opțiuni
  • info

8 definiții pentru franc (etnic, adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRANC4, -Ă, franci, -ce, s. m. pl., adj. 1. S. m. pl. Uniune de triburi din grupul germanilor apuseni, care trăiau în sec. III pe cursul inferior și mijlociu al Rinului și care, în sec. V, au cucerit aproape toată Galia și au creat statul franc. 2. Adj. Care aparține francilor4 (1), privitor la franci4 (1). – Din fr. franc.

FRANC4, -Ă, franci, -ce, s. m. pl., adj. 1. S. m. pl. Uniune de triburi din grupul germanilor apuseni, care trăiau în sec. III pe cursul inferior și mijlociu al Rinului și care, în sec. V, au cucerit aproape toată Galia și au creat statul franc. 2. Adj. Care aparține francilor4 (1), privitor la franci4 (1). – Din fr. franc.

franc4, ~ă [At: DEX / Pl: ~nci / E: fr franc] 1 smp Uniune de triburi din grupul germanilor apuseni, care trăiau în sec, III pe cursul inferior și mijlociu al Rinului și care, în sec. V, au cucerit aproape toată Galia și au creat statul franc. 2 a Care aparține francilor4. 3 a Privitor la franci4. 4 a Specific francilor4.

FRANC3, -Ă adj. s. m. (locuitor) dintr-o uniune de triburi germane, care trăiau în sec. III, pe cursul inferior al Rinului. ◊ (s. f.) limbă germanică vorbită la început de franci, cuceritorii Galiei. (< fr. franc, franque)

FRANC2 ~că (~ci, ~ce) ist. Care aparține francilor; referitor la franci. Limbă ~că. /<fr. franc

franc a. ce ține de națiunea Francilor: monarhie francă; limbă francă, jargon amestecat (din franceza, italiana, spaniola și araba) ce vorbesc levantinii din Mediterana.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

franc2 (loial; referitor la franci) adj. m., pl. franci; f. francă, pl. france

franc1 (loial, referitor la franci) adj. m., pl. franci; f. francă, pl. france

franc (loial, care aparține francilor) adj. m., pl. franci; f. sg. francă, pl. france

Intrare: franc (etnic, adj.)
franc2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • franc
  • francul
  • francu‑
  • francă
  • franca
plural
  • franci
  • francii
  • france
  • francele
genitiv-dativ singular
  • franc
  • francului
  • france
  • francei
plural
  • franci
  • francilor
  • france
  • francelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

franc, francăadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.