6 intrări

46 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRANCÁ, franchez, vb. I. Tranz. 1. A plăti anticipat taxele pentru transportul unui colet sau al unui bagaj. 2. A timbra o scrisoare. – Din it. francare.

FRANCÁ, franchez, vb. I. Tranz. 1. A plăti anticipat taxele pentru transportul unui colet sau al unui bagaj. 2. A timbra o scrisoare. – Din it. francare.

franca vt [At: DA ms / Pzi: ~nchez / E: it francare] 1 A plăti anticipat taxele pentru transportul unui colet sau al unui bagaj. 2 A timbra o scrisoare.

FRANCÁ, franchez, vb. I. Tranz. 1. A plăti anticipat taxele de transport pentru mărfuri și bagaje. 2. A pune timbrele necesare pe o scrisoare; a timbra.

FRANCÁ vb. I. tr. 1. A plăti cu anticipație taxele de transport (pentru un colet, pentru o marfă). 2. A timbra o scrisoare. [P.i. -chez, 3,6 -chează. / < it. francare, cf. germ. frankieren].

FRANCÁ vb. tr. 1. a plăti cu anticipație taxele de transport (pentru un colet). 2. a timbra o scrisoare. (< it. francare, germ. frankieren)

A FRANCÁ ~chéz tranz. 1) (taxe de transport al bagajelor) A plăti anticipat. 2) (scrisori, colete etc.) A înzestra cu timbre. /<it. francare

FRANC3, -Ă, franci, -ce, adj. (Despre oameni) Care are un caracter sincer, loial, cinstit; care spune pe față, deschis, ceea ce gândește; (despre înfățișarea sau manifestările cuiva) care trădează un astfel de caracter. ♦ (Despre acțiuni) Loial, cinstit. [Var.: franș, -ă adj.] – Din fr. franc.

FRANC4, -Ă, franci, -ce, s. m. pl., adj. 1. S. m. pl. Uniune de triburi din grupul germanilor apuseni, care trăiau în sec. III pe cursul inferior și mijlociu al Rinului și care, în sec. V, au cucerit aproape toată Galia și au creat statul franc. 2. Adj. Care aparține francilor4 (1), privitor la franci4 (1). – Din fr. franc.

FRANC4, -Ă, franci, -ce, s. m. pl., adj. 1. S. m. pl. Uniune de triburi din grupul germanilor apuseni, care trăiau în sec. III pe cursul inferior și mijlociu al Rinului și care, în sec. V, au cucerit aproape toată Galia și au creat statul franc. 2. Adj. Care aparține francilor4 (1), privitor la franci4 (1). – Din fr. franc.

FRANȘ, -Ă adj. v. franc3.

FRÂNC, -Ă, frânci, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Nume generic dat în trecut la noi occidentalilor de origine latină. – Lat. Francus.

franc3, ~ă a [At: GHICA, S. 111 / V: ~nș / Pl: ~nci, ~nce / E: fr franc] 1 a (D. oameni) Care are un caracter sincer, loial, cinstit. 2 a (D. oameni) Care spune pe față, deschis, ceea ce gândește. 3 a (D. înfățișarea sau manifestările cuiva) Care trădează un caracter franc (1). 4 a (D. acțiuni) Loial. 5 av Într-un mod lipsit de ipocrizie Si: deschis, direct, sincer, (liv) francamente. 6 (Îs) Port ~ Port comercial posedând antrepozite, în care mărfurile depozitate sunt scutite de taxe de intrare sau de ieșire.

franc2 sm [At: DEX / Pl: ~nci / E: fr franc] Portaltoi obținut din sămânța soiurilor cultivate (la măr, păr, cireș etc.) care fac parte din aceeași specie cu altoiul.

franc4, ~ă [At: DEX / Pl: ~nci / E: fr franc] 1 smp Uniune de triburi din grupul germanilor apuseni, care trăiau în sec, III pe cursul inferior și mijlociu al Rinului și care, în sec. V, au cucerit aproape toată Galia și au creat statul franc. 2 a Care aparține francilor4. 3 a Privitor la franci4. 4 a Specific francilor4.

franc1 sm [At: TEODORESCU, P. P. 132/ V: (reg) ~ng / Pl: ~nci / E: fr franc] 1 (Înv) Unitate monetară în România, înainte de primul război mondial Si: leu2. 2 (Fam; lpl) Valoare bănească nedeterminată Si: avere, bani. 3 (Fam; îe) A avea ~nci A avea bani mulți. 4 (Reg; fam; îe) A căuta ~u’ popii A fi în agonie. 5 (Îae) A fi gata de moarte. 6 Denumire dată unității monetare în Franța, Belgia, Elveția, înainte de introducerea monedei unice europene.

frânc, ~ă [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 236/13 / Pl: ~nci / E: lat Francus, vsl франгь] (Înv) 1-2 smf, a (Nume generic dat la noi occidentalilor) de origine latină.

FRANC3, -Ă, franci, -ce, adj. (Despre oameni) Care are un caracter sincer, loial, cinstit; care spune pe față, fără înconjur, ceea ce gândește; (despre înfățișarea sau manifestările cuiva) care trădează un astfel de caracter. ♦ (Despre acțiuni) Loial, cinstit. [Var.: franș, -ă adj.] – Din fr. franc.

FRÂNC, -Ă, frânci, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Nume generic dat odinioară la noi occidentalilor de origine latină. – Lat. Francus.

FRANC2, -Ă adj. (Franțuzism, despre persoane) Care are un caracter sincer, care spune pe față, fără înconjur, ceea ce gîndește; deschis; (despre manifestări ale oamenilor) care trădează un astfel de caracter. Bunătatea inimii sale se vedea scrisă pe figura-i francă și plăcută. FILIMON, C. 181. ◊ Fig. Îl respectam și-l admiram, robit... de inima lui francă. GALACTION, O. I 100. ♦ (Despre acțiuni) Loial, cinstit. Planul se schimbase: fusese franc și voinicesc, acum devenise mișelesc. GHICA, S. 111.

FRÎNC, -Ă, frînci, -e, adj.[1] Nume generic dat odinioară la noi occidentalilor latini. Da-n caic cine era? Era Căpitan-pașa, Baș-agaoa turcilor, Măcelarul frîncilor. ALECSANDRI, P. P. 124. ◊ (Adjectival) Timpii împăraților frînci din Constantinopol. ODOBESCU, S. I 222.

  1. Lipsește indicația s. m. și f., evidentă din explicație. — gall

FRANC, -Ă adj. Sincer; neascuns, deschis; cinstit, loial. [Var. franș, -ă adj. / < it. franco, fr. franc].

arată toate definițiile

Intrare: franca
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • franca
  • francare
  • francat
  • francatu‑
  • francând
  • francându‑
singular plural
  • franchea
  • francați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • franchez
(să)
  • franchez
  • francam
  • francai
  • francasem
a II-a (tu)
  • franchezi
(să)
  • franchezi
  • francai
  • francași
  • francaseși
a III-a (el, ea)
  • franchea
(să)
  • francheze
  • franca
  • francă
  • francase
plural I (noi)
  • francăm
(să)
  • francăm
  • francam
  • francarăm
  • francaserăm
  • francasem
a II-a (voi)
  • francați
(să)
  • francați
  • francați
  • francarăți
  • francaserăți
  • francaseți
a III-a (ei, ele)
  • franchea
(să)
  • francheze
  • francau
  • franca
  • francaseră
Intrare: Franca
Franca nume propriu
nume propriu (I3)
  • Franca
Intrare: franc (etnic, adj.)
franc2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • franc
  • francul
  • francu‑
  • francă
  • franca
plural
  • franci
  • francii
  • france
  • francele
genitiv-dativ singular
  • franc
  • francului
  • france
  • francei
plural
  • franci
  • francilor
  • france
  • francelor
vocativ singular
plural
Intrare: franc (sincer)
franc2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • franc
  • francul
  • francu‑
  • francă
  • franca
plural
  • franci
  • francii
  • france
  • francele
genitiv-dativ singular
  • franc
  • francului
  • france
  • francei
plural
  • franci
  • francilor
  • france
  • francelor
vocativ singular
plural
franș adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fra
  • franșul
  • franșu‑
  • franșă
  • franșa
plural
  • franși
  • franșii
  • franșe
  • franșele
genitiv-dativ singular
  • fra
  • franșului
  • franșe
  • franșei
plural
  • franși
  • franșilor
  • franșe
  • franșelor
vocativ singular
plural
Intrare: frânc (adj.)
frânc1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frânc
  • frâncul
  • frâncu‑
  • frâncă
  • frânca
plural
  • frânci
  • frâncii
  • frânce
  • frâncele
genitiv-dativ singular
  • frânc
  • frâncului
  • frânce
  • frâncei
plural
  • frânci
  • frâncilor
  • frânce
  • frâncelor
vocativ singular
plural
Intrare: frâncă
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frâncă
  • frânca
plural
  • frânce
  • frâncele
genitiv-dativ singular
  • frânce
  • frâncei
plural
  • frânce
  • frâncelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

franca

  • 1. A plăti anticipat taxele pentru transportul unui colet sau al unui bagaj.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. A timbra o scrisoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: marca timbra

etimologie:

franc (etnic, adj.)

etimologie:

franc (sincer) franș

  • 1. (Despre oameni) Care are un caracter sincer, loial, cinstit; care spune pe față, deschis, ceea ce gândește; (despre înfățișarea sau manifestările cuiva) care trădează un astfel de caracter.
    exemple
    • Atitudine francă. Surâs franc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • Bunătatea inimii sale se vedea scrisă pe figura-i francă și plăcută. FILIMON, C. 181.
      surse: DLRLC
    • figurat Îl respectam și-l admiram, robit... de inima lui francă. GALACTION, O. I 100.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre acțiuni) Care corespunde legilor de onoare și probitate; în conformitate cu onoarea și probitatea morală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: cinstit loial onest attach_file un exemplu
    exemple
    • Planul se schimbase: fusese franc și voinicesc, acum devenise mișelesc. GHICA, S. 111.
      surse: DLRLC

etimologie:

frânc, -ă frâncă

  • 1. adesea (și) adjectival Nume generic dat în trecut la noi occidentalilor de origine latină.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Da-n caic cine era? Era Căpitan-pașa, Baș-agaoa turcilor, Măcelarul frîncilor. ALECSANDRI, P. P. 124.
      surse: DLRLC
    • Timpii împăraților frînci din Constantinopol. ODOBESCU, S. I 222.
      surse: DLRLC

etimologie: