opțiuni
  • info

24 de definiții pentru tutui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TUTUI, tutuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A(-și) spune „tu” când stă (ori stau) de vorbă (ca semn al relațiilor familiare); a fi în relații familiare cu cineva. – Din tu (după fr. tutoyer).

TUTUI, tutuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A(-și) spune „tu” când stă (ori stau) de vorbă (ca semn al relațiilor familiare); a fi în relații familiare cu cineva. – Din tu (după fr. tutoyer).

tutui3 [At: PĂCALĂ, M. R. 142 / V: (reg) ~toi / Pzi: ~esc / E: fo cf tutoi1] 1 vz (Reg) A suna din bucium. 2 vt (Trs; Mun) A scoate afară pe cineva Si: a alunga, a goni, (reg) a dudui.

tutui2 [At: SCRIBAN, D. / V: (reg) ~tuni / Pzi: ~esc / E: tut2 + -ui] 1-2 vtr (Reg) A (se) zăpăci. 3 vr (Olt; îf tutuni) A se prosti.

tutui1 vtr [At: PR. DRAM. 333 / V: (îvr) ~toi / Pzi: ~esc / E: tu1 după fr tutoyer] (Fam) 1-2 A(-și) spune „tu” când stă (ori stau) de vorbă (ca semn al relațiilor familiare) Si: (reg) a (se) tui5 (1-2).

TUTUI2, tutuiesc, vb. IV. Intranz. A suna din bucium; p. ext. a striga tare, a vesti ceva cu glasul ridicat. «Echipajul la posturile de sosire», tutui în siflia metalică sergentul de cart. BOGZA, A. Î. 312.

TUTUI1, tutuiesc, vb. IV. Tranz. A spune cuiva «tu» cînd i te adresezi, a vorbi cuiva în mod familiar, ca unui prieten. Se punea la mintea voastră și-l tutuiați și-l burdușeați cu pumnii. PAS, Z. I 99. E prietin cu toți și toți îl tutuiesc. C. PETRESCU, C. V. 66. Neîndrăznind s-o tutuiască, precum făcuse în scrisori, se mulțumi să-i sărute mai lung mîna. REBREANU, I 131. ◊ Refl. reciproc. Nu se tutuiau, ci își ziceau «dumneata». La TDRG.

A TUTUI1 ~iesc tranz. (persoane) A spune „tu”; a trata cu o adresare foarte familiară. /Din tu

A TUTUI2 tutui intranz. A produce sunete grave și prelungi; a face „tu-tu”. /Onomat.

A SE TUTUI mă ~iesc intranz. 1) A-și spune reciproc „tu”. 2) A fi în relații familiare (unul cu altul). /Din tu

tutuì V. a zice cuiva tu în vorbire.

tutoi3 v vz tutui2

tutoi2 v vz tutui1

tutuni2 v vz tutui2

2) *tutuĭésc v. tr. (după fr. tutoyer). Tratez familiar (intim) zicînd tu îld. dumneata orĭ dumneavoastră.

1) tutuĭésc și -nésc v. tr. (cp. cu hututuĭ, rătutesc). Vest. Rătutesc, zăpăcesc. V. refl. Mă zăpăcesc. Adj. Tutuit și -nít: caștĭ gura, tutuitule (VR. 1911, 4, 7), tutunitule (ArhO. 1828, 158)!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tutui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tutuiesc, 3 sg. tutuiește, imperf. 1 tutuiam; conj. prez. 1 sg. să tutuiesc, 3 să tutuiască

tutui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tutuiesc, imperf. 3 sg. tutuia; conj. prez. 3 să tutuiască

tutui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tutuiesc, imperf. 3 sg. tutuia; conj. prez. 3 sg. și pl. tutuiască

tutui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tutuiesc, conj. tutuiască)

tutuesc, tutue 3, tutuiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TUTUI vb. (reg.) a (se) tui. (A se ~ cu cineva.)

TUTUI vb. (reg.) a (se) tui. (A se ~ cu cineva.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tutui2, tutuiesc, vb. IV (reg.) 1. a suna din bucium. 2. a alunga.

tutui1, tutuiesc, vb. IV (reg.) a zăpăci, a deruta.

Intrare: tutui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tutui
  • tutuire
  • tutuit
  • tutuitu‑
  • tutuind
  • tutuindu‑
 singular plural
  • tutuiește
  • tutuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tutuiesc
 (să)
  • tutuiesc
  • tutuiam
  • tutuii
  • tutuisem
a II-a (tu)
  • tutuiești
 (să)
  • tutuiești
  • tutuiai
  • tutuiși
  • tutuiseși
a III-a (el, ea)
  • tutuiește
 (să)
  • tutuiască
  • tutuia
  • tutui
  • tutuise
plural I (noi)
  • tutuim
 (să)
  • tutuim
  • tutuiam
  • tutuirăm
  • tutuiserăm
  • tutuisem
a II-a (voi)
  • tutuiți
 (să)
  • tutuiți
  • tutuiați
  • tutuirăți
  • tutuiserăți
  • tutuiseți
a III-a (ei, ele)
  • tutuiesc
 (să)
  • tutuiască
  • tutuiau
  • tutuiră
  • tutuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tutui, tutuiescverb

  • 1. A(-și) spune „tu” când stă (ori stau) de vorbă (ca semn al relațiilor familiare); a fi în relații familiare cu cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: tui
    • format_quote Se punea la mintea voastră și-l tutuiați și-l burdușeați cu pumnii. PAS, Z. I 99. DLRLC
    • format_quote E prietin cu toți și toți îl tutuiesc. C. PETRESCU, C. V. 66. DLRLC
    • format_quote Neîndrăznind s-o tutuiască, precum făcuse în scrisori, se mulțumi să-i sărute mai lung mîna. REBREANU, I 131. DLRLC
    • format_quote Nu se tutuiau, ci își ziceau «dumneata». La TDRG. DLRLC
  • 2. intranzitiv A suna din bucium. DLRLC
    • 2.1. prin extensiune A striga tare, a vesti ceva cu glasul ridicat. DLRLC
      • format_quote «Echipajul la posturile de sosire», tutui în siflia metalică sergentul de cart. BOGZA, A. Î. 312. DLRLC
etimologie:
  • tu (după limba franceză tutoyer). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.