puțoi [At: DDRF / Pl: (1-2, 6-12) ~oaie / E: puță + -oi] 1-2 sn (Șdp) Puță (1) (mare). 3-4 smi (Pfm; șdp) (Puști) care, în viziunea adulților, dovedește lipsă de respect față de aceștia sau pretenții nefondate de emancipare. 5 smi (Fam) Puță (5). 6-7 sn (Olt) Țoi pentru țuică, rachiu etc. 8 snp (Reg) Țurțuri de gheață. 9 sn (Reg) Mică plantă erbacee din familia orhidaceelor, care crește prin poieni și pășuni în regiunea subalpină, cu frunze numeroase și flori mici purpuriu-negricioase, cu miros plăcut de vanilie Si: sângele-voinicului (Nigritella nigra). 10-11 sn (Olt) (Fruct de) ardei iute (Capsicum annuum). 12 sn (Reg) Specie de cartofi lunguieți, gălbui.

puțoiu m. fam. băiat mic. [Derivat din puță, membru de copil: primitiv termen de gingășie].

PUȚOI s. v. sângele-voinicului, țoi.

puțoi s. v. SÎNGELE-VOINICULUI. ȚOI.

PUȚOI, puțoi, s. m. 1. (Vulg., depr.) Băietan, flăcău. 2. Țoi². (din puță + suf. augm. -oi; cf. puțin)

puțoi, puțoi, s.m. (pop. și fam.) 1. băiat mic. 2. țoi (pentru țuică, rachiu). 3. (la pl.) țurțuri de gheață. 4. plantă denumită sângele-voinicului. 5. fruct de ardei iute (mic). 6. specie de cartofi lungăreți, gălbui.

puțoi s. m. invar. 1. copil sau tânăr care dovedește lipsă de respect față de adulți. 2. copil sau tânăr cu pretenții nefondate de emancipare.