uleioasă, globuloasă. Ramurile, în general, sînt dispuse în plan orizontal. Scoarța, brună-roșiatică, se exfoliază. Coroană alungit-piramidală. Arbore, 18-20 m înălțime
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Thuja plicata D. Don, « Tuie gigantică », (syn. T. gigantea Nutt.). Specie cu conuri brune, ovoid-alungit-eliptice, cu 8-10 solzi uscați, dintre care 2-3 perechi cu semințe aripate. Frunze verzi, lucioase, solziforme, imbricate, cu o glandă uleioasă, lunguiață; cele de la partea inferioară a ramurilor cu o pată albă, lunguiață. Arbore conic cu ramuri lungi, îndepărtate, pînă la 65 m înălțime, scoarță lucioasă, maro-închis-roșiatică, pe o tulpină dreaptă, cilindrică. Toate speciile descrise mai sus au numeroase varietăți și soiuri decorative.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a pune țuiul pe batac expr. (intl., înv.) 1. a înceta o acțiune. 2. a renunța la ceva. 3. a se muta, a pleca, a-și schimba domiciliul.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țui, țuiuri s. n. (er.) penis.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
Sinonime / cuvinte cu sensuri similare
TUI vb. v. tutui.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TUI s. v. ciuf.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TUI adj. v. aiurea, aiurit, bezmetic, descreierat, nebun, smintit, țicnit, zănatic, zăpăcit, zurliu.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tui vb. v. TUTUI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tui adj. v. AIUREA. AIURIT. BEZMETIC. DESCREIERAT. NEBUN. SMINTIT. ȚICNIT. ZĂNATIC. ZĂPĂCIT. ZURLIU.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tui s. v. CIUF.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TUIA s. v. arborele-vieții.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȚOI s. (reg.) ciocan, (prin Olt.) puțoi. (Un ~ cu țuică.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TUIA s. (BOT.; Thuja orientalis) arborele-vieții, (rar) tămîie.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚOI s. (reg.) ciocan, (prin Olt.) puțoi. (Un ~ cu țuică.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
Explică doar sensurile regionale (sau arhaice) ale cuvintelor.
tui, tuiesc, vb. tranz. – (reg.) A lovi (Papahagi, 1925). – Creație expresivă, probabil în loc de tutui, cf. tut (DER).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tui, tuiesc, vb. tranz. – 1. A lovi (Papahagi 1925). 2. A înnebuni (pe cineva) (DER). Cf. adj. tui „țicnit, nebun” (Bulgăr 2007). – Creație expresivă (DER).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tuie, tui, s.f. (reg.) dor fierbinte, patimă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N67) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT408) Surse flexiune: DLRM | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv feminin (F163) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
| — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
| — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F130) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F130) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N67) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N67) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
tuia, tuiasubstantiv feminin
- 1. Arbore decorativ din familia pinului, cu frunzele de culoare verde-închisă, având coroana piramidală și ramurile întinse orizontal. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: arborele-vieții
etimologie:
- thuya DEX '09 DEX '98 DN
tui, tuieadjectiv
- 1. Tuieș. DLRLCsinonime: tuieș
etimologie:
- tuieș DLRM
tuie, tuisubstantiv feminin
-
- Pălindu-l pe băiet tuia însuratului, trimete pe mă-sa la împărat să-i ceară fata de nevastă. ȘEZ. VI 13. DLRLC
-
tui, tuiurisubstantiv neutru
- 1. Steag turcesc alcătuit dintr-o lance cu Semiluna (sau cu o măciulie de metal) în vârf, cu două sau cu trei cozi albe de cal împletite prinse de ea, care constituia un semn distinctiv al puterii și rangului unor înalți demnitari din fostul Imperiu Otoman și din țările vasale lui. DEX '09 DLRLC
- Pe ziduri stau rînduite... arme de tot felul, coifuri, zale de fier, tuiuri, iatagane. ODOBESCU, S. A. 85. DLRLC
- Cucoane Iorgule, aveți un pașă la masă astăzi?... – Dar, uncheșule; un pașă cu trei tuiuri. ALECSANDRI, T. 1417. DLRLC
- Ce te-ai făcut, mare vizir?... Unde-ți sînt voinicii, pașă cu trei tuiuri? RUSSO, O. 34. DLRLC
-
- Rămășiță din această căpitănie s-a mai ținut pînă în vremile mai de curînd și s-a numit «Buciucași» și tuiul ei «Buciuc». BĂLCESCU, O. I 22. DLRLC
-
-
- 2. Ornament al coifului, făcut din păr de coadă de cal. DLRLCsinonime: ciuf
- Mulțimea, încremenită o clipă, izbucnește în huiduieli, urlă în clocot, iar coiful colonelului, cu tui de coadă de cal, se dă speriat înapoi. CAMIL PETRESCU, O. II 257. DLRLC
- Cînele s-a uitat țintă la stăpîn, ciulind urechile și dînd înștiințare, cu tuiul cozii, că a priceput porunca. SADOVEANU, D. P. 91. DLRLC
-
etimologie:
- tuğ DEX '98 DEX '09
tui, tuiescverb
- 1. A (se) tutui. DLRLCsinonime: tutui
- Ba tu! – Ba tu! – Ian auzi-i cum se tuiesc! ALECSANDRI, T. I 99. DLRLC
-
etimologie:
- tu DLRM
țoi, țoiurisubstantiv neutru
- 1. Păhărel în formă de sticluță cu gâtul lung și îngust, din care se bea țuică sau rachiu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Erau singuri, lîngă țoiurile de spirt verde de secară. DUMITRIU, N. 240. DLRLC
- Din mînă în mînă trece țoiul de țuică, ulceaua cu vin. STANCU, D. 234. DLRLC
- La o masă de alături, cu un țoi de țuică și cu mîna la falcă, stătea un mușteriu. PAS, Z. IV 247. DLRLC
- 1.1. Conținutul unui asemenea păhărel. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Mai bine beau eu două țoiuri. SADOVEANU, M. C. 133. DLRLC
-
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09