6 definiții pentru frâncă
Explicative DEX
FRÂNC, -Ă, frânci, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Nume generic dat în trecut la noi occidentalilor de origine latină. – Lat. Francus.
FRÂNC, -Ă, frânci, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Nume generic dat odinioară la noi occidentalilor de origine latină. – Lat. Francus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de zaraza_joe
- acțiuni
FRÎNC, -Ă, frînci, -e, adj.[1] Nume generic dat odinioară la noi occidentalilor latini. Da-n caic cine era? Era Căpitan-pașa, Baș-agaoa turcilor, Măcelarul frîncilor. ALECSANDRI, P. P. 124. ◊ (Adjectival) Timpii împăraților frînci din Constantinopol. ODOBESCU, S. I 222.
- Lipsește indicația s. m. și f., evidentă din explicație. — gall
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Frînc, -ă s. (mlat. Francus). Vechĭ. Franc. Eŭropean de rasă latină, maĭ ales italiană. V. franc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
frâncă (înv.) s. f., g.-d. art. frâncei; pl. frânce
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!frâncă (înv.) s. f., g.-d. art. frâncei; pl. frânce
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
| substantiv feminin (F4) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
frânc, frâncisubstantiv masculin frâncă, frâncesubstantiv feminin frânc, frâncăadjectiv
- 1. Nume generic dat în trecut la noi occidentalilor de origine latină. DEX '09 DLRLC
- Da-n caic cine era? Era Căpitan-pașa, Baș-agaoa turcilor, Măcelarul frîncilor. ALECSANDRI, P. P. 124. DLRLC
- Timpii împăraților frînci din Constantinopol. ODOBESCU, S. I 222. DLRLC
-
etimologie:
- Francus DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.