10 intrări

Articole pe această temă:

162 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ROMÁN2, -Ă, romani, -e, s. m. și f., adj. I. S. m. și f. 1. Persoană care făcea parte din populația Imperiului Roman și care se bucura de drepturi depline de cetățenie. 2. Locuitor al Romei. II. Adj. Propriu Romei antice sau imperiului întemeiat de Roma, care se referă la Roma, care aparține Romei. ◊ Cifre romane = cifre reprezentate prin litere sau combinații de litere din alfabetul latin. Biserica romană = Biserica catolică; catolicism. – Din lat. romanus.

ROMÁN1, romane, s. n. Specie a genului epic, de întindere mare, cu conținut complex, care se desfășoară de-a lungul unei anumite perioade și angajează mai multe personaje, presupunând un anumit grad de adâncime a observației sociale și analizei psihologice. ◊ Operă narativă în proză sau în versuri scrisă, în Evul Mediu, într-o limbă romanică. ♦ Fig. Împletire de întâmplări cu multe episoade care par neverosimile. [Var.: (înv.) románț s. n.] – Din fr. roman.

ROMÁN1, romane, s. n. Specie a genului epic, de întindere mare, cu conținut complex, care se desfășoară de-a lungul unei anumite perioade și angajează mai multe personaje, presupunând un anumit grad de adâncime a observației sociale și analizei psihologice. ◊ Operă narativă în proză sau în versuri scrisă, în evul mediu, într-o limbă romanică. ♦ Fig. Împletire de întâmplări cu multe episoade care par neverosimile. [Var.: (înv.) románț s. n.] – Din fr. roman.

ROMÁN2, -Ă, romani, -e, s. m. și f., adj. I. S. m. și f. 1. Persoană care făcea parte din populația de bază a statului roman și care se bucura de drepturi depline de cetățenie. 2. Locuitor al Romei. II. Adj. Propriu Romei antice sau imperiului întemeiat de Roma, care se referă la Roma, care aparține Romei. ◊ Cifre romane = cifre reprezentate prin litere din alfabetul latin. Biserica romană = Biserica catolică; catolicism. – Din lat. romanus.

ROMÁN2, -Ă, romani, -e, adj. Propriu Romei antice sau imperiului întemeiat de Roma. Ard albastrele armure ale zeilor romani. EMINESCU, O. IV 136. ◊ Cifre romane (spre deosebire de cifre arabe) – cifre reprezentate prin litere din alfabetul latin (și folosite astăzi mai ales pentru redarea numeralelor ordinale). Biserică romană = biserică catolică; catolicism. Balanță romană v. balanță.

ROMÁN1, romane, s. n. Narațiune epică în proză, de întindere mare, cu conținut complex și dezvoltat, care reflectă evenimente, episoade, fenomene ale vieții în dezvoltare și, de obicei, într-un interval mare de timp. Ți-a căzut cumva în mînă vreunul din romanele mele? C. PETRESCU, C. V. 24. Pe mescioara de lîngă patul lui era un roman. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 36. Atîta negligență nu se pomenește nici in romane, nici într-o piesă de teatru. CARAGIALE, O. I 129. ♦ Fig. Împletire de întîmplări cu multe episoade care par neverosimile. Viața fiecăruia e un roman. PAS, Z. I 86. – Pl. și: (rar) romanuri (GANE, N. III 181). – Variantă: (învechit) románț, romanțuri (ODOBESCU, S. III 20), s. n.

ROMÁN3, -Ă, romani, -e, s. m. și f. 1. Persoană care făcea parte din populația statului roman și care se bucura de drepturile de cetățenie. Cucerirea Daciei de către romani.Sînt roman din Dacia Transcarpatină. ALECSANDRI, T. I 247. 2. Locuitor al Romei (antice sau moderne).

román1 (referitor la Roma) adj. m., s. m., pl. románi; adj. f., s. f. románă, pl. románe

román2 (operă literară) s. n., pl. románe

román (operă literară) s. n., pl. románe

román s. m. (persoană), adj. m., pl. románi; f. sg. románă, g.-d. art. románei, pl. románe

ROMÁN s., adj. 1. s. (înv.) râmlean, rumân. (Împăratul Dioclețian era ~.) 2. adj. (înv.) râmlean, râmlenesc, romaicesc, romanesc, romanicesc. (General ~; consul ~.) 3. s., adj. latin. 4. adj. v. catolic.

ROMÁN s. v. crizantemă, dumitriță, granat, margaretă, mușețel, romaniță neadevărată, romaniță nemirositoare, spilcuță, tufănică.

ROMÁN, -Ă adj. Propriu Romei antice sau Imperiului roman. ♦ (Despre caractere tipografice) Format din linii perpendiculare și unghiuri drepte. ♦ Cifre romane = cifre reprezentate prin litere sau combinații de litere. ♦ Arta romană = arta dezvoltată în Roma antică și apoi în Imperiul roman între sec. IV î.e.n. și IV e.n., care se caracterizează în arhitectură prin edificii grandioase de o mare diversitate, în sculptură cultivând cu precădere portretul puternic individualizat, iar în pictură prin ansambluri de frescă și de mozaic cu tematică bogată. ♦ Balanță romană = balanță formată dintr-o pârghie cu brațe neegale, mobilă în jurul unui ax orizontal, pe brațul mai lung și gradat alunecând o greutate care echilibrează obiectul de cântărit. // s.m. și f. 1. Persoană care făcea parte din populația de bază a statului roman. 2. Locuitor al Romei. [< lat. romanus, cf. fr. romain, it. romano].

ROMÁN s.n. 1. Narațiune epică în proză de mari proporții, care oglindește evenimente, episoade ale vieții unei societăți etc. 2. (Fig.) Împletire de întâmplări cu multe episoade care par neverosimile. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. roman].

ROMÁN2, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) al Romei antice. II. adj. 1. din Imperiul Roman. ◊ (despre caractere tipografice) din linii perpendiculare și unghiuri drepte. ♦ cifre ~e = cifre prin litere sau combinații de litere; biserica ~ă = biserica catolică; catolicism. 2. limbă romanică populară vorbită de vechii francezi (înainte de sec. IX). 3. arta ~ă = arta dezvoltată în Roma antică și apoi în Imperiul Roman, caracterizată în arhitectură prin edificii grandioase de o mare diversitate, în sculptură cultivând cu precădere portretul puternic individualizat, iar în pictură prin ansambluri de frescă și de mozaic cu tematică bogată. (< lat. romanus)

ROMÁN1 s. n. lucrare, operă literară epică în proză, de mari proporții, care oglindește evenimente, episoade ale vieții unei societăți etc. ◊ (fig.) împletire de întâmplări cu multe episoade care par neverosimile; serie de aventuri extraordinare. (< fr. roman)

ROMÁN1 ~e n. 1) Specie a genului epic în proză (mai rar în versuri), de proporții mari, cu acțiune complexă, pe mai multe planuri, la care participă un număr mare de personaje. 2) pop. Aventură amoroasă. /<fr. roman

ROMÁN3 ~ă (~i, ~e) 1) ist. Care aparținea Imperiului Roman sau populației lui; din Imperiul Roman. ◊ Cifre ~e cifre reprezentate prin litere din alfabetul latin. Biserică ~ă biserică catolică. 2) Care aparține Romei; din Roma. /<lat. romanus

ROMÁN2 ~i m. 1) ist. Persoană care făcea parte din populația de bază a Imperiului Roman. 2) Locuitor al Romei. /<lat. romanus, fr. roman

Intrare: roman (din Roma) (s.m.)

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular roman romanul
plural romani romanii
genitiv-dativ singular roman romanului
plural romani romanilor
vocativ singular romanule, romane
plural romanilor
Intrare: romano-catolic (s.m.)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular romano-catolic romano-catolicul
plural romano-catolici romano-catolicii
genitiv-dativ singular romano-catolic romano-catolicului
plural romano-catolici romano-catolicilor
vocativ singular romano-catolicule, romano-catolice
plural romano-catolicilor

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular roman romanul
plural romani romanii
genitiv-dativ singular roman romanului
plural romani romanilor
vocativ singular romanule, romane
plural romanilor
catolic (s.m.) substantiv masculin

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular catolic catolicul
plural catolici catolicii
genitiv-dativ singular catolic catolicului
plural catolici catolicilor
vocativ singular
plural
Intrare: roman (operă)
roman (pl. -e) substantiv neutru

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular roman romanul
plural romane romanele
genitiv-dativ singular roman romanului
plural romane romanelor
vocativ singular
plural
roman (pl. -uri) substantiv neutru

Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular roman romanul
plural romanuri romanurile
genitiv-dativ singular roman romanului
plural romanuri romanurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Român
Român
Intrare: Roman (n.pr.)
Roman (n.pr.)
Intrare: român (adj.)
român (adj.) adjectiv

Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular român românul româ româna
plural români românii române românele
genitiv-dativ singular român românului române românei
plural români românilor române românelor
vocativ singular
plural
Intrare: român (s.m.)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular român românul
plural români românii
genitiv-dativ singular român românului
plural români românilor
vocativ singular românule, române
plural românilor

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rumân rumânul
plural rumâni rumânii
genitiv-dativ singular rumân rumânului
plural rumâni rumânilor
vocativ singular rumânule, rumâne
plural rumânilor
Intrare: greco-roman
greco-roman adjectiv
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular greco-roman greco-romanul greco-romană greco-romana
plural greco-romani greco-romanii greco-romane greco-romanele
genitiv-dativ singular greco-roman greco-romanului greco-romane greco-romanei
plural greco-romani greco-romanilor greco-romane greco-romanelor
vocativ singular
plural

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular grec grecul
plural greci grecii
genitiv-dativ singular grec grecului
plural greci grecilor
vocativ singular grecule
plural grecilor
roman (adj.) adjectiv

Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular roman romanul roma romana
plural romani romanii romane romanele
genitiv-dativ singular roman romanului romane romanei
plural romani romanilor romane romanelor
vocativ singular
plural
Intrare: roman (din Roma) (adj.)
roman (adj.) adjectiv

Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular roman romanul roma romana
plural romani romanii romane romanele
genitiv-dativ singular roman romanului romane romanei
plural romani romanilor romane romanelor
vocativ singular
plural
Intrare: romano-catolic (adj.)
romano-catolic adjectiv admite vocativul
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular romano-catolic romano-catolicul romano-catolică romano-catolica
plural romano-catolici romano-catolicii romano-catolice romano-catolicele
genitiv-dativ singular romano-catolic romano-catolicului romano-catolice romano-catolicei
plural romano-catolici romano-catolicilor romano-catolice romano-catolicelor
vocativ singular romano-catolicule, romano-catolice romano-catolică, romano-catolico
plural romano-catolicilor romano-catolicelor
roman (adj.) adjectiv

Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular roman romanul roma romana
plural romani romanii romane romanele
genitiv-dativ singular roman romanului romane romanei
plural romani romanilor romane romanelor
vocativ singular
plural
catolic (adj.) adjectiv

Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular catolic catolicul catolică catolica
plural catolici catolicii catolice catolicele
genitiv-dativ singular catolic catolicului catolice catolicei
plural catolici catolicilor catolice catolicelor
vocativ singular
plural

greco-roman grec roman

  • 1. Care ține de epoca vechii Grecii și a Imperiului Roman, privitor la vechea Grecie și la Imperiul Roman.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 Șăineanu, ed. VI Scriban un exemplu
    exemple
    • Civilizația greco-romană.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 Șăineanu, ed. VI Scriban
    • 1.1. Lupte greco-romane = varietate de lupte care nu admit prinderea, decât de sub centură, și exclud loviturile la judo sau catch. Vezi luptă.
      surse: DEX '09 MDN '00

etimologie:

roman (din Roma) romană

  • 1. Persoană care făcea parte din populația Imperiului Roman și care se bucura de drepturi depline de cetățenie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN substantiv masculin și feminin 2 exemple
    exemple
    • Cucerirea Daciei de către romani.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • Sînt roman din Dacia Transcarpatină. ALECSANDRI, T. I 247.
      surse: DLRLC
  • 2. Locuitor al Romei (antice sau moderne).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN substantiv masculin și feminin admite vocativul
  • 3. Propriu Romei antice sau imperiului întemeiat de Roma, care se referă la Roma, care aparține Romei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN adjectiv un exemplu
    exemple
    • Ard albastrele armure ale zeilor romani. EMINESCU, O. IV 136.
      surse: DLRLC
    • 3.1. (Despre caractere tipografice) Format din linii perpendiculare și unghiuri drepte.
      surse: DN
    • 3.2. Cifre romane = cifre reprezentate prin litere din alfabetul latin (și folosite astăzi mai ales pentru redarea numeralelor ordinale).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 3.3. Arta romană = arta dezvoltată în Roma antică și apoi în Imperiul roman între secolele IV î.e.n. și IV e.n., care se caracterizează în arhitectură prin edificii grandioase de o mare diversitate, în sculptură cultivând cu precădere portretul puternic individualizat, iar în pictură prin ansambluri de frescă și de mozaic cu tematică bogată.
      surse: DN
    • 3.4. Biserica romană = Biserica catolică.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: catolicism
    • 3.5. Balanță romană = balanță formată dintr-o pârghie cu brațe neegale, mobilă în jurul unui ax orizontal, pe brațul mai lung și gradat alunecând o greutate care echilibrează obiectul de cântărit.
      surse: DLRLC DN
    • 3.6. Limbă romană = limbă romanică populară vorbită de vechii francezi (înainte de secolul IX).
      surse: MDN '00

etimologie:

romano-catolic roman catolic romano-catolică catolică romană

etimologie:

român rumân

  • 1. Persoană care aparține populației României sau este originară de acolo.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX substantiv masculin admite vocativul diminutive: românaș
  • exemple
    • Oh ! va plînge obștea-ntreagă-a țării noastre, din romîn pîn' la boier. DAVILA, V. V. 187.
      surse: DLRLC
    • Să iasă tot satul pentru ca să-mi culeagă pînea de pe cîmp. – Oare ? Dacă-i așa, cucoane, grăiește d-ta cu romînii, că eu degeaba m-am cercat să-i scot azi la lucrul boierescului. ALECSANDRI, T. I 249.
      surse: DLRLC
    • Noroc bun ! pe cîmpul neted ies romînii cu-a lor pluguri ! ALECSANDRI, P. III 41.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Femeia zice: rumînu meu (bărbatul meu), rumîne hăi ! (măi bărbate !). I. CR. III 53.
        surse: DLRLC
    • 2.2. Om (în general), bărbat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Am intrat în vorbă cu unul din cărăuși, un romîn oacheș și sprinten. SADOVEANU, E.103.
        surse: DLRLC
      • De la deal un romîn c-o traistă-n băț, scobora la vale pe poteca strîmtă. HOGAȘ, M. N. 73.
        surse: DLRLC
  • 3. (În forma rumân) Denumire dată, în Evul Mediu, în Țara Românească, țăranilor dependenți de stăpânii feudali.
    exemple
    • Mihai Viteazul fu cel dintîi domn care legiui... că fiecare țăran, pe a cui moșie se va afla atunci, acolo să rămîie rumîn veșnic. BĂLCESCU, O. I 139.
      surse: DLRLC
  • 4. Care aparține României sau românilor, referitor la România ori la români.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX adjectiv sinonime: românesc 3 exemple
    exemple
    • Limba romînă este continuarea limbii latine vorbite acum peste un mileniu și jumătate în părțile de răsărit ale imperiului roman. IORDAN, L. R. 199.
      surse: DLRLC
    • A trecut armata romînă în cîmpiile Bulgariei în ziua de 20 august 1877. VLAHUȚĂ, R. P. 15.
      surse: DLRLC
    • Atît de pariziană în spiritul său, atît de romînă în inima sa. ALECSANDRI, O. P. 128.
      surse: DLRLC

etimologie: